Adio Domnule Haffmann (HBO MAX)
Adio Domnule Haffmann poate va este mai cunoscut ca spectacol de teatru, caci a fost pus in scena in 2021 la TNB. Despre spectacol am scris la vremea respectiva pe blogul de teatru. Am fost surprins sa gasesc un film omonim pe HBO MAX. Surprins placut, sa ne intelegem.
Este o poveste reala, a unui evreu nevoit sa-si vanda afacerea, un magazin de bijuterii, unicului angajat pe care-l avea, un francez extrem de priceput la lucratul bijuteriilor, dar destul de sarac. Totul se petrece intr-un Paris ocupat de nazisti.
Evreul, batranul Haffmann, isi trimite familia din Parisul ocupat de nazisti, hotarand ca el va pleca dupa cateva zile, dupa ce-si va pune ordine in afacere. Ii vinde afacerea angajatului sau, spunandu-i acestuia sa se mute la etaj cu sotia. Vanzarea trebuia sa fie credibila.
Din pacate, Haffmann nu mai poate pleca, caci controalele se intensificau pe zi ce trece, asa ca este nevoit sa ramana … in beci. In subsolul casei si al magazinului pe care nu cu mult timp in urma le detinea. Este oaspete in propria sa casa.
Cum evolueaza lucrurile, cum se schimba relatia dintre Haffmann si fostul sau angajat si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Fara sa va dezvalui finalul, va spun ca in spectacolul de teatru este diferit. Este diferit si, sincer sa fiu, mai bun, mai SPECTACULOS, mai de efect. In film e asa, mai Hollywood-ian (desi filmul nu este american, ci frantuzesc).
Totusi, chiar daca finalul teatral mi-a placut mai mult, pentru ca si teatrul, in sine, imi place mai mult, caci se petrece in fata mea, m-am bucurat sa vad ca filmul se termina altfel. Imi place ca am vazut ceva diferit, ca filmul a reusit sa ma surprinda. Si, trebuie sa recunosc, finalul acesta pare mai potrivit pentru film, este … cinematografic.
Personal, am vazut filmul Adio Domnule Haffmann in aceeasi seara in care am vazut L’ennemi. A fost o seara 100% francofona, caci precedentul fusese un film belgian. Deci intr-o singura seara, de fapt noapte, am auzit vreo 4 ore limba franceza. Nu cunosc prea bine aceasta limba, dar recunosc ca mi se pare melodioasa. Are ceva suav in ea, mi se pare melodioasa, si, culmea, cred ca-mi place atat de mult si pentru ca o inteleg atat de putin. Este ca un cantec ale carui versuri nu le inteleg, dar care PRIN MUZICA imi transmite ceva, imi transmite indeajuns de multe incat sa SIMT.
Chiar daca nu sunt foarte familiarizat cu cinematografia franceza, trebuie sa spun doua vorbe despre actorul care-l interpreteaza pe Domnul Haffman: Daniel Auteuil. Este unul dintre cei mai respectati si probabil cel mai versatil actor francez in viata. Are un premiu la Cannes si doua premii ale Academiei Europene de film.
In acest film, Adio Domnule Haffmann, are o interpretare aproape perfecta: este un Haffmann extrem de rational, de intelept, un Haffmann IDEAL as spune. Si afirm asta dupa ce am vazut acest spectacol pe scena de teatru, unde Haffmann a fost interpretat de Richard Bovnoczki. Desi a fost si el un Haffmann excelent, diferentele sunt MARI. Este un Haffmann AUTENTIC (desi pentru unii poate parea paradoxal, caci actorul este nascut in Algeria, nicidecum in Israel).
Inteleg ca filmul Adio Domnule Haffmann a mai fost difuzat la TV, pe Cinemax ori pe alte canale. Nu l-am prins la tv, ci l-am gasit, pe 16 aprilie 2023, pe platforma HBO MAX. Nu stiu cand veti citi acest articol si daca in momentul lecturii filmul va mai fi acolo.
Nu pot sa inchei fara sa va spun o alta diferenta FUNDAMENTALA intre varianta teatrala si varianta cinematografica: spectacolul de teatru este unul EXCLUSIV de interior, claustrofobic, in timp ce filmul are multe cadre EXTERIOARE, care ne permit noua, ca spectatori, sa respiram. Da, ne permit SI sa vedem imaginea de ansamblu, sa vedem magazine evreiesti inchise, sa vedem cum soldatii ridica oameni de pe strada doar pentru ca sunt evrei. Nu spun ca senzatia claustrofobica nu ar fi utila, are sens, creste suspansul, insa filmul este diferit si e foarte bine ca a fost construit astfel.
Vedeti FILMUL Adio Domnule Haffmann, vedeti spectacolul omonim si imi veti da dreptate. Sau, cine stie, veti spune ca gresesc radical. Alegerea este la voi. Eu le aleg pe ambele, chiar daca recunosc ca spectacolul de teatru este, din cele 2 mari motive (ca-i in fata ta si ca este EXCLUSIV desfasurat in interior), MULT mai intens. Insa nu ignor calitatile certe ale filmului.
Be the first to leave a reply