10 porunci despre Un pas in urma serafimilor

Subiectul este unul religios, drept urmare am alcatuit un decalog adresat atat celor care au deja filmul Un pas in urma serafimilor, cat si celor care nu au facut-o deja. Asadar:

Porunca 1: Nu mai judeca un film dupa durata lui!

Nu toate filmele de peste 2 ore sunt plictisitoare, nu toate filmele romanesti sunt lungi si inutile. Iar durata, 150 de minute, pare exagerata doar inainte sa vezi filmul. Dupa ce-l vezi iti dai seama ca nu te-ai uitat deloc la ceas.

Porunca 2: Du-te la filmele 100% reale facute de romani!

Atentie: nu bazate pe fapte reale, ca americanii, ci reale. 100% reale. Caci fix asa este filmul. Americanilor poate le iese (desi au tendinta de a exagera, din considerente cinematografice) sa faca filme doar BAZATE pe fapte reale, romanilor, insa, nu prea. Pleaca deseori de la o idee buna si o dau in bara. In cazul filmelor reale, 100% reale, le iese. Ei, romanii, sunt foarte buni povestitori. Au acest talent. Zic sa profitati de el.

Legat de cat de real este filmul, am aflat asa: este doar 80% real. Asta nu inseamna ca 20% e fictiune, ci inseamna ca unele personaje au fost contopite cu altele (adica in loc de 2 personaje a rezultat unul singur, ca sa nu fie prea multe), iar actiunea, care in realitate s-a desfasurat de-a lungul a 5 ani, a fost comprimata. In rest, toate faptele prezentate in film s-au intamplat in realitate.

Porunca 3: Nu judeca un regizor dupa educatia lui!

In sala, la vizionarea de presa, un critic de film, profesor la UNATC, aproape ca-l tragea la raspundere pe regizor. Era de-a dreptul revoltat ca un fost absolvent de seminar teologic a ajuns regizor de film. Regizor, scenarist, producator. Mie mi s-a parut foarte tare atat el, ca om, cat si filmul facut de el.

Porunca 4: La filmele romanesti du-te la proiectiile facute in prezenta echipei!

Din raspunsurile date de echipa filmului poti sa-ti lamuresti anumite neclaritati, poti afla lucruri noi ori poti intelege cu totul si cu totul altceva. Eu m-as duce la astfel de proiectii chiar si daca nu as avea acces la vizionarile de film. Si am si facut asta. Va dau un exemplu: in 2013 ratasem filmul Domestic. Vizionarea de presa. Asa ca am ginit o proiectie speciala pentru UNATC, in prezenta echipei, la Cinema Union. Ma rog, era speciala pt UNATC, dar se gaseau bilete, putea merge oricine. Probabil studentii UNATC aveau intrare libera, dar nu conta. Singurul inconvenient a fost ca nu am vazut filmul la calitate de mall. Sau, dimpotriva, a fost un avantaj, caci nu l-am vazut alaturi de publicul de mall. Depinde de perspectiva.

Porunca 5: Urmareste-l cu atentie pe Parintele Ivan!

Personajul cu pricina, interpretat de Vlad Ivanov, este fabulos. Pe langa faptul ca este real 100%, un parinte fix ca cel din film chiar exista (cu un alt nume, bineinteles), el este si bine interpretat.

Cu riscul de a face spoiler, va zic doar atat: probabil ati intalnit, de-a lungul vietii, un cadru didactic (profesor de generala, de liceu, de facultate ori chiar invatator/educator) incoruptibil, extrem de exigent, care invrajbea copii intre ei. Care aprecia turnatorii, care considera ca face bine daca il convinge pe X sa-l toarne pe Y. Eu, unul, am intalnit. Ca acel cadru didactic este unul laic sau unul religios are mai putina importanta. Sau are, caci parintele Ivan considera ca daca faci anumite lucruri nu poti/nu ar trebui sa fii preot. Chiar daca asta inseamna ca viitorul unora dintre elevi urma sa fie iremediabil compromis.

Si apropo de Vlad Ivanov, el si-a facut incalzirea in filmul Ana mon amour, film in care a fost tot preot. Inca doua roluri de popa si lumea il va saluta pe strada cu Sarutmana, Parinte!

Porunca 6: Nu mai cautati oameni buni si oameni rai! Cautati oameni!

Va ziceam mai sus de Parintele Ivan. Va ziceam, la porunca 2, de cat de reale sunt filmele romanesti. Eh, in realitate, in viata de zi cu zi, nu exista oameni eminamente buni si oameni eminamente rai. Nu exista, ca-n filme, un om plin de defecte, fara nicio calitate, care sa se lupte cu unul plin de calitati, fara niciun defect. In viata de zi cu zi intalnim oameni, fiecare avand atat calitati, cat si defecte.

Fix asa este si aici: de fapt nu avem personaje bune si personaje rele. Avem oameni. Exact ca-n viata de zi cu zi.

Porunca 7: Fa filme pe care ca spectator le-ai urmari cu placere!

Recititi porunca 4. Chestia asta, de mai sus, a fost spusa de regizorul-scenarist la finalul proiectiei. El a spus ca asta si-a propus atunci cand a devenit regizor. Da, este o porunca pentru cei care PRODUC filme, nu pentru cei care doar se uita la ele.

Fix asta ar trebui sa ne propunem cu totii. Asta imi propun eu, ca blogger, asta ar trebui sa-si propuna orice scriitor cand se apuca de o carte, asta ar trebui sa isi propuna un designer atunci cand propune niste modele, asta ar trebui sa-si propuna un producator de telefoane atunci cand propune un model nou. Mi se pare absurd sa spui ca ala nu e genul tau, dar faci pentru cei care apreciaza asa ceva.

Porunca 8: Nu fa un film in care sa lauzi ori sa critici ceva! Fii obiectiv!

Mi-a placut o chestie la regizorul-scenarist Daniel Sandu: el a spus ca fix asa au stat lucrurile, ca nu a modificat nimic. El nu a bagat nimic legat de relatiile homosexuale, despre care se vorbeste acum, pentru simplul fapt ca atunci nu s-au petrecut chestiuni de genul.

Nu a vrut nici sa se razbune pe acel seminar teologic, pe acel parinte, pe colegii lui, nici nu a vrut sa-i laude. A vrut sa fie obiectiv, a vrut sa arate lucrurile asa cum s-au intamplat, sa le povesteasca OBIECTIV! Ceea ce, de exemplu, nu se intampla in cazul filmului Dupa Dealuri, unde un regizor mult mai titrat, Cristian Mungiu, a facut un film EXTREM de subiectiv!

Legat de obiectivitate, zic doar atat: lucrurile intr-un seminar teologic nu sunt cu mult diferite fata de cele ce se petrec intr-un liceu normal. Varsta este aceeasi, peste tot vorbim, de fapt, de oameni, fie ei cadre didactice ori adolescenti. Fiind oameni, cu totii gresesc! Asta este un lucru acceptat atat de credinciosi, cat si de atei!

Porunca 9: Urmariti tinerii actori din filmul Un pas in urma serafimilor!

Toti joaca foarte bine, la fel de bine precum experimentatul Vlad Ivanov, insa eu vi-l semnalez doar pe Stefan Iancu. Are doar 19 ani, il cheama Gabriel in film (este, de fapt, regizorul, personajul hai sa-i zicem principal) si are deja ceva experienta in cinematografie. Eu zic sa-l urmariti cu atentie atat in film, cat si ulterior, sa-i urmariti parcursul.

Porunca 10: Mergeti sa vedeti Un pas in urma serafimilor!

Daca nu v-am convins deja, zic c-ar trebui sa ramana scris ca porunca. Daca nu stiti cand s-o faceti, va zic doar ca Un pas in urma serafimilor va rula si in cadrul evenimentului anual Noaptea Alba a filmului romanesc 2017.

Altfel, in circuitul normal al cinematografelor, Un pas in urma serafimilor intra (tot) de vineri 22 august, fiind distribuit de MicroFilm.

Per total, Un pas in urma serafimilor este printre cele mai bune filme romanesti ale anului. Merita sa mergeti la cinema sa-l vedeti! Salutari CINEMILE tuturor!

PS: Pentru ca in Biblie sunt doar 10 porunci, nu mi-am permit sa schimb eu lucrurile. Drept urmare, am uitat sa fac 2 precizari importante. Fundamentale. Prima: Un pas in urma serafimilor are pagina de facebook, pe care v-o recomand. A doua chestiune: Vlad Ivanov a marturisit, dupa film, ca nu a vrut sa stea de vorba cu adevaratul parinte Ivan. A vrut sa nu fie influentat, a vrut sa iasa un personaj asa cum il vede el pe Parintele Ivan. Nu pot spune daca a actionat sau nu corect. Ma rog, cele 2 sunt precizari, chestiuni importante, nu sunt porunci.