Una vie violente – O viata violenta

Sunt cateva persoane care-mi reproseaza, destul de des, ca sunt violent. Am o violenta de limbaj pe care n-o inteleg. N-o concep.

Din pacate pentru ei, eu de felul meu nu-s o persoana violenta. Absolut deloc. Chiar daca, pentru unii, felul meu de a fi, de a gandi, se poate traduce prin pampalau, fricos, eu asa sunt, asa raman. Nu ma schimb.

Totodata, eu fac o distinctie majora intre violenta fizica (in ea incluzand si amenintarea cu violenta) si violenta de limbaj. O injuratura, sub orice forma, nu o consider a fi violenta fizica.

Sunt fericit ca n-am fost nevoit sa traiesc intr-un mediu violent, sunt multumit ca nu trebuie sa ma uit in spate cand merg pe strada. N-o fi Bucurestiul cel mai sigur oras din tara, n-o fi tara in sine cea mai sigura, dar mie nu imi e teama sa merg pe strada. Nu ma aventurez in Ferentari noaptea, de altfel nici ziua nu merg pe acolo, nu ma aventurez nici macar prin zona Garii de Nord noaptea (de acolo, aproape invariabil, taxi/uber/Taxify), dar la mine-n cartier am curajul sa merg pe jos cam la orice ora. Nu caut scandalurile, pot sa fiu intrebat, smechereste, diverse chestii, stiu cum sa ies din ele fara sa enervez si fara sa cersesc bataie.

Am ideile mele politice, unele destul de radicale, desi mi se reproseaza c-am ajuns mult prea tolerant, insa nu m-as sacrifica pentru ideile mele politice. Nu m-as inscrie in vreo miscare radicala de eliberare, de sub nimic, pentru nimeni. Din comoditate, din frica, spuneti cum vreti.

Nu inseamna, insa, ca in mod automat ii condamn pe cei care sunt diferiti de mine. Nici nu-i apreciez, nu-i aplaud, dar nici nu-i repudiez. Incerc sa-i inteleg, incerc sa empatizez cu ei, chiar daca de multe ori nu reusesc.

Personajul principal al filmului Una vie violente – O viata violenta este unul total opus mie. Este o persoana aparent calma, un tocilar ca infatisare, dar un idealist. Corsican, nationalist local, marxist, Stephane este tipul de personaj pe care cu greu il poti intelege. Iti doresti sa nu ai in preajma prieteni de genul, daca esti parinte iti doresti ca a ta odrasla sa nu ajunga asa, dar studiindu-l cu atentie iti dai seama cat de interesant este ca personaj. Ca tipologie. Deloc intamplator, student la Stiinte Politice, caci stereotipic neomarxistii sunt studentii de la litere si Stiinte Politice, Stephen accepta chiar sa faca inchisoare in numele unui ideal. Accepta clandestinitatea, accepta faptul ca ar putea fi omorat. Nu este o fire violenta, nu a omorat cu mana lui pe nimeni, dar accepta violenta, o considera ca pe ceva firesc. Victima sau nu, model de urmat sau model negativ, Stephen este un personaj puternic, bine interpretat, un personaj pe care-l tii minte. Este, cumva, imaginea stereotipica a studentului la Stiinte Politice.

Filmul Una vie violente – O viata violenta este mai mult decat un film politic. E drept, iti vorbeste despre istoria zbuciumata a acelei insule, Corisca, despre miscarea de eliberare, iti arata cum s-a dezvoltat si cum s-a dizolvat ea. Dar trecand peste latura politica, avem PERSONAJUL.

Sunt multe personaje pe care le iubesti, multe pe care le urasti. Pe unele le iubesti si le urasti deopotriva, dar le intelegi. Macar atat.

Pe el, pe Stephane, nu l-am putut intelege. Este un personaj misterios, caruia cu greu ii poti intelege si anticipa miscarile.

Despre decizia lui finala, de a ramane intr-un loc unde era vanat, unde risca sa moara, se poate discuta mult. Simplificand mult discutia, afirma ca este, din punctul meu de vedere, o forma de sinucidere. Unii se arunca singuri in fata trenului, altii isi pun streangul de gat, in timp ce altii asteapta sa-i omoare altii. Diferentele sunt minime.

Per total, Una vie violente – O viata violenta este un film bun. Este de urmarit in special pentru personajul principal, dar nu sunt de neglijat nici aspectele sociale si politice pe care le evidentiaza.

Filmul frantuzesc Una vie violente – O viata violenta intra in cinematografe din 10 august, fiind distribuit in Romania de Independenta Film. Salutari CINEMILE tuturor!