La cinci pasi de tine – Five Feet Apart

La cinci pasi de tine – Five Feet Apart, spun din start, este tipul de drama care ar trebui sa atinga pe oricine. Oricine poate ajunge in acea situatie, fie personal, fie indirect. Dupa ce am vazut filmul, mi-am dat seama ca ar trebui sa fiu multumit, fericit, ca nu am avut parte de asa ceva.

Will si Stella sunt 2 adolescenti bolnavi grav. Amandoi au boli de plamani si sunt internati intr-un spital specializat. Fara sa fi inteles exact bolile in sine, denumirile lor, singurul lor important de retinut este ca ei aveau boli diferite, care nu trebuiau sa interactioneze una cu alta. Ei trebuiau, deci, sa stea la distanta unul de celalalt.

Si tot fara sa inteleg exact de ce, explicatiile medicale ma depasesc intotdeauna, viata ei depindea de un transplant de plamani, in timp ce el urma un tratament experimental.

Ca de obicei, vorbim de o iubire interzisa, fix oamenii care nu ar trebui sa stea aproape unul de celalalt se indragostesc. Insa, in mod cumva surprinzator, nu dragostea dintre ei este principalul subiect al filmului, chiar daca din punct de vedere comercial este cea care atrage cel mai mult.

Subiectul principal, relevant, al filmului, este dorinta de a trai. Sunt cateva replici extrem de misto, bine tintite, pe care din pacate nu mi le-am notat. Cea mai relevanta (sper sa nu o modific foarte mult): Pana acum am trait pentru aceste tratamente; acum vreau sa fac aceste tratamente pentru a trai.

Pe langa subiectul extrem de sensibil, apreciez interpretarile personajelor. Cei 2 adolescenti, Stella si Will, nu doar ca sunt bine interpretati, dar functioneaza extrem de sudati ca si cuplu. Au o chimie buna intre ei. Caci degeaba fiecare actor, distinct, isi face bine treaba, isi interpreteaza corect rolul, dar impreuna nu functioneaza. In cazul acesta, cei 2 sunt buni si separat, dar formeaza si un cuplu excelent.

Daca e sa evidentiez un lucru negativ, singurul din punctul meu de vedere, acesta este finalul. Daca pana atunci filmul este extrem de realist, de verosimil, plauzibil, finalul este demn de Hollywood. Fortat, exagerat, care functioneaza doar pe ecran. Final care, dupa mine, strica mare parte din realismul de pana atunci al peliculei.

La cinci pasi de tine – Five Feet Apart NU este o ecranizare, chiar daca asa pare la prima vedere. Exista, e drept, si o carte, scoasa de Editura Litera, carte care, insa, in limbajul de specialitate poarta numele de support book. Practic, scenaristii, dupa ce au terminat lucrul la film, au scris si o versiune literara a cestuia. Acest volum poate fi de asemenea comandat de pe Cartepedia, Libris sau Carturesti (versiunea in limba engleza). Din ce mi s-a spus, desi este 90% la fel precum filmul, sunt cateva scene taiate in film (picate la montaj?) si alte cateva ce sunt mult mai intense in pelicula (cu impact vizual puternic).

La cinci pasi de tine – Five Feet Apart este o drama care-i va impresiona chiar si pe cei mai putin sensibili dintre spectatori. In cazul in care ati avut astfel de cazuri in familie, impactul va fi mult mai puternic. Totodata, neavand studii de specialitate, nu ma pot pronunta asupra termenilor medicali, insa as fi curios sa aflu cat de adevarat (realist) este filmul SI din acest punct de vedere. Pacat de final, care strica mult. Care darama mare parte din ceea ce se construise pana atunci.