The Darkest Minds – Minti Primejdioase

Minti Primejdioase (The Darkest Minds fiind titlul original) este o distopie adolescentina sparta in 3 carti diferite (va suna cunoscut? mai lipseste sa faca si un origin-story/spin-off/prequel). Si, din nou surprinzator, a fost ecranizata prima carte. Nu s-a anuntat nimic despre un al doilea film, probabil asteapta sa vada ce succes va avea acesta.

Povestea acestei prime parti este urmatoare: copiii sunt afectati de un virus necunoscut, care fac mii de victime. Ruby are 9 ani cand colegii ei incep sa fie afectati. Ea supravietuieste, constatand ca are puteri speciale. Paranormale. Guvernul duce copiii supravietuitori in lagare, unde acestia sunt testati, evaluati. Li se atribuie o culoare, in functie de puterile lor paranormale. Spre deosebire, insa, de alte filme de genul (eu m-am gandit la Divergent, unde erau factiunile), aici este si o ierarhizare a culorilor. A copiilor.

Era o piramida, una asemanatoare celebrei piramide a lui Maslow. La baza erau verzii, cei mai putin periculosi. Urmau cei de culoare albastra, care puteau misca obiecte. Galbenii erau cu electricitatea. Erau periculosi, dar inca nu ATAT de periculosi. Cei mai periculosi erau cei de la varful piramidei, portocalii si rosii. Portocalii erau cei care puteau controla gandurile, memoriile si emotiile, iar rosii, cei mai puternici, erau cei care puteau crea si controla focul. Mai multe gasiti aici (articol util chiar si DUPA ce ati vazut filmul, ca poate incurcati culorile, nu mai tineti minte exact cum sta treaba).

Ruby, personajul principal, pustoaica de 9 ani (la inceput, ulterior o vedem la 15 ani), era portocalie. Ea controla gandurile. Nu intru in detaliile legate de cine cu cine se lupta. Asta descoperiti singuri. Nu va zic nici de boala, ce fel de boala era aia, nu d-alta, dar partea asta nu ni se explica. Nu intru nici in comparatia film vs carte, asta pentru ca nu am citit cartea/cartile (primul volum poate fi cumparat de pe Cartepedia, Libris si Elefant; varianta in engleza e disponibila pe Okian si pe books-express.ro).

Ma voi referi, insa, la o chestie care m-a impresionat. La partea cu adevarat ORIGINALA a filmului. Cea care m-a pus pe ganduri, la propriu.

Asadar, filme unde cineva iti controleaza gandurile am mai vazut. Nu este o idee noua. Este de pe vremea Star Wars chiar (va las un clip scurt, secventa din Star Wars IV: A new hope):

Partea cu adevarat originala din acest The Darkest Minds – Minti Primejdioase este insa alta: o persoana portocalie putea sa se stearga din mintea cuiva. Pur si simplu. Ca si cum eu, dupa ce am cunoscut o persoana si mi-am dat seama ce caracter are, m-as putea sterge complet din memoria ei. Eu stiu cum e acea persoana, trebuie s-o tin minte ca sa ma feresc de ea, dar nu vreau ca ea sa ma salute cand ma vede, nu vreau ca ea sa stie nimic despre mine. Vreau ca pur si simplu eu sa nu mai exist pentru acea persoana.

Stau si ma intreb, la modul serios, cate astfel de persoane am intalnit. Nu as putea da acum un numar exact, de unele eu am si uitat, ele pe mine nu.

In sens invers, insa, oare cate persoane or vrea ca eu sa le uit? Sa se stearga din memoria mea, pentru ca eu sa nu mai stiu ca exista. Or fi multe, or fi putine?

Parerea mea este ca aceasta idee va fi exploatata, poate mai bine, poate mai rau, in alte filme. In alte seriale. Caci iti poti imagina multe plecand de aici.

E drept, ne putem gandi si la momentele in care ne-am facut de ras intr-un loc si vrem sa stergem acea chestie din memoria celor prezenti.

Ori, cine stie, un criminal care poate vorbi cu cineva sa stearga memoria martorilor oculari.

Acum, trebuie sa va zic cum este, de fapt, The Darkest Minds – Minti Primejdioase. Filmul, nu cartea. Si va zic asa: este slabut spre decent. Nu are chestiuni complet gresite, nu are interpretari total pe langa. Nu are, insa, nici ceva wow (in afara de ACEA idee), nu are nimic cu adevarat memorabil. Iar faptul ca 80% dintre lucruri NU sunt explicate mi se pare un mare minus. Iesi din sala de cinema cu multe dileme, asteptand explicatii ulterioare. Si, din pacate, este si foarte putin dinamic. Prea lent, prea multe momente moarte.

Cu toate astea, poate paradoxal, filmul m-a facut curios. M-a facut sa vreau sa citesc cartile, sa vreau sa vad celelalte filme. Ar putea fi de ajuns, caci o a doua parte exceptionala, care sa acopere golurile acestei povesti, m-ar putea face sa devin chiar fan al seriei. Apropo, prima parte din Divergent o dispretuisem profund. Asta pot spune, cu mana pe inima, ca este MAI BUNA!

Sunt curios cine va aprecia acest film si ce incasari va avea. In weekendul de debut a fost abia locul 5, lucru dezamagitor chiar si pentru mine (care ma asteptam sa intre in top 3, chiar daca eram convins ca nu ajunge lider). Poate publicul acestui film este plecat ori poate weekendul precedent, foarte agitat din punct de vedere social si politic, n-a fost de bun augur.