Obligatia bloggerului de a-si respecta cuvantul dat!
Obligatia de a scrie despre filme!
Acest articol pleaca de la urmatorul email:
Am rugamintea ca toti cei care confirma sa fie si prezenti, pentru ca nu este corect fata de nimeni, niciodata, sa astepte pe cineva care stie de la inceput ca nu va veni, insa spune ca DA, just in case…
Poate ca multora dintre voi nu vi se pare mare lucru, insa va sigur ca din partea noastra implicam foarte multa energie si resurse. As aprecia raspunsul vostru cat se poate de aproape de adevarul situatiei, pentru a evita situatii neplacute.
Si inca un lucru: voi, oamenii de presa, care ar trebui sa informati cat se poate de obiectiv, asupra unor lucruri pe care aveti privilegiul de a le vedea inaintea multor altora, cred ca ar fi fair si in acelasi timp de bun simt sa scrieti despre ceea ce ati vazut. Si asta nu dintr-o obligatie, ci pentru ca atunci cand primesti ceva trebuie sa si oferi 🙂 , indiferent ce!
Este primul si ultimul mail de acest fel, nu pentru ca imi doresc sa apostrofez de luni dimineata, ci pentru ca pur si simplu mi se pare ca o relatie principiala intre doua parti implicate, mai mult sau mai putin dependente, trebuie sa fie corecta.
Asadar, care-s obligatiile bloggerului? Pai ele ar fi, in mod explicit, doua:
- Sa vina la eveniment (in cazul de fata vizionarea de film) in cazul in care a promis ca face asta. Nu i-a pus nimeni pistolul la tampla sa promita, a facut-o din proprie initiativa.
- Sa scrie despre film dupa ce l-a vizionat.
Ce nu se zice, dar se subintelege:
- Scrie sincer despre film. Daca ridici in slavi ABSOLUT TOATE filmele iti pierzi credibilitatea. La fel daca vei critica toate filmele, daca vei dovedi ca nu-ti place nimic. Daca toate filmele sunt proaste, de ce mai faci efortul sa mai vii la ele?
- Asuma-ti ce ai scris si nu sterge ulterior articolul. Cineva te critica pentru ca ai laudat un film prost? Asta e, asuma-ti, argumenteaza-ti opinia.
- Nu veni doar la 2 vizionari pe an. Vino si la filmele mai putin reusite, ca si pentru avanpremierele acelor filme se munceste, si ele au un public al lor. Nu veni doar la 2 filme pe an, ca distribuitorul are mult mai multe in portofoliu.
Am atras atentia in mai multe randuri, si in discutiile private, dar si public, in legatura cu aceste obligatii. Cititi aici, cititi aici, cititi si chestia asta si, daca aveti timp, si asta. Ca sa vedeti ca nu e prima oara cand scriu despre subiect.
Nimeni, niciodata, nu mi-a cerut sa nu fiu sincer. S-or mai fi suparat pe mine cativa distribuitori, uneori pe buna dreptate, chiar am fost prea dur, dar le-a trecut repede. Asta sunt eu, asta este opinia mea, de ce ar fi ceva grav in asta?
De ce scriu toate astea? De ce MA BUCURA un astfel de email? Simplu: de multe ori simt ca muncesc ca un dobitoc, simt ca as putea sa nu muncesc ca ar fi tot aia. Vin unii, cativa dintre ei veterani la vizionari, care rad de unul ca mine cand aud c-a stat pana la 2 sa scrie pe blog/uri. In plus, unii distribuitori ne trimit pe noi, cei care scriem, pe randul 3 (la IMAX chiar si randul 4 naspa, pleci d-acolo cu capul de 3 ori mai mare), in timp ce unele vedete au locuri bune. Multe vedete, din presa ori chiar din blogosfera, care uneori uita sa mai vina. Vezi locuri goale, multe, in spatele tau, dar tu esti pe randul 3. Neplacut, nu?
Toate cele de mai sus se traduc simplu prin obligatia bloggerului de a-si respecta cuvantul dat. Ai promis ca vii la eveniment (in cazul de fata, film)? Apai vino. Iar daca vii, promisiunea este sa scrii. Sau tu ai impresia ca esti invitat pentru ca nu are cine sa manance popcorn cinematografului? Despre acest mail, devenit viral, au scris deja Chinezu si Manafu. Nu voi zice cine este acel distribuitor decat daca acesta va dori acest lucru. Oricum, bloggerii stiu despre cine este vorba. Salutari CINEMILE tuturor si sa ne vedem cu totii la urmatoarea vizionarea de film!
Sa ma bag in seama si aici, ca deh, crede lumea dupa ca nu sunt atat de importanta pe cat as vrea. Mai nou, se pare, ca si daca imi fac treaba tot nu e bine, pentru ca vreau sa ies in evidenta. Zica-se. Ei bine, mai cumpatat decat m-as fi asteptat, Emil, cred ca e cazul sa fac si eu un astfel de articol. Ca prea sunt cuminte pe blogul ala, unde, nu stiu de ce nu se intelege, este doar munca mea. Motiv pentru care refuz sa iau oameni sa scrie pentru mine. Pentru ca dupa nu ar mai fi doar munca mea. Da, sunt o egoista, dar cand eu stiu cat si cum investesc, nu mai am nevoie sa ma explic. De altfel, cred ca stii si tu, din multele conversatii de dupa vizionari, cand pe la 12, cand ajungeam acasa, vorbeam fugitiv pentru ca ne raspundeam cu „hai ca TREBUIE sa fac cronica”.