Lebensdorf (2022)
Lebensdorf, in limba germana, inseamna „satul vietii”. Chiar daca in mod oficial in film personajul principal este Ducu (interpretat credibil de Mimi Branescu), un scriitor aflat in plina criza a varstei de mijloc, mie personajul principal, punctul central al filmului, este satul Lebensdorf.
Ca sa intelegeti ce este cu acest sat si cum ajunge protagonistul acolo, trebuie sa va mai povestesc un pic: Ducu Dobrescu este un scriitor aflat intr-o criza profunda. Scriitoriceste este intr-o criza de inspiratie, insa criza lui este pe toate planurile. Este in plin divort de Andra (interpretata de Ioana Flora), o avocata de succes, asa ca hotaraste sa plece din Bucuresti tocmai la Berlin, intr-o rezidenta de creatie. Doar ca undeva langa Berlin, in acel minunat satuc numit Lebensdorf locuia o fosta iubire de-a sa din tinerete, Giulia (interpretata excelent de Ana Covalciuc).
Lebensdorf este un loc cu reguli este: un sat locuit de ecologisti, unde sarcinile se impart in mod egal intre toti. Un sat locuit de hipioti, care mananca sanatos (si fara carne, evident), care apreciaza linistea, care au reguli precise inclusiv in ceea ce priveste locul unde poti fuma. Nu va zic mai multe, trebuie sa descoperiti singuri acest sat minunat.
La conferinta de presa de dupa vizionarea de presa a filmului Lebensdorf, regizorul Vali Hotea ne-a dezvaluit ca acest sat exista, a fost filmat intr-o astfel de localitate, insa are alt nume si nu este chiar langa Berlin (la vreo 200 de kilometri de Berlin). In rest, oamenii pe care-i vedeti in film sunt locuitorii pe bune ai acelui sat, regulile sunt regulile reale de acolo si tot asa. Din acest motiv, filmul poate fi considerat semi-documentar.
Acel sat, Lebensdorf, are o influenta dubioasa atat asupra lui Ducu, cat si asupra Giuliei. Pe de-o parte, ea locuia acolo, impreuna cu fiul ei, de cativa ani, parea a se fi integrat perfect in peisaj, insa pe de alta parte ea parea ca abia asteapta un motiv sa plece de acolo, sa se intoarca in tara la tatal ei batran (un rol scurt, dar extrem de inspirat din partea lui Constantin Cojocaru). Acest motiv, pretext, este reintalnirea cu Ducu.
Nu va zic mai multe despre personajul numit Giulia, este un personaj misto, dupa mine mult mai interesant decat Ducu. Mai interesant, mai viu, mai complex. Si mai interesanta si decat Andra, sotia lui Ducu.
Marea nemultumire vizavi de acest film Lebensdorf este personajul principal Ducu. Nu cum este interpretat, din punctul meu de vedere bine, nu exceleaza, dar nici nu dezamageste, ci cum a fost gandit, schitat, creionat acest personaj. Pare un personaj care nu doar ca se afla in criza varstei mijlocii, o chestie trecatoare, ci pare (ori chiar este) un personaj care nu se regaseste pe de-a-ntregul. Nu pare a fi facut-o niciodata.
Principalul motiv de divort al sotiei, al Andrei, este faptul ca el este … un parazit. Un intretinut, ca sa zic altfel. Parazit fiind, suflet de artist, ca sa ma exprim astfel, el se regaseste mult mai bine in stilul de viata al Giuliei, chiar daca nu se regaseste pe de-a-ntregul in satul Lebensdorf. Nici macar intr-un satuc hippie de genul el nu se poate adapta.
Ce nu inteleg eu, caci nu ne spune filmul, este ce fel de scriitor era acest Ducu. Pe de-o parte, daca tot este acuzat de sotie ca-i parazit, pot intui ca era un scriitor slab. Pe de alta parte, editura il trimite intr-o rezidenta de creatie la Berlin, drept urmare nu era chiar atat de neimportant. Sa nu mai zic de partea importanta, relevanta: acolo, in Berlin, din ce bani traia? Ai lui, de la editura? Ai nevestei? Sau din banii mamei sale, interpretata in film de Victoria Cocias (un rol solid, convingator)?
Ce inteleg eu, ma rog, mai mult deduc, este ca Ducu Dobrescu era un scriitor talentat, dar cam lenes. Scria romane bune (caci romancier era), dar nu erau atat de dese pe cat ar fi trebuit. Nu doar vesnicele probleme cu deadline-urile, cica inerente in breasla scriitorilor.
Adica banuiesc ca din acest motiv el era parazit, insa avea totusi o editura si un sef: talent avea, stia sa scria si o facea bine, dar era cam lenes. Si poate un pic prea cheltuitor, habar n-am.
Cert este ca desi mi-as fi dorit sa ma atasez mai mult de Ducu, sa empatizez cu el, modul in care a fost gandit personajul m-a facut sa imi imaginez ca e un personaj cumva fake. Tot filmul pare realist, satul Lebensdorf, personajul numit Giulia, chestiile intalnite in Berlin, zborul cu avionul, totul mai putin personajul Ducu.
Revenind la satul Lebensdorf, mi se pare un loc magic, un loc care schimba oamenii si nu neaparat in bine. Nu te face sa te simti mai bine, nu te trateaza, dar oricum te schimba. Pentru acest sat va recomand sa vedeti filmul mai mult decat pentru personaje. Ca personaje, cel mai bine conturat este Giulia, dar acest lucru se intampla pentru ca ea a stat cel mai mult in Lebensdorf. Ea a fost cel mai mult schimbata de acest loc.
Nu v-o arat, insa trebuie sa va spun si despre pisica celor 2, a lui Ducu si a Andrei (ma rog, formuland altfel, cei 2 erau si sclavii unei pisici): o Maine Coon autentica, de rasa. Apare in cateva momente cheie din film. Vedeti voi exact cand si ce rol are ea.
Mergeti sa vedeti Lebensdorf si ganditi-va daca ati putea trai intr-un astfel de loc. Eu m-am gandit pe toata durata proiectiei, dar si ore bune dupa. Raspunsul este unul partial: as fi tentat sa merg acolo pe o perioada scurta, 1-2 saptamani, maximum o luna. Nu m-as muta definitiv acolo, nu este cu adevarat stilul de viata care ma reprezinta, dar consider ca este o experienta care mi-ar prinde bine, care m-ar schimba. Nu stiu daca neaparat in bine, poate ar scoate din mine niste chestii pe care nu mi le-as dori scoase la suprafata, dar in mod cert este o experienta pe care as vrea s-o traiesc.
Lebensdorf este produs de HiFilm Production si intra in cinematografele din toata tara din 11 februarie 2022, fiind distribuit in tara noastra de microMULTILATERAL.
ps: Lebensdorf a rulat pana acum doar in 2 festivaluri romanesti, Anonimul si Les films de Cannes au Bucharest. Sunt curios ce reactie vor avea strainii la el. Caci la vizionarea de presa a rulat o versiune cu subtitrare in limba engleza (cand se vorbea in engleza subtitrarea era in romaneste; cand se vorbea in germana, cateva cuvinte, deloc multe, nu exista subtitrare). Traducerea a fost in cateva momente amuzanta, cea mai comica traducere fiind la cuvantul autohton „horinca”, cuvant ce a fost tradus cu sintagma … firewater.
Be the first to leave a reply