Povestea unui pierde-vara este un film inutil – TIFF 2018

Stiu ca sunt defect, nu apreciez filmele bune, de arta, si ma mai si laud cu asta. Drept urmare, la acest TIFF 2018, asteptam cu mai mult interes Povestea unui pierde-vara decat Touch me not (pe acesta din urma il voi vedea maine).

Regizorul imi placuse cu Doua lozuri, avea un umor fresh, comercial fara sa fie grobian, asa ca asteptarile erau mari. Dupa titlu, ma asteptam la o comedie usoara, de vara, cu un personaj simplist construit.

Cum este, de fapt, Povestea unui pierde-vara? Ce are, ce nu are si ce voiam sa aiba? Pai:

1. Este serios. Prea serios. Prea profund. Sau, ma rog, incearca sa fie. Nu zic ca regizorii care au facut comedii nu mai au voie sa faca si altceva. Zic doar ca filmului ii statea mai bine neserios. Ca oricum asteptarile mele erau astfel setate e alta discutie.

2. Umorul este fricos. Serios: imi par glumele facute de o tocilar, caruia ii e teama sa foloseasca cuvinte obscene, ii e teama sa supere si mai este, cumva, si fricos sa spuna ceva. Orice. Toate dialogurile par scrise astfel: cat mai putine cuvinte, care cuvinte ies din gura personajelor cu frica.

3. Am uitat sa va povestesc: sunt 3 prieteni buni, profesorul de matematica, personajul principal, conferentiar la Politehnica bucuresteana, un actor aproape ratat, care abia avea un rol secundar, si un scriitor de SF la fel de ratat, care cocheteaza cu ideea de a scrie un roman de dragoste.
Acesta din urma, al treilea, vrea sa scrie un roman despre povestile de dragoste ale profesorului de matematica. La final, chiar el spune ca se termina nasol, ca nu prea e poveste, ca nu merge. Da, e un film care se autoironizeaza, care spune despre el ca e slab, aratandu-ti slabiciunea. Problema e ca autoironia asta este doar o recunoastere a greselii, caci nu e deloc amuzanta, iar a-ti arata slabiciunea nu este de ajuns. Da, sunt urat si concurez la mister. Votati-ma!

4. Povestea nu are intriga ca lumea si nu are o actiune antrenanta. Adica intriga este ca gagica-sa ramane gravida si apoi nu se intampla mai nimic. La final, ca sa va fac un pic de spoiler, lucrurile par ca sunt fix la fel. Este ca un meci de 0-0: bare, ocazii, cartonase, dar degeaba. Complet degeaba.

5. Personajul Petru, profesorul de matematica, este un personaj interesant construit, dar foarte dubios jucat. Poate si din cauza ca Papadopol a jucat in prea multe filme. Este un rol greu, extrem de greu, rol unde Papadopol si-a cam aratat limitele.
Si, sa recunoastem, nici scenaristul nu l-a ajutat. I-a facut un backround misto, dar nu i-a dat nimic de facut. Exact cum a observat unul dintre prietenii sai: tu n-ai facut nimic, celelalte se impaca, se despart ori se cupleaza cu tine. Este, ca sa zic asa, cel mai inert personaj principal. Cel mai pasiv.

Altfel, sa ne intelegem, Povestea unui pierde-vara are o atmosfera misto, muzica, imagine, are un vibe fresh, tineresc. Cu toate astea, traiesti tot timpul cu senzatia ca filmul inca n-a inceput. Ca urmeaza sa vina intriga, momentul ala care va dinamiza filmul.

Povestea unui pierde-vara nu e un film rau, dar putea fi mult mai bun. Si ma asteptam sa fie mult bun. Si, indraznesc sa spun, TREBUIA sa fie mult. Dar n-a fost sa fie. Poate data viitoare.

Povestea unui pierde-vara a fost vazut in cadrul TIFF 2018, in avanpremiera mondiala. El va intra in cinematografe din 21 septembrie 2018, fiind distribuit in Romania de RoImage.