The Cobbler – O zi in pantofii altcuiva

Introducere The Cobbler – O zi in pantofii altcuiva

Afisul nu ma incanta, Adam Sandler, insa, contrar opiniilor criticilor, imi place. Are un umor al lui, repetitiv si tamp pe alocuri, dar pe care eu il gust. Sunt mai putin pretentios cu comediile, poate si datorita firii mele. Ma asteptam, deci, la o noua comedie tip Adam Sandler, chiar daca afisul nu era chiar pe placul meu. Eram, deci, pregatit sa ma sparg de ras, dar aveam mici reticente.

Rezumat The Cobbler – O zi in pantofii altcuiva

Max este cizmar din tata-n fiu. Are o viata extrem de plictisitoare, traind alaturi de mama sa intr-un micut apartament din New York. De fiecare data cand repara incaltamintea cuiva se visa in pantofii acelei persoane. Pana cand, la un moment dat, acest vis i se indeplineste. Cum s-a intamplat acest lucru si cum se foloseste el de acest dar va las pe voi sa descoperiti 🙂

Puncte de interes The Cobbler – O zi in pantofii altcuiva

Punctul central al acestui film este Adam Sandler. Desi nu este actor de top, acesta are tendinta de a monopoliza un intreg film. Cu greu iti mai poti aduce aminte de alti actori care joaca alaturi de el.
Regia este semnata de Thomas McCarthy, devenit mult mai celebru ca actor decat ca regizor. El este, de altfel, si unul dintre scenaristi.
Te pune sa te gandesti la cateva intrebari: Ce ai face daca ai putea fi o zi in pantofii cuiva (o zi, o ora, un minut)? In pantofii cui ai vrea sa fi? Cum ai reactiona daca te-ai intalni pe tine?
Si inca o intrebare, bonus: acum cat timp ati fost ultima oara la cizmar? Eu n-am mai calcat de ani de zile p-acolo. Port pantofii pana mi se rup (avand, ce-i drept, grija sa iau incaltaminte rezistenta). Cand se rup, cumpar altii. Cat de important este, oare, cizmarul pentru comunitate?

Puncte tari The Cobbler – O zi in pantofii altcuiva

Ideea de la care pleaca este extrem de interesanta.
Finalul surprinzator pare a salva, macar partial, filmul. Filmul incepe plictisitor si se termina extrem de alert.
Raman in urma cateva intrebari extrem de interesante.

Puncte slabe The Cobbler – O zi in pantofii altcuiva

De multe ori nu-mi dau seama care este problema unui film. Nu ma pricep atat de bine incat sa fac distinctii clare, asa ca spun clar si raspicat: rezultatul este mai mult decat dezamagitor. Nu-mi dau seama care-s proportiile, dar de vina sunt scenariul, regia si alegerea actorilor. Avand in vedere ca regizorul este si unul dintre scenaristi, pot indica vinovatul principal.
Ca tot ziceam de alegerea actorilor: Adam Sandler, desi nu se face de ras, pare a fi o alegere cel putin neinspirata. Dupa ce joci aproape toata viata comedii, nu prea mai poti fi luat in serios (chiar daca nu este singurul lui film serios din ultima vreme). Schimband atat de brusc registrul tu, ca actor, iti dezamagesti atat publicul tau (care vine setat sa rada), fara a reusi sa cuceresti alt public (care oricum nu prea te are la suflet). In plus, de ce ai face ceva ce nu ti se potriveste?
Absenta logicii actiunilor personajelor devine litera de lege. Nimic nu pare a avea sens, poate doar finalul sa mai atraga cateva remarci de genul Face Sens. Asta daca nu cumva publicul deja a parasit sala.
Scrie comedie pe afis? Scrie, e drept, alaturi de drama si fantastic. Eu as sterge, insa, cuvantul comedie de pe acest afis. In afara de 2 scene, una dintre ele funny, dar previzibila, nu avem nimic care sa recomande astfel acest film.
La un moment dat unul dintre personaje, un mafiot local, este omorat cu un toc de pantof. Pe langa absurditatea situatiei, mai este vorba si de atmosfera generala a filmului. Crima aceea este total nejustificata, stricand feng-shui-ul intregului film. Si nici macar logica nu este. Nu cerceteaza nimeni crima, cadavrul nu este nicaieri, iar victimei nu-i duce nimeni lipsa.

Opinie The Cobbler – O zi in pantofii altcuiva

The Cobbler – O zi in pantofii altcuiva este tipul de film in care o idee buna este pusa prost in aplicare. In acest caz, este pusa CU PICIOARELE in aplicare. Logica este aproape 0, regia si scenariul sub-mediocre, actorii neinspirat alesi, iar comedia se justifica in maxim 5 minute din intreg filmul. Daca, totusi, reusiti sa treceti peste stangaciile cinematografice evidente ramaneti cu cateva intrebari interesante. Si, cum e cazul meu, si cu cateva glume extrem de reusite despre acest film. De exemplu, putem spune ca regizorul si-a batut singur cuie-n talpa regizand asa ceva. Sau ca acelasi regizor si-a bagat picioarele-n el de film. Sau, ca un fel de inside joke, putem crede ca Ceausescu traieste: acesta este acum in pantofii altcuiva, fiind bine-mersi pe o insula din Caraibe. Ca sa intelegeti pe deplin aceste glume trebuie sa mergeti sa vedeti filmul (da, veti rade mai mult dupa decat in timpul lui, dar asta e).