Nu iti face griji draga – Don’t worry darling
Nu iti face griji draga – Don’t worry darling este un film despre care nu stiam nimic inainte sa intru in sala de cinema. Titlul ma ducea cu gandul la ceva siropos, la ceva adolescentin. Numele regizoarei Olivia Wilde intarea acest gand (initial nu-mi aminteam ce alt film a mai regizat, aveam impresia ca e la debut; a trebuit sa intru pe Google sa caut aceasta informatie).
Sa ne intelegem: Olivia Wilde este ACTRITA, a ajuns la 38 de ani, insa rolurile sale par inca neserioase. Cazul lui Richard Jewell regizat de Clint Eastwood este singurul film mai serios in care ea are un rol important. Singurul pe care mi-l amintesc eu, pe care l-am vazut.
Ca regizoare este abia la al doilea film, asa ca nu ar trebui sa fiu atat de dur cu ea.
Pe scurt: Alice si Jack locuiesc in comunitatea Victory. Pare a fi un rai, o oaza de perfectiune. Din pacate, este un fake. Un fake de proportii.
In cazul in care sunteti obisnuiti cu ideea, unii cinefili sunt chiar satui de ea, vorbim despre o lume virtuala, perfecta, un fel de Second Life, unde totul este perfect. Oamenii erau introdusi acolo cu conditia pastrarii secretului. In plus, barbatii trebuiau sa munceasca pentru Victory Project.
Ce v-am zis mai sus nu este deloc spoiler, era previzibil pentru un cinefil cat de cat experimentat inca din primul sfert de ora. Nu va dezvalui cum se termina totul, asta trebuie sa descoperiti singuri, insa ce mi se pare esential este alt lucru: totul fusese facut pentru ca oamenii … sa fie fericiti!
Aceasta trecere in orasul Victory, in lumea virtuala, avea un scop psihologic (psihiatric).
Nu stiu voi cat de ok sunteti din punct de vedere psihologic, insa incercati sa va imaginati ca un depresiv (fie propria persoana, fie o persoana apropiata aflata in depresie) este dus intr-o lume perfecta. Tratamentul lui nu mai este unul cu medicamente ori cu terapie, ci este pur si simplu transportat virtual intr-o lume perfecta. Voi ati accepta un astfel de tratament?
Personal, chiar daca nu sunt in depresie, reusind sa ma feresc de aceasta boala, sa o previn, mi-am pus deseori problema ce m-as face daca m-as afla intr-o atare situatie. In acest caz, spun din start NU. Nici macar nu stiu daca as vrea sa testez o astfel de lume.
Pentru mine, e un drog. In loc sa iei o pastila ori sa tragi pe nas pentru a deveni fericit, tu esti conectat la niste aparate, acestea ducandu-te intr-o lume perfecta. Diferentele sunt minime, din punctul meu de vedere.
De fapt, privind altfel lucrurile, diferenta fundamentala sta in modul in care ne raportam la aceste „droguri”: daca drogurile „clasice” sunt repudiate, stim ca-s rele, ca-s nocive, aceste droguri „hi-tech” nu-s privite astfel. In loc sa fie repudiate, sa nu fie recomandate de medici, ele sunt incurajate, oamenii care le testeaza fiind invidiati. Ma rog, va las pe voi sa vedeti cum sta treaba in cazul filmului Nu iti face griji draga – Don’t worry darling.
Daca ce am zis mai sus vi se pare spoiler, inseamna ca lectura acestui articol ar trebui sa se opreasca aici. Serios. Urmeaza sa mai dezvalui un element. Nu as face-o, daca discutia din jurul lui nu mi s-ar parea foarte importanta. Pe bune ca este, chiar daca unii o considera mai mult decat secundara.
Asadar, pana sa trec la alte aspecte cinematografice legate de film, va mai pun o intrebare, una importanta, fundamentala pentru intelegerea acestei povesti: vi se pare moral ca X sa-si duca fortat partenera intr-un astfel de program? El o iubea pe ea enorm si nu suporta s-o vada deprimata. Considera ca-i face un bine.
Personal, nu-s de acord cu binele facut cu forta, nu am fost niciodata, insa sunt curios cum vedeti voi lucrurile.
Revenind la aspectele cinematografice, fix 3 lucruri mai vreau sa spun:
- Finalul este unul deschis, lasand o portita (de fapt, una mare, larga) unei continuari. Aici, insa, iarasi sunt in dezacord cu multi, caci din punctul meu de vedere, filmul ar fi mult mai bun daca ar ramane in acest stadiu, daca eu, ca spectator, mi-as imagina diversele finaluri, diversele continuari. Nu simt nicicum nevoia sa mi se dea una de-a gata.
- Daca filmul ar fi avut un regizor mai experimentat si actori mai buni, de prim-plan, ar fi putut deveni un film de referinta. Precum Inception, de pilda. Nimic nu este nou, nu este original, insa mixul mi se pare chiar interesant. Altfel spus, am o parere excelenta despre scenaristi, decenta despre regizoare si mai mult proasta despre interpretarile actorilor (habar n-am daca ele sunt ostentativ asa, fake, sau pur si simplu este vorba de valoarea actorilor).
- Durata este mult prea mare, ritmul prea lent, filmul parca te adoarme in multe momente. Si serios ca nu inteleg de ce: fie faceai un film de 3 ore, in care puneai mult mai multe, eventuala continuare a acestuia, fie faceai un film de 90-95 de minute, scurt si intens, care se termina pana sa-si dea seama spectatorul ce s-a intamplat, lasandu-l cu ochii in soare si doritor sa vada continuarea. Ce au facut producatorii si regizoarea este fix o struto-camila: nici FOARTE LUNG, insa nici scurt. Durata este excesiva nu ca atare, ci pentru ceea ce arata el, pentru ritmul in care se desfasoara totul. Inteleg, in anii 60, cand se desfasoara actiunea, viata era mult mai lenta, inteleg ideea, dar tot nu-s de acord sa lungesti prea mult un film care altfel promitea. Un producator de film trebuie sa respecte deopotriva spectatorul si timpul spectatorului.
Nu zic, per total Nu iti face griji draga – Don’t worry darling mi-a placut. E un film decent, cu potential. Chiar e nevoie de cat mai multe filme de genul. E drept, o idee buna, chiar daca deloc originala, a fost pusa in aplicare mai putin bine decat mi-as fi dorit. Dar nu pot zice nicicum ca e un film slab. Departe de mine acest gand. Partea a doua, insa, nu mi-o doresc, insa sunt constient ca o parte a doua FOARTE BUNA poate salta si acest film.
Nu iti face griji draga – Don’t worry darling intra in cinematografe din 23 septembrie 2022, fiind distribuit in Romania de Vertical Entertainment. Eu l-am vazut la Cineplexx Baneasa.
Be the first to leave a reply