Jocul luminii este o adaptare cinematografica a unei piese de teatru (Nu mai sunt visine. La cina.) de Theo Herghelegiu. Rezultatul este ceva intre teatru filmat si cinema, un mix excelent al celor 2 arte. Spun asta in „calitate” de adversar al teatrului filmat, am mai spus asta, in pandemie nu am reusit sa vad decat 1 singur spectacol de teatru pe YouTube.
Povestea este simpla: un fiu (Johnny) vine in vizita la azilul unde era internat tatal sau (Paul). Scopul vizitei era pentru a-si convinge tatal sa mearga pana la New York, loc unde tanarul urma sa se insoare. Relatia dintre cei 2 este dificila, tatal era un fost actor de succes ajuns in scaun cu rotile in urma unui „accident de munca”.
Tatal este interpretat excelent, magistral, de Nicu Mihoc (l-am mai vazut intr-un scaun cu rotile intr-un spectacol care are peste 15 ani: Decalogul dupa Hess), rolul i se potriveste perfect, in timp ce fiul este interpretat de Marius Turdeanu (o interpretare la fel de buna, de naturala, de intensa). Cei 2 au avut interpretari foarte bune pentru ca au excelat nu doar separat, ci si impreuna, au avut o chimie excelenta intre ei. Dupa proiectie, cei 2 glumeau, spunand ca de-a lungul timpului au jucat si rolurile inverse (Marius Turdeanu era tatal lui Nicu Mihoc), dar au jucat si frati, si prieteni (parca si veri, sper sa nu gresesc). Oricum, se simte chimia dintre cei 2, probabil nu mi-ar fi placut la fel de mult daca in acele roluri ar fi fost 2 actori care se cunosteau foarte putin. Continue reading Jocul luminii
Weekend de vis este un fel de invers al filmului Teambuilding, varianta plictisitoare, aia plina de obsesii de munca, de meetinguri, de call-uri si de alte asemenea. Bonus: vedem viata din corporatie si-n timpul pandemiei, cand toate cele de mai sus se faceau online, pe zoom ori pe alte platforme. Ca tot mi-era mie dor de acea perioada si de obsesiile aferente ei…
Weekend de vis ne spune povestea unui cuplu de corporatisti care isi doreste un copil, pe care insa nu-l poate avea. Fizic ei sunt ok, medicii nu au gasit nimic bolnav in ei, insa copilul nu venea. In disperare de cauza, apeleaza la o mama surogat de peste Prut. Cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Cum tot singuri veti descoperi insemnatatea titlului, unul despre care spun doar atat: excelent ales din toate punctele de vedere.
Despre Weekend de vis trebuie sa va mai spun pe scurt 5 lucruri, si bune, si mai putin bune. Sa le iau pe rand:Continue reading Weekend de vis
Dirijorul tacerilor ne spune povestea unui imobil, a unei case ridicate in perioada interbelica, a carei poveste se continua pana in prezentul zbuciumat plin de rechini imobiliari, avocati ticalosi si politicieni influenti.
In prezent, in acest imobil locuiesc 3 familii: un afacerist deloc cinstit impreuna cu sotia sa casnica si copilul lor; un alt cuplu format dintr-un arhitect si o psiholoaga si un al treilea cuplu de pensionari, el fiind fiul inginerului constructor care a ridicat imobilul.
Nu va zic fiecare ce rol are in poveste, nu va spun care este povestea imobilului si nici cum se termina totul, insa si daca v-as spune tot ar avea farmec sa vedeti acest film. Caci filmul este in sine o poezie, una extrem de melodioasa (muzica curge perfect) si extrem de estetica (superb din punct de vedere vizual), una pe care trebuie s-o savurezi, pe care nu ai voie s-o ratezi. Altfel spus, suspansul e doar un mic ingredient, un condiment, nicidecum cel principal, al acestui film.
Despre celelalte aspecte strict cinematografice ar mai fi multe de spus. Eu voi incerca sa va vorbesc despre 3 dintre ele, pe scurt.Continue reading Dirijorul tacerilor