N-ai sanse frate – Long shot

N-ai sanse frate (Long Shot fiind titlul original) ar fi trebuit sa fie o comedie politica, o ironizare deopotriva a vietii politice americane, dar si a filmelor politice, cu House of Cards in frunte. Nu zic, pe aceasta parte, a ironiilor si a referirilor politice, filmul sta destul de bine, pana la un punct functionand aproape perfect din acest punct de vedere.

De la acel punct incolo, insa, politica este lasata in plan secund, prim-planul avandu-l … partea romantica, relatia dintre cei 2 protagonisti devenind treptat subiectul principal al filmului.

Pe scurt, Charlotte Field este o femeie puternica in politica: secretar de stat pe politica externa (echivalentul ministrului de externe in guvernele europene), ea se trezeste ca urmeaza a fi nominalizata drept candidat la functia suprema a Statelor Unite. Ce este interesant (si, as zice eu, nerealist) este ca presedintele in functie era abia la primul mandat. Practic, din motive proprii, el hotaraste sa renunte la functie, lucru total atipic in politica de peste Ocean.

Fred Flarsky este un jurnalist destul de ciudat: niciodata elegant, pare tot timpul sarantoc, insa un om cu principii. Isi da demisia de la ziarul unde lucra dupa ce publicatia este cumparata de un afacerist despre care Fred scrisese candva de rau.

Cand Fred era proaspat somer, o intalneste absolut intamplator pe Charlotte Field la o receptie simandicoasa. Aceasta din urma, insa, ii fusese dadaca atunci cand Fred era mic, cei copilarind in acelasi cartier.

Charlotte Field, fiind oricum in cautarea unui nou consilier, il angajeaza pe Fred, intre ei infiripandu-se o frumoasa si dubioasa relatie de iubire. Doua persoane total diferite, pornite cumva de pe pozitii diferite, contrare, vietile lor ajungand din nou sa se intersecteze. O frumoasa si amuzanta poveste de viata, despre sanse, despre alegeri corecte sau gresite, despre principii.

Altfel, un scenariu cu multe lipsuri, un film care la un moment dat abandoneaza complet latura politica, concentrandu-se exclusiv, obsesiv aproape, pe relatia lui Fred cu Charlotte. Charlize Theron dovedeste ca este actrita, ca este versatila, interpretand un rol unde poarta un nume asemantor celui din viata reala. Nu m-as mira daca in trecut, in copilarie ori adolescenta, ei i se zicea Charlotte. Oricum, oricat de versatila ar fi ea, se simte ca acest rol o reprezinta mai mult decat altele. Este mai NATURALA decat in alte roluri, decat, de pilda, in Fast and Furious 8, unde s-a vazut de la o posta ca nu se simte deloc confortabil in pielea personajului.

Seth Rogen, pe de alta parte, nu dovedeste deloc versatilitatea, potrivindu-se, insa, perfect in acest rol. Pare un rol construit pentru el, jucand la fel de natural precum colega lui de platou.

Mi-a placut faptul ca N-ai sanse frate – Long shot a evitat, pe cat posibil, referirile la ideologii politice, nu s-a luat in vreun fel de democrati ori de republicani, preferand o echidistanta pe care rar o mai intalnesti chiar si in multe filme altfel nepolitice. E drept, a pierdut mult pe latura cealalta, noi ca spectatori nu aflam nimic despre campania electorala efectiva (Cu cine s-a infruntat Charlotte? Care au fost armele ei in campanie?).

N-ai sanse frate – Long shot este, de fapt, o comedie despre politica total apolitica. Este paradoxala, atipica, dar cumva le-a iesit. E clar ca era loc de mai bine, e clar ca nu-i deloc un film perfect. Dar partea frumoasa a lui este ca nici nu si-a propus sa fie astfel.