Victoria Baltag despre The Last Vermeer – American Independent Film Festival 2020

Cum va ziceam si-n articolul precedent, am ratat finalul American Independent Film Festival 2020 pentru ca am plecat spre Timisoara, locul unde (inca) se desfasoara FEST-FDR 2020. In locul meu la filmul The Last Vermeer a mers tot Victoria (regizoarea si producatoarea filmului Experimentul Pitesti), care a lasat urmatoarele impresii.

Cineva imi spunea astazi ca istoria este relativa. De la bunicul am invatat, inca de cand eram foarte mica, de vreo 3, 4 ani, ca istoria este de fapt scrisa de invingatori. Memoria istoriei ne spune ca de multe ori credem bucati din trecut care de fapt au fost in realitate complet diferite de ceea ce ne amintim noi, si ca ceea ce conteaza este de multe ori ceea ce ne amintim (diferit de realitate).

Unde vreau sa ajung? Pai … la faptul ca este o adevarata provocare sa faci film istoric. Am ales asadar sa scriu astazi despre un film istoric proiectat in cadrul American Independent Film Festival 2020.

Si nu este intamplator ca am ales acest film. Si eu fac film istoric. Este o nisa grea care poarta o responsabilitate imensa pe umerii celor care lucreaza la un asemenea proiect.

Istoria lumii se va retine, la nivel social, si prin filmele istorice. Dar este un film istoric istorie? NU. Categoric NU. Poate un film istoric sa prezintele scenele aidoma realitatii? Poate si nu prea.

Filmul este o arta. La fel ca si pictura. Fotografia. Muzica. Cand facem film, dorim sa transmitem un mesaj, o emotie, un gand. Pentru a transmite acestea, ne inspiram din lumea care ne inconjoara: stiinta, cultura, istorie, etc. Asadar, filmele istorice se inspira din istorie si nicidecum NU reproduc istoria. Filmul istoric este si el o arta cu valoare adaugata. Filmul istoric aduce informatie despre trecut si are menirea, pentru cei interesati, sa deschida apetitul la a afla mai mult in legatura cu evenimentele petrecute in film – se face apelul la istorie adica. La a afla detaliile istorice.

Ca sa extrapolez, este un film documentar reproducerea realitatii? NU. Desigur ca nu. Filmul documentar documenteaza un unghi de abordare, o perspectiva a unui individ (regizorul) sau a unui grup de oameni care lucreaza la proiect (echipa de productie). Filmul documentar este si el o arta cu valoare adaugata: aduce informatie, deschide la dezbatere, pune intrebari, misca grupurile sociale, schimba lucruri, dupa caz.

Poate ar fi cazul ca publicul sa stie ca un film artistic istoric nu este istorie. Poate ar fi cazul sa se stie ca desi filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu nu respectau costumele timpului din imaginile filmului, nici stemele si epoletii militari specifici vremii si nici povestile istorice cu strictete (Nicolaescu baga in fiecare film un patriotism evident, poate si din pricina incurajarilor pe care le primea din partea regimului, nu stim), sunt totusi filme istorice de referinta si unele dintre cele mai reusite filme istorice romanesti. La fel este cu toate filmele istorice din lumea aceasta, unele foarte reusite de altfel. In filmele istorice scenariul este fictiune. Da, o fictiune inspirata din realitatea istorica, insa fictiune.

Bun. Am clarificat asta.

Sa vorbim despre Ultimul Vermeer (THE LAST VERMEER), un film istoric regizat de Dan Friedkin. Este singurul lui film regizat pana acum, el fiind de profesie mai mult producator (si un foarte activ producator de fapt) decat regizor. Tot respectul pentru regie insa – pentru prima incercare as spune ca merita toate laudele.

Filmul THE LAST VERMEER se inspira dupa cartea The Man Who Made Vermeers – povestea pictorului olandez Han van Meegeren (interpretat de Guy Pearce), cunoscut ca cel mai bun falsificator de picturi din lume. Han van Meegeren este arestat dupa al II lea Razboi Mondial si suspectat ca a facilitat vinderea unei picturi originale ale lui Vermeer catre Nazisti. Capitanul Joseph Piller, evreu (interpretat de catre Claes Bang), il apara si demonstreaza ca asa-numitele originale Vermeer sunt de fapt falsuri create de catre Meegeren.

Scenariul este foarte bine scris, are structura, cursivitate, tine spectatorul in suspans la fiecare scena. Lung-metrajul este filmat in Amsterdam, in locatii autentice si intreaga poveste da un aer de epoca incontestabil. Accentul pus pe detalii, filmarea curata, matematica scenariului logic, cursiv, clar, toate spun ca proiectul face un film de calitate.

The Last Vermeer a putut fi vazut in Romania la American Independent Film Festival, el nefiind anuntat a fi distribuit in circuitul normal al cinematografelor. Pelicula a avut premiera in 2019, la Toronto, la TIFF-ul cel mare. Ii multumesc inca o data Victoriei pentru articol.