Zona de interes – The Zone of Interest este un film cu personaje aflate in diverse stadii de dezumanizare!
Zona de interes – The Zone of Interest ne spune povestea comandatului de la Auschwitz, Rudolf Hoss, si a sotiei acestuia, Hedwig, care se straduiesc sa isi construiasca o viata de vis pentru ei si familia lor intr-o casa aflata in imediata vecinatate a lagarului. Un rai gard in gard cu IADUL!
Ideea de la care pleaca Zona de interes – The Zone of Interest nu este 100% noua, subiectul iarasi nu este nou (s-au facut o tona de filme despre Holocaust, este un subiect aproape epuizat, zic unii), insa modalitatea tehnica de punere in aplicare este una cu adevarat originala.
In primul rand, trebuie sa justific titlul: toate personajele din filmul Zona de interes – The Zone of Interest sunt, de fapt, neoameni. Sau, mai precis, oameni aflati in diverse stadii de descompunere morala. Unii sunt soldati, altii sunt comandati de lagare, altii sunt pur si simplu soti ori sotii ai unor astfel de oamenii. Practic, unii pun in mod direct in aplicare „solutia finala”, exterminarea in masa a evreilor, altii o incurajeaza si se bucura de ceea ce se intampla in jurul lor, in timp ce altii ignora, prefera sa intoarca pur si simplu capul. In acest sens, imi amintesc o replica auzita nu in acest film, ci in spectacolul revazut recent la Teatrul Evreiesc, Tradarea lui Einstein: o mana incrucisata este la fel de vinovata precum una intinsa in salutul nazist. Cei care nu fac nimic si se uita nepasatori sunt la fel de vinovati precum cei care participa direct.
Sotia unui ofiter nazist este la fel de vinovata precum este el, chiar daca doar ignora ce se intampla in jurul ei, fara sa incurajeze in vreun fel, fara sa ajute in mod direct la punerea in aplicare a oribile exterminari.
Un loc aparte in acest peisaj il ocupa micutii, copiii. Acestia sunt, cel putin teoretic, puri, imaculati, nevinovati. Ei nu au constiinta proprie, ei nu pot fi invinuiti de nimic. Din acest motiv, eu ii vad pe ei ca aflandu-se in primul stadiu al dezumanizarii, al degradarii umane. Insa ce oameni ar putea ajunge niste copii care cresc intr-un astfel de mediu?
In al doilea rand, trebuie sa vorbesc despre PERSONAJUL PRINCIPAL al acestui film si anume SUNETUL. Una dintre cele mai bune caracterizari ale acestui film a fost facuta de catre unul dintre oamenii care lucreaza la Bad Unicorn, distribuitorul acestui film: sunetul este un personaj in sine. Eu l-as numi PERSONAJUL PRINCIPAL!
Practic, pe tot parcursul filmului nu vedem niciun foc de arma, nu vedem nicio picatura de sange, nu vedem niciun om murind. Insa AUZIM! Undeva foarte aproape se intampla niste orori, orori pe care trebuie sa ni le imaginam. Uneori acest lucru este mai deprimant decat sa le vezi efectiv. Sunetele acelea care se aud de acolo iti raman in minte, mai ales sunetul final, care se auzea atunci cand se derula genericul.
Legat de generic, eu am plecat repede din sala de cinema, am vrut sa scap urgent de acel sunet. Chiar ma intreb cati oameni au avut puterea sa ramana pana la final in sala de cinema pentru a urmari genericul. De obicei, incurajez cinefilii sa urmareasca genericul, sunt acolo numele oamenilor care au lucrat la film, care merita si ei macar cateva secunde de glorie. Doar ca aici este aproape imposibil.
Sar peste aspectele politice, peste faptul ca in Gaza este inca in desfasurare un oribil razboi. Nu vreau sa ma pronunt in ce masura acest razboi avantajeaza sau nu pelicula in cursa pentru Oscaruri.
Nominalizarile sunt in numar de 5: cel mai bun film, cea mai buna regie, cel mai bun film strain (oficial este film britanic), cel mai bun SCENARIU ADAPTAT (este ecranizarea cartii omonime, aparute la noi in 2020) si, evident, cel mai bun sunet! Desi de obicei evit pronosticurile, mi s-ar parea NATURAL, FIRESC, sa castige la ultima categorie, cel mai bun sunet. Mi s-ar parea absurd sa fie altfel. In privinta celorlalte 4 nominalizari prefer sa nu ma pronunt, la fel cum evit sa spun daca razboiul in desfasurare ajuta sau nu filmul in aceasta cursa. Aspectele politice prefer sa nu le discut aici.
Insa nu pot sa evit sa fac o ultima observatie legata de actori: cu totii mi s-au parut … mici si insignifianti. Desi nu am ce reprosa interpretarilor efective, TOTI actorii mi s-au parut a nu fi niciodata in prim-plan. Ei pareau in fiecare secunda neimportanti, puteau fi oricand inlocuiti, pareau a fi niste anonimi.
De obicei se spune ca un film este facut bun de catre actori, care actori, ce-i drept, trebuie alesi corect si indrumati corespunzator. In cazul filmului Zona de interes – The Zone of Interest, actorii par mai putini importanti ca oricand. Nu cred sa fi vazut vreun alt film unde actorii sa para atat de irelevanti, fara ca ei sa fi gresit in vreun fel.
Nu ma mira ca nu exista nominalizari in zona actorilor din partea acestui film. De fapt exista, doar ca actorul nominalizat, CEL PRINCIPAL, este urgisit intr-o alta categorie, acesta fiind sunetul.
Fara sa fi citit cartea, incerc sa-mi imaginez cum ar putea fi. Si fac un pronostic in acest sens: filmul este mai bun decat cartea pentru ca romanul nu are sunet. Acest lucru poate fi vazut si in oglinda: cartea ar putea fi mai putin deprimanta, mai putin intensa. Mai digerabila, ca sa zic asa.
Zona de interes – The Zone of Interest este per total un film excelent, unde absolut toate personajele se afla in diverse stadii de dezumanizare, de descumpere morala. Toate sunt in esenta personaje negative, neavand niciun personaj pozitiv. De obicei binele invinge, insa o face doar atunci cand este prezent. Cand binele absenteaza, raul isi vede nestingherit de drum.
Zona de interes – The Zone of Interest intra in circuitul normal al cinematografelor patriei din 16 februarie 2024, fiind distribuit la noi in tara de Bad Unicorn.
ps: Incercati doar sa auziti Zona de interes – The Zone of Interest, sa excludeti complet vizualul. Rezultatul s-ar putea sa va surprinda! Daca in cazul filmului Vinovatul (Guilty) de acum 6 ani spuneam ca este un fel de teatru radiofonic, in acest caz vorbim de o adevarata TRAGEDIE SONORA. Nu ca sunetul ar fi in vreun fel gresit, ca ar fi vina sunetistilor, ci DIMPOTRIVA. Oroarea vine pe calea undelor sonore. Si-ti ramane in cap mult timp! Ideea este ca strict sonor, filmul este groaznic. Oribil. Daca insa il si VEDEM, vom observa CONTRASTUL dintre vizual si auditiv. Atunci OROAREA va parea si mai mare! Deci daca doar il vom auzi, in mod paradoxal, il vom recepta mult mai putin oribil. Ca sa rezum intr-un limbaj al culorilor: negrul pare mult mai negru daca este pus alaturi de alb!
Be the first to leave a reply