The way back
The way back este un motivational, din 2020, in care Ben Affleck interpreteaza rolul unui alcoolic ce incearca sa revina pe linia de plutire antrenand echipa de baschet a unui liceu catolic. Din pacate, un film omonim a aparut in 2010, fiind vorba despre evadarea din gulagul sovietic. Acel film, in care joaca si cativa actori romani (cu Dragos Bucur in frunte) a primit si o nominalizare la Oscar (pentru machiaj). Zic din pacate pentru ca ACEST The Way Back chiar pare o copie, chiar iti da senzatia, pe tot parcursul filmului, ca ai mai vazut povestea asta (ori una asemanatoare) de mai multe ori si ca oricum totul este degeaba, ca nimeni nu invata nimic.
Jack Cunningham este un om daramat: dupa moartea unicului sau fiu (de cancer), acesta se refugiaza in alcool, ducand o viata complet absolut mizerabila. Atunci cand primeste oferta de a antrena echipa de baschet liceului pe care il absolvise, echipa care nu se mai calificase in play-off de pe vremea cand el era jucator, acesta ezita initial, nu stiu ce i-ar putea invata pe copii, insa apoi accepta sa-i antreneze. Care sunt rezultatele acestuia, cum ii influenteaza aceasta alegere viata lui personala si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Despre The way back poate fi vorbit strict din punct de vedere motivational. Este unul dintre multele filme care pot fi lesne folosite in cadrul tonelor de seminarii de dezvoltare personala. Eu nu pot sa vorbesc prea mult despre aceasta latura pentru a nu face spoilere, insa pot doar sa va spun ca latura motivationala nu este PRINCIPALUL ATU al acestui film. Nu aici exceleaza.
Partea cinematografica, al doilea unghi prin care poate fi privit acest film, este cea relevanta. Ben Affleck are un rol foarte bun, prin aceasta interpretare filmul iesind in evidenta in fata altor filme de acest gen. Majoritatea filmelor motivationale se fac cu actori de plan secund (in cel mai bun caz), putine astfel de filme putandu-se lauda cu actori de talia lui Ben Affleck.
Printre multele intrebari pe care mi le-am pus, pe langa, bineinteles, intrebarea principala, fundamentala, Cat de mult invata adultii de la copii si adolescenti (profesorii de la elevi si studenti), eu mi-am mai pus una: oare de ce sportul ales a fost BASCHETUL si nu altul? Este The way back un film cu si despre baschet, asa cum este marketat in multe parti?
Ca sa raspund la aceste intrebari, aparent neimportante, trebuie sa mai raspund la inca una: Ce inseamna film cu si despre baschet? Film cu baschet este cu siguranta, avem o echipa de baschet si avem faze din diverse meciuri. Insa nu este nici pe departe un film DESPRE baschet, acest sport fiind doar un pretext. Personajul principal este antrenorul, alcoolicul, persoana care trebuie sa treaca peste o perioada tare dificila a vietii. Antrenarea echipei de baschet a liceului face parte din tratamentul sau (intr-un fel pe care il veti vedea in film).
Putea fi ales alt sport? De ce a fost ales baschetul? Din punctul meu de vedere, baschetul este alegerea corecta din punct de vedere cinematografic:
- Baschetul este la fel de popular/cunoscut si-n Europa, si-n Asia, si-n SUA. Daca ar fi fost ales basball-ul ori fotbalul american, interesul fata de acest film ar fi scazut in afara Americii. Dac-ar fi fost ales soccerul, interesul fata de film ar fi fost mai scazut in SUA.
- Echipa de baschet contine doar 5 jucatori. In film, echipa liceului continea CU TOTUL doar 10 jucatori. Asta inseamna, din punct de vedere cinematografic, mai putine personaje de conturat. Iata inca un avantaj.
- Pentru ca-s putini jucatori pe teren, baschetul pare un sport unde echipa este mai importanta decat individualitatile. Este o scena, prezenta si-n trailer, in care Jack le spune elevilor sai: Ei au jucatori mult mai buni, au un antrenor mai bun, dar nu sunt o echipa mai buna. Chestia asta e mult mai accentuata la baschet decat la alte sporturi.
- Inclusiv desfasurarea meciurilor de baschet se preteaza mai bine cinematografiei: la baschet revenirile sunt mult mai intalnite si mai realiste decat la orice alt sport. La fotbalul european foarte rar o echipa revine de la 4-0 la pauza. La baschet se revine usor de la un 24-12, nu este ceva neintalnit.
- Baschetul este cel mai cuminte dintre sporturi, ideal pentru a fi practicat de catre elevii unui liceu cu profil religios. Nu cred ca astfel de licee pot avea, de pilda, echipa de hockey ori de fotbal american. Dumnezeu am dubii ca le permite.
Sa va spun acum o chestie: eu am vazut la rand, la Happy Cinema, intai Motherless Brooklyn si apoi acest The way back. Ca o prima impresie, acest al doilea film a parut mult mai slab decat primul, deci mi s-a parut la cald mai slab decat era de fapt. La rece vorbind, la o zi dupa, filmul nu mai pare asa de rau. Dimpotriva, obiectiv vorbind e chiar decent, Ben Affleck facand un rol foarte bun (chiar daca evident sub cel facut de Edward Norton).
Per total, The way back este un film decent spre bun, usor peste media filmelor motivationale. Altfel spus, sta bine si din punct de vedere cinematografic, nu doar ca mesaj moralizator.
Acum ce faci? Nu te-ai mai dus luni de zile la cinematograf, iar acum îți vine greu să pleci? 🙂 E greu să compari cele două filme, sunt de factură diferită. Înțeleg, însă, că merită amândouă să le vezi. Mulțumesc.
Nu ca nu ma mai las plecat, dar Happy Cinema e cam departe de mine, drept urmare atunci cand merg, ca sa nu fac drumul ala lung pt un singur film, ma strofoc sa le grupez cate 2.
Altfel, cele 2 nu sunt comparabile, insa starea pe care mi-a indus-o primul, nivelul de asteptare setat ridicat, m-a influentat fara sa vreau si la al doilea.