Ready Player One din perspectiva unuia care nu a citit cartea
Ready Player One din perspectiva unuia care nu a citit cartea
Ecranizarea unei carti este privita din analizata, de fiecare data, din 2 perspective, care pot fi uneori complet distincte: din perspectiva celor care au citit cartea, care invariabil vor face comparatii, se vor gandi cine invinge in meciul invizibil dintre film si carte, respectiv din perspectiva celor care nu au citit (inca) romanul. Desi mi-as fi dorit sa fiu in prima categorie, voi citi cartea ULTERIOR (zilele urmatoare), asa ca mult asteptata comparatie va aparea pe CitestEmil.ro.
Inainte de a va spune actiunea acestui film, trebuie sa (re)aduc in discutie notiunea de game movie. Acestea, la baza, sunt ecranizarea unor jocuri, pana acum cele mai celebre fiind Mortal Kombat, Warcraft, Assassin’s Creed si foarte recentul Tomb Raider.
Mai exista, insa, o categorie de filme, un pic diferite de acestea, dar adresate, in fapt, aceluiasi public: filmele CU si DESPRE jocurile electronice. Un prim exemplu care-mi vine-n minte, desi-s mult, este Pixels. E drept, acesta a fost nominalizat la Zmeura de Aur, fiind considerat un esec (un mare merit avandu-l Adam Sandler).
Gandindu-va la un (posibil) film din a doua categorie, cum v-ar suna ca un joc sa va aduca o mostenire imensa? Cum v-ar suna ca un creator de jocuri sa-si lase intreaga avere celui care va reusi sa treaca de toate probele, de toate MISIUNILE pe care acesta i le va lasa?
Ganditi-va, apoi, cum ati actiona: ati incerca sa va gasiti aliati, sa va faceti o echipa (un clan?) sau ati incerca pe cont propriu?
Personal, ca persoana care toata viata am actionat pe cont si care toata viata s-a simtit cel mai bine singur, care toata viata s-a mandrit cu realizarile sale si nu ale echipei/firmei sale, alegerea ar fi simpla. As alege sa concurez singur si fie as muri pe mana mea, poate la propriu, fie as fi CU ADEVARAT cel mai tare din lume din acel joc.
E drept, uneori jocurile sunt facute sa poata fi castigate doar in echipa, dar daca cea mai mica sansa castig singur, imi voi incerca aceasta sansa.
Totodata, vreau sa va ganditi un pic la prieteniile legate in cadrul unui joc. Nu stiu daca ati testat vreodata asa ceva. Sa fiti prieten cu un pseudonim, fara a va pune, insa, vreodata problema cine este el in viata reala. Daca avatarul lui, jucatorul din lumea virtuala, este masculin, nu inseamna deloc ca el este asa si in viata reala. Poate fi femeie, poate fi un pusti de 10 ani, poate fi un domn in varsta de 60 de ani. Poate fi oricine vrea el sa fie.
Toate aceste lucruri sunt in filmul Ready Player One. Oasis este un univers online in care din ce in ce mai multi oameni se refugiasera. Fondatorul sau Hallyday moare, anuntand prin intermediul unei inregistrari video ca va lasa mostenire compania si intreaga sa avere celui care va reusi sa treaca de toate misiunile. Celui care va reusi SA CASTIGE, de-a dreptul, intregul joc.
Castigatorul va trebui sa gaseasca 3 chei, pe care sa le aiba cu el la final.
Pentru a da o mana de ajutor jucatorilor, Hallyday va permite jucatorilor sa-i acceseze memoria, sa poata vedea (aproape) toate experientele de viata ale sale. Caci jocul putea fi castigat nu doar prin dexteritate si antrenament, ci si prin gandire. Iar incercarea de a intra in mintea creatorului este una dintre cele mai misto parti ale filmului.
Desi nu ma asteptam, partea psihologica a filmului devine o latura la fel de importanta precum cea vizuala. Caci filmul este, intai si intai, unul VIZUAL. Faptul ca l-am vazut in IMAX au accentuat senzatia aceasta. E drept, si partea auditiva este la inaltime, muzica plimbandu-te in mod cat se poate de placut prin anii 80 si 90. Caci, desi este un film facut in 2018, jocurile sunt cu precadere cele Arcade, din anii 80 si inceputul anilor 90.
Ramanand la partea strict cinematografica, va mai spun doua lucruri: este bine interpretat si este genial regizat. Mos Spielberg inca mai are un cuvant de spus in cinematografie. Cine n-are batrani sa-si cumpere. Chiar si atunci cand vorbim de filme adresate cu precadere tinerilor. Chiar asa: nu-i un paradox ca un regizor in varsta regizeaza un film despre … jocuri?
In final, fara sa va fac spoiler, vreau sa va mai ganditi la un lucru: cum va imaginati voi ca arata creatorul unui joc? Intrebarea aceasta poate fi pusa si in legatura cu scenaristul unui film ori scriitorul unei carti. Cum arata el, ce preocupari are, ce anume l-a determinat pe el sa inventeze acel joc? Incercati sa va faceti, inainte de a pleca spre acest film, un portret robot al unui astfel de inventator.
Apoi mergeti sa vedeti Ready Player One, care intra de azi, 30 martie, in cinematografe, si convingeti-va daca ati avut sau nu dreptate. In timpul filmului, fara sa va luati ochii de la ecran, incercati tot timpul sa aveti in minte intrebarea: Eu ce as fi facut in locul personajului X?
Personal, as fi facut cam 99% din ce a facut Wade Watts. Acel 1% diferit este decizia din final de tot. Egoistul din mine n-ar face niciodata asa ceva. Dar nu va zic exact ce, mergeti la cinema si aflati singuri!
Ready Player One este distribuit in Romania de Vertical Entertainment si este ecranizarea cartii omonime aparute la Nemira (in colectia Nautilus). Cu ocazia lansarii filmului, editura Nemira a scos o editie speciala a cartii, care are pe coperta posterul filmului. Aceasta editie poate fi gasita, online, la Elefant, Carturesti,Libraria Humanitas si Okian (in limba engleza). Salutari CINEMILE tuturor!
1 thought on “Ready Player One din perspectiva unuia care nu a citit cartea”