A quiet place – Fara zgomot

In loc de introducere, vrea sa va arat clipul de mai jos.

Mersesem, deci, setat cu gandul sa nu fac zgomot. Sa nu vorbesc. Telefoanele erau pe silent ori pe mod avion. Totul pentru liniste, cum ar veni. Cand auzeam persoanele din spatele meu vorbind, imi venea sa-i injur. Am si facut asta, dar in gand. MA TEMEAM sa spun ceva cu voce tare … Despre ce este, totus, vorba? Pai sa vedem …

V-am tot zis cum TRAIESC eu filmele, cartile ori spectacolele de teatru pe care le vad: ma imaginez acolo, in mijlocul actiunii, si ma gandesc cum as reactiona, ce m-as face daca ar trebui sa traiesc asa ceva.

Iar unele filme ma ating mai rau decat altele, caci ele reusesc sa gaseasca, in mod surprinzator pentru multi, ceva in mine, in sufletul meu. In acest caz, vorbim de … zgomote!

In film este vorba de o familie de 4 persoane (sot, sotie si 2 copii, familie traditionala deci; ma rog, vedeti exact cat erau, cifra 4 este relativa) care locuia undeva izolata. Undeva in mediul rural, foarte aproape de o apa si de o cascada. Nu ni se zice absolut nimic altceva: nici locul, nici macar macar numele personajelor nu-l aflam. Tot ce stim este ca niste creaturi atacau in functie de zgomotul auzit. De sunet. Ele erau, in fapt, OARBE, asa ca tot ce trebuia sa faci pentru a supravietui era sa nu faci zgomot. Iar aici ne referim inclusiv la vorbit.

Nu pare inspaimantator? Va zic eu ca este. De fiecare data cand incercam sa ma pun in pielea personajelor, a oricarui personaj, imi dadeam seama ca n-as putea trai asa. Eu, de felul meu, sunt o persoana zgomotoasa: vorbesc TARE, fac zgomot cand merg, nu pot intra intr-o incapere PE MUTESTE, chiar nu pot, RADE tare (daca stau pe ultimul rand al salii si este o comedie foarte buna, rasul meu se va auzi pana-n randul 1), URLU atunci cand ma enervez. Nu sunt de felul meu o persoana tacuta si nu ma vad schimbandu-ma prea curand. Probabil, daca as trai situatia din film, as fi omorat cam dupa 5 minute. Maximum 10.

Cu riscul de a face un pic de spoiler, trebuie sa va zic cele 3 scene care m-au impresionat, care m-au pus pe ganduri la modul serios:

1. Mama si sotia din film (v-am zis, nu aveau nume), interpretata de Emily Blunt, are o scena absolut fabuloasa. Incerc sa v-o rezum in cat mai putine cuvinte: ii venise sorocul sa nasca (i se rupsese apa pe romaneste), singura fiind in casa. Era la etaj, asa ca incepe sa coboare (in liniste, bineinteles) pana la parter. Doar ca la ultima treapta era un cui, care-i intra complet in picior. Imaginati-va, deci, o femeie pe cale sa nasca, calcand din plin intr-un cui. In aceeasi liniste perfecta, isi scoate piciorul din cui (care era plin de sange acum) si merge mai departe. Nu a fost aratat momentul in care a nascut (o nastere pe mute), ceea ce nu-mi dau seama daca e un lucru bun sau nu. Pe de-o parte, m-a facut sa mi-o imaginez, pe de alta parte, imi dau seama ce moment intens a fost ratat.

2. O a doua scena foarte INTENSA are loc in preajma unei CASCADE. Tatal cu fiul (cei 2 copii erau o fetita si un baiat) se duc la cascada. Acolo, IN SFARSIT, pot vorbi cu voce tare. Pot chiar urla, caci sunetul apei este mai puternic decat sunetele scoase de ei. Scena chiar m-a impresionat: in lumea noastra, de astazi, ne ducem sa cautam locuri linistite, locuri in care sa nu auzim nimic; in lumea lor, locurile interesante erau cele zgomotoase, galagioase, in care ei se puteau DESCARCA! Am empatizat maxim cu personajele, dac-as fi nevoit sa traiesc intr-o astfel de lume, cred ca m-as muta, la propriu, langa o cascada ori intr-un loc zgomotos.

3. Este o scena, in padure, cu un nene misterios, un om al padurii. El incepe sa urle, punandu-i in pericol pe toti. La scena aia m-am gandit la translatarea in zilele noastre: cum ar fi ca teroristii sa nu mai trebuiasca sa se blindeze cu explozibil, ci ar fi de ajuns sa se duca printre oameni si … SA URLE? Cum ar fi sa te ia un terorist, sa te cuprinda in brate, apoi sa URLE?

Nu va mai dezvalui nimic. Va mai spun doar ca veti gasi cateva fracturi evidente de logica si ca finalul, cel mai probabil, o sa va dezamageasca.

Va mai dezvalui, insa, un film la care m-am gandit. Nu un film pe de-a-ntregu’, ci o scena. Ati vazut filmul Nunta Muta? Pe scurt: atunci cand a murit tatucul Stalin, s-a declarat Doliu National (obligatoriu) in toata tara. Niste oameni trebuiau sa se casatoreasca, asa ca decid, impotriva interdictiei, impotriva organelor statului, sa organizeze nunta. Initial stau ei acolo MUTI, pur si simplu stateau la masa, mancau si beau, insa la un moment dat un nuntas SE ENERVEAZA, bate cu pumnul in masa si striga NUNTAAAAAAAAA, BAAAAAAAA!

Eh, scene din astea ar fi la tot pasul intr-o lume precum cea din filmul A quiet place – Fara zgomot. Caci este rau sa traiesti numai in zgomot, sa n-ai momente de liniste, dar este INFINIT mai rau sa traiesti intr-o lume pe mute, unde trebuie sa ai grija sa nu faci cel mai mic zgomot.

Un film bun, bazat pe o idee originala, geniala. Ideea in sine il face mai inspaimantator decat desfasurarea actiunii. Este horror pentru cei care gandesc, pentru cei care constientizeaza cu adevarat filmul. Pentru ceilalti, care se duc ca la un film de entertainment, film de popcorn, A quiet place – Fara zgomot se poate dovedi un film chiar plictisitor. Neinteresant.

Unii filosofi de bordura ar putea abera pe marginea relatiei parinti – copii, ar putea vorbi despre cat de importanti sunt copiii in viata oamenilor. Unii considera ca, din tot filmul, din tot acest univers infricosator si tacut, cel mai important lucru este relatia parinti – copii. Vedeti clipul de mai sus, ca sa vedeti si o opinie de genul. Ma rog, cumva in sens contrar, dar ma rog. Clipul oricum este foarte amuzant, chiar si daca nu sunteti de acord cu ideile din el.

Pentru mine, A quiet place – Fara zgomot este cel mai original film din 2018. E drept, sunt convins ca putea fi scos mai mult, ca ideea putea fi stoarsa mai bine. Ceea ce chiar cred ca se va intampla pe viitor.

Pana atunci, sa ne bucuram de acest A quiet place – Fara zgomot asa cum este el. Intra in cinematografe vineri, 13 aprilie (frumoasa alegerea distribuitorului), fiind adus in Romania de RoImage. Salutari LINISTITE tuturor!