Publicul roman

Publicul roman

Va promiteam intr-un articol precedent ca voi vorbi despre publicul roman. Ma refer, in special, la publicul roman din punct de vedere cinefil. Insa nu il putem extrage din publicul roman la modul general. Asadar, cateva adevaruri, constatari, presupuneri si pronosticuri:

1. Avem cel mai mic numar de sali de cinema din Europa.

2. Avem capitala cu cel mai mare numar de mall-uri din Europa.

3. De unde vine, deci, problema? Simplu: sunt foarte multe orase mici fara cinema. Nu ai mall, nu ai cinema.

4. In alte orase situatia nu este nici ea foarte roza: in Timisoara singurele sali de cinema sunt cele din mall. Am ajuns la bunul plac al acestora.

5. 90% dintre filme sunt americane. Cele ne-americane sunt, majoritatea, si ele tot comerciale, tip James Bond.

6. Filmele 3D merg foarte bine. Daca nu 3D, macar IMAX 2D.

7. Filmele europene, nici macar daca-s super-controversate tip Nymphomaniac, nu aduc spectatori.

8. Filmele romanesti sunt, in majoritatea cazurilor, filme europene cand vine vorba de incasari. Sunt cateva exceptii, insa foarte putine. PREA putine.

9. Exista un public ciudat, avid de festivaluri. Filmul X a avut sala plina la festival, insa in circuitul normal al cinematografelor spectatorii sunt extrem de putini.

10. Orice film romanesc are succes la Noaptea Alba a Filmului Romanesc. Si nu doar pentru ca e moca (desi e un argument solid), pentru ca unele proiectii sunt si pe bani. Este vorba de dorinta romanilor de a fi la evenimente. Recititi si punctul anterior.

11. Romanii folosesc mult torrentele. E si o parte buna: chiar se uita la filme. Nu au insa niciun fel de respect pentru munca din spatele filmului.

12. Piata de vanzare de DVD-uri e la Pamant. Putini au o biblioteca-video (videoteca) acasa. Daca vor sa vada un film, il descarca. Nici macar pentru cadou nu mai e la moda sa cumperi filme.

13. Vanzarea de televizoare LCD, Plasma si LED sta bine. Lumea se uita la ele. Si la tv, efectiv, dar si la filme. De pe net, din pacate.

14. Paradoxal, filmele americane ajung la noi extrem de repede. Am un amic in Anglia, el vede uneori filmele dupa ce le vad eu. Suntem americano-cinefili. Nu trebuie sa mai repet asta.

15. Daca a vazut deja un film romanul nu face efortul sa mearga sa il revada intr-o sala de cinema. Nu au pasiunea mersului la cinema pentru a vedea filmul la calitate maxima. Au rulat in festivaluri filme de epoca, unele refacute digital. Extrem de putina lume.
Mersul la cinema inseamna, pentru multi, doar cola, popcorn, hahaituri, eventual butonat telefonul si, neaparat, lins cu partenerul/partenera. Filmul da-l incolo, ca-l poti lua si de pe net.

16. Filmele indiene patrund cu greu. Nici spectatorii nu se inghesuie, dar si cinematografele pun mari bariere. Ba le refuza direct, ba le ofera putine spectacole si ore oribile.

17. Bucurestenii sunt, poate, cei mai rasfatati cinefili. Au si tona de sali de mall, dar (inca) mai au si cinematografe clasice. Au, apoi, o gramada de festivaluri, printre care amintesc B-est/Biff, Cinepolitica, DaKino si, mai ales, Festivalul filmelor de Cannes. Tot rasfatati sunt si clujenii, cu al lor TIFF.

18. Foarte putine posibilitati de a vedea filme in aer liber. In Bucuresti doar la Muzeul Taranului si, uneori, prin parcuri. S-a desfiintat pana si cinematograful in masina din Baneasa. Cica nu prea mergea.
Ah, da, am uitat de cinema-ul in aer liber de pe Promenada. E relativ cat de bine a mers atat timp cat era intrarea libera.

19. Pe cale de disparitie sunt cinematografele 6D. In Bucuresti mai e doar unul, daca nu ma insel. Mai e prin Cluj, dar si pe litoral. Nu stiu in alte parti cum e cu ele, dar mie-mi place mult senzatia.

20. Reviste de film mai sunt foarte putine. Unii zic ca aproape deloc. In format fizic mai e doar una, dar aproape cu circuit inchis. Critici avem, dar nu prea mai scriu nicaieri. Daca mai au vreo rubricuta printr-un ziar ori macar interventii la radio si tv.

21. La un moment dat aveam un numar record de televiziuni in Europa. Meciurile sunt printre preferatele romanilor. Totusi, putini s-au inghesuit sa plateasca pachetul extra, pentru Liga I.

Acesta este publicul roman: avid dupa festivaluri, dupa evenimente, dupa filme americane, dupa gratuitati. Se uita la filme, dar nu are preferinte unde si cum sa le vada. Prefera 3D-urile. Variantele sunt fix 2: fie il acceptam asa cum e si ii dam fix ce-i place, fie incercam sa-l educam. Un lucru e cert: cei care lucreaza in domeniu trebuie sa stie exact cum sta situatia. Salutari CINEMILE tuturor!