Zambeste – Smile

Despre luna octombrie se spune ca este lua filmelor de groaza. Evident, Halloween-ul este motivul. Majoritatea producatorilor si distribuitorilor prefera sa isi lanseze filmele de groaza in jurul acestei sarbatori. Zambeste – Smile a furat startul, s-a lansat in ultima zi din septembrie, insa va fi in cinematografe si de Halloween. Si merita sa fie acolo, caci este unul dintre filmele horror care nu dezamageste.

Acum, sa va spun ce caut eu la un horror, care sunt cele 5 elemente care fac un film de acest gen sa-mi placa:

1. Partea importanta, fundamentala, este cea legata de groaza: filmul trebuie sa ma sperie, sa aiba scene care sa ma faca sa-mi sara inima. Nu trebuie exagerat de multe, dar nici nu ma voi multumi doar cu 2.
2. A doua parte la fel de importanta tine de suspans. Da, un film cu suspans se cheama thriller (to be thrilled), dar cele 2 genuri chiar merg mana-n mana. Daca ai cateva faze infricosatoare, fara sa ai nici macar un pic de suspans INTRE acele scene, filmul este unul slab. Daca pe tot parcursul filmului planeaza un pericol iminent, daca stai cu sufletul la gura de la un capat la celalalt, atunci vorbim despre un horror bun. Cum este cazul filmului Zambeste – Smile.
3. Horrorul ideal are si o importanta latura psihologica. Se joaca putin (mai mult) cu mintea ta. Aici chiar avem parte de asa ceva. Filmul chiar se joaca cu mintea ta, chiar nu mai stii ce e adevarat si ce nu, chiar incepi sa-ti pui intrebari.
4. Actiunea trebuie sa aiba sens, sa aiba logica. Nu doar o logica interna, ci un sens si in viata reala. Unele filme horror nu au nici macar o logica interna, au o tona de fracturi logice.
5. Nu in ultimul rand, cele mai bune horror-uri au un disclaimer: „bazat pe fapte reale”. Din pacate, Zambeste – Smile nu are asa ceva: este realist, dar nu este bazat pe fapte reale. Sau nu se lauda cu asta.

Nu v-am spus inca despre ce-i vorba: Dr Rose Cotter este martora unui incident traumatic, un pacient de-ai sai s-a sinucis fix in fata ei. Desi ca psihiatru ar trebui sa fie tare, sa poata trece peste, Rose este afectata mai mult decat trebuia, mai mult decat ar fi fost afectat oricine altcineva avand aceasta ocupatie.

Din pacate, se pare nu este singura care a patit asa ceva: mai multe incidente, tratate separat, decursesera la fel. Pur si simplu cineva asista la sinuciderea altcuiva, pentru ca dupa putin acea persoana sa-si ia la randul sau viata, musai de in prezenta unui martor.

Un lant de sinucideri, aparent fara sens, fara legatura intre ele, de care Rose trebuie sa scape. Din pacate, pentru a face acest lucru trebuie sa-si confrunte trecutul.

Legat de aceasta confruntare a trecutului, am apreciat aceasta dualitate a personajului principal: deopotriva medic si pacient. Era medic, trata alti pacienti, unii cu forme grave, insa la randul ei se ducea la terapeut, era in grija cuiva.

Aceasta dualitate mi-a adus aminte de tineretea mea, aproape adolescenta, cand imi doream sa ma fac psiholog. Tin minte multele discutii avute atat atunci, cand si ulterior (inclusiv in trecutul foarte apropiat). Ideea era ca multi vor sa faca psihologia pentru ca sunt nesiguri, pentru ca la randul lor au nevoie de ajutor. Au impresia ca prin absolvirea acelei facultati se vor descoperi pe ei insisi.

Cativa astfel de prieteni au si terminat psihologia, insa mi-au marturisit ca s-au inselat, nu au reusit sa se descopere pe ei insisi. Unul dintre ei mi-a marturisit chiar ca acele cunostinte acumulate in facultate il impiedica, de fapt, sa se trateze corespunzator, caci el stie exact ce urmeaza sa faca psihologul, cum va decurge discutia, drept urmare, fara sa vrea, impiedica tratamentul corespunzator.

Acelasi prieten mi-a marturisit ca eu nu as fi fost potrivit si nici acum nu as fi potrivit: sunt PREA SANATOS la cap pentru a deveni psiholog. Oare asa sa fie?

Revenind la filmul Zambeste – Smile, tin sa subliniez o mica fractura logica, pe care foarte putini o vor observa. De fapt, sunt 2 intr-una singura. Intai, ca multe alte filme americane, se face si se mentine confuzia dintre psiholog si psihiatru. E drept ca-n unele tari sunt unul si acelasi (in Japonia, din cate stiu eu), dar in CELELALTE tari sunt ocupatii diferite. Problema aici este alta: PACIENTA Rose, la una dintre sedintele de terapie, o roaga pe terapeuta sa-i prescrie un tratament, un medicament. Sa fie sigura. Intrebarea mea este de ce UN MEDIC PSIHIATRU are nevoie de prescriptie pentru un medicament pe care, zic eu, l-ar fi putut prescrie singura. Habar n-am, sa-l prescrie unui ALT pacient pe care-l avea in grija si sa-l ia pentru ea insasi. Este un detaliu pe care multi nu-l vor observa, il vor ignora cu desavarsire.

Per total, Zambeste – Smile este un film bun. Avand in vedere calitatea filmelor de groaza aparute in ultimii ani, pot spune ca este un film excelent. Printre cele mai bune din nisa lui.

Zambeste – Smile a intrat, dupa cum deja v-am zis, pe 30 septembrie 2022 in cinematografe, fiind distribuit in Romania de Ro Image 2000.

Emil Calinescu 7 octombrie 2022. Niciun comentariu la Zambeste – Smile. Categories: 2022. Tags: horror, Smile, Zambeste.

About Emil Calinescu

Blogger de profesie, cinefil de placere, Cinemil pe scurt. Mai multe despre mine gasiti pe pagina Cinemilii.

View all posts by Emil Calinescu