Marita – comedie romaneasca autentica – Filme de Cannes la Bucuresti 2017

M-am bucurat cand am auzit ca anul acesta, in cadrul festivalului Filme de Cannes la Bucuresti, va exista o sectiune distincta dedicata filmelor romanesti. Am vazut pana acum 3 filme, Marita fiind cel mai recent dintre ele. Cel mai recent si, in acelasi timp, cel mai comic dintre ele.

Pe scurt, este vorba de o familie despartita, care se reuneste dupa mult timp. Sotul, sotia si cei 3 fii ai lor. Principalul liant, element de legatura, principalul merit al reunirii – vechea lor Dacie alba, pe care o botazasera Marita. Titlul asta ne sugereaza, ceea ce este adevarat pana la un punct. Caci filmul este un road-movie autentic, romanesc, pana spre final, pana la reunirea efectiva a familiei, cand cu totii stau la masa si deapana amintiri.

Acum, desi filmul mi-a placut, il consider a fi un film bun, indeajuns de comercial incat sa atraga spectatorii la el, dar in acelasi timp indeajuns de bun incat sa fie apreciat si de critici. Cu toate astea, 5 lucruri ies in evidenta la acest film, 2 bune, puncte forte, 2 mai putin bune, care-l trag un pic in jos. Sa le vedem:

Adrian Titieni are cel mai bun rol al sau

Poate-l subestimez eu pe el ca actor, dar mie mi se pare un actor bun spre foarte bun, insa mai putin adaptabil decat altii. In filmele Bucuresti Non-Stop si Live a avut roluri decente, dar deloc stralucitoare, in timp ce in Bacalaureat si Ilegitim a avut roluri EXTREM de bune. Pana acum, in Ilegitim consideram ca a avut cel mai bun rol. Asta pana sa vad Marita. In Marita, unde este tatal divortat, aventurier, usor betiv, dar care totusi tine la familia lui, joaca absolut GENIAL! Este PERFECT in acel rol. Rolul pare FACUT pentru el. Si nu insinuez nimic, el in viata reala este un familist convins, este casatorit de mult timp, nu are legatura cu rolul sau. Dar il interpreteaza EXTREM de bine, extrem de natural. Este, asa cum numesc criticii si oamenii de specialitate, un rol de compozitie. E drept, rol de compozitie doar psihic, ca interpretare, altfel ca varsta si ca infatisare se potrivea perfect in peisaj. Sincere felicitari.

Printre cele mai bune dialoguri intalnite

Sunt filme romanesti unde dialogurile lasa de dorit. Unde actiunea e interesanta, unde interpretarile sunt bune, dar unde ti-ai dori ca personajele sa taca. Aici dimpotriva: desi personajele vorbesc mult, in frunte cu cel interpretat de Adrian Titieni, iti doresti ca ele sa vorbeasca in continuare, sa nu taca. Savurezi replicile, savurezi reactiile celorlalti. Filmul se tine bine din dialoguri si, desi se aud cand si cand cuvinte vulgare, nu este plin de injuraturi ca-n alte filme romanesti. Acu, na, cand se strica masina trebuie s-o si injuri un picut, chiar daca-i Marita ta draga.

Nu aflam povestea masinii

Masina are un nume, masina aia a vazut multe, dar povestea ei efectiva n-o stim. Stim mai multe despre masina din Doua Lozuri decat despre aceasta, desi ne-am fi asteptat invers. Sau poate-s eu defect, dar na, daca filmul poarta numele masinii, ma gandeam sa fie mai personaj. Din dialoguri, nu altfel, am fi putut afla mai multe despre ea. Si-i pacat, putea fi conturat un personaj tare fain. Cu un pic de efort, poate chiar personajul principal.

Personal, mi-am amintit de masina bunicului meu, o Skoda veche, care mai merge si acum. O masina la care familia mea tinea enorm, care a vazut multe. As zice ca, intr-un fel, a vazut mai multe decat mine. O masina pe care mi-as dori sa NU o vad la fiare vechi. Probabil asta ar fi si dorinta bunicului meu, decedat intre timp. Scuzati paranteza, am simtit nevoia sa ma destainui.

Vizual filmul sta foarte prost

Octav este un film frumos, cu cadre superbe, in care nu se intampla nimic. Poveste de Dragoste este un film cu cadre superbe, cu o muzica superba, unde personajele strica filmul atunci cand vorbesc. Aici avem actiune, avem poveste, doar ca vizual filmul sta foarte prost.

Marita strabate tara, avem, in teorie, peisaje superbe de munte. Doar ca imaginile par a fi trase de un fotograf amator. Unul care se uita la personaje, in loc sa vada peisajele din jur. Unul care nu stie sa aranjeze culori ori face asta dinadins. Un fotograf care vrea sa vedem in culori sterse, in nuante de gri, un film care ar trebui sa fie, altfel, unul vesel. O comedie conform dialogurilor, dar un film trist din punct de vedere vizual. De ce?

Foarte interesant portretizata familia

Avem 3 fii, fiecare insemand, cumva, 3 stadii de viata. Din acest motiv, fiecare avea alta relatie cu tatal: cel mare aproape ca-l dispretuia, cel mic tinea era cel naiv, care nu intelegea nimic, iar cel mijlociu era cumva intre.

Personajul principal este tatal, un traditionalist misogin extrem de bine portretizat. I-a placut viata, asta insemnand ca nu a putut fi fidel prin natura sa de barbat, a privit totdeauna femeile de sus, iar familia, desi o iubea, nu era principala sa preocupare. Nu era un tata depravat, nu le-a facut rau, dar nici nu i-a pus pe primul plan. Foarte bine creionat personajul, foarte interesant portretul de familie.

Dintr-o perspectiva pur sociologica, as fi curios sa vad analize stiintifice privitoare la modul in care este vazuta femeia in acest film. Femeile din acest film sunt, cumva, in plus, barbatii sunt tot timpul in prim-plan. Si-n scena mare, in punctul culminant, cand familia se aduna la masa, femeile par in plus, se retrag destul de repede si-i lasa pe barbati sa-si continue discutiile.

O viziune patriarhala a familiei, una extrem de interesanta indiferent daca esti sau nu de acord cu ea. Nu, nu pot fi de acord cu ea, dar pot fi de acord cu ideea ca ne trebuie astfel de filme, astfel de portretizari, pentru a nu uita cum vedeau (si inca vad) unii barbati femeia.

Marita este, per total, un film foarte bun, pacat de vizualul care-l trage mult in jos. Un film romanesc autentic, tinut din dialoguri, cu glume romanesti (pe care cu greu le vor putea intelege strainii), cu pasiune pentru o masina veche (musai autohtona), cu o mentalitate patriarhala pronuntata, cu limbaj colorat, dar la limita tolerabila (nu sunt injuraturi gratuite, inutile, este doar un limbaj mai … spurcat). Altfel, un film care ar putea lesne fi pus in scena. Care ar putea deveni, cu putin efort, un excelente spectacol de teatru.

Si pentru ca vorbeam de teatru, dar si pentru ca vorbeam de festivaluri, dupa ce a rulat in cadrul Festivalului filmelor de Cannes, filmul se va vedea si la Sfantu Gheorghe, in cadrul festivalului de teatru D-butan-t Editia a II-a. Voi merge la proiectia lui si fix asta voi intreba: daca s-au gandit sa-l faca (si) spectacol de teatru. Caci tare bine s-ar potrivi in peisaj.

Altfel, filmul Marita intra in cinematografe in prima zi de iarna, 1 decembrie, urmand a fi distribuit in tara de MicroFilm. Salutari CINEMILE tuturor!