Carbon – TIFF 2023
Despre Carbon sunt multe de spus. Este mult de contextualizat, sunt multe de spus. Toate de bine, toate motive sa mergeti sa vedeti filmul.
Incep cu un adevar: Carbon a avut incasari record peste Prut. A batut Avatarul cel nou, lucru care nu poate decat sa ma bucure. L-a carbonizat de-a dreptul.
Continui cu o intrebare: este Carbon un film ROMANESC? Se vorbeste in romaneste, dar oare este de ajuns? Evident, intrebarea are un substrat: cat de romani sunt cei de peste Prut? Si cat de multe stim noi despre Razboiul din Transnistria?
Ajung la partea importanta: umorul moldovenesc. Ei stau bine la capitolul umor, stau bine la capitolul cinematografie, dar exista un mare dar: cum intelegem noi acest umor? Chiar regizorul filmului isi pune intrebarea asta.
Aici, la partea legata de umor, am un prim argument, unul solid, important: autoironia. Ganditi-va ca majoritatea celor care au lucrat la acest film, inclusiv actorii, au pe cineva care a luptat acolo, in Transnistria. Oamenii acestia sunt de apreciat intai si intai pentru ca au reusit sa prezinte o realitate cruda pe un ton umoristic. In spatele umorului se ascund chestii importante, serioase, dar avand in vedere modul in care au fost spuse, spectatorul iese din sala de cinema cu energie pozitiva, cu o buna-dispozitie aproape contagioasa.
Carbon ne spune povestea unui tractorist care afla ca va primi un apartament daca se inroleaza in armata, asa ca vrea sa mearga pe front. Nu stie ce e acolo, nu stie ce pericole il pandesc, el nu gandeste in termeni de razboi, ci in termeni strict economici. Ca sa ajunga pe front, el vorbeste cu un vecin, consatean, si-l roaga pe acesta sa-l ajute. Sa-l duca in armata. Insa pe drum, la capul satului (un sat aflat exact pe malul Nistrului, pe malul DREPT, deci partea moldoveneasca, nu separatista), gasesc un mort. Un cadavru carbonizat, care nu poate fi nicicum identificat. Si de aici incepe aventura, caci mortul se plimba dintr-o parte in cealalta a Nistrului, din biserica in primarie si inapoi si prin multe alte locuri. Nu va zic exact traseul, nu va spun nici unde ajunge intr-un final cadavrul, toate astea le veti descoperi singuri.
Sa va spun acum primul lucru care-mi vine in minte, o comparatie cu un film romanesc celebru: Moartea domnului Lazarescu. Evident, sunt multe diferente, dar undeva 20-30% situatiile sunt asemanatoare.
As putea vorbi serios, sa spun ca acest context politic global ar putea fi in favoarea filmului, occidentalii (si chiar romanii) fiind ACUM mai interesati de Razboiul din Transnistria decat erau in 2012 sau chiar in 2021, insa ar fi cumva impotriva spiritului filmului. Unii pot glumi cu lucruri serioase, eu as face fix contrariul, as vorbi serios despre o comedie. Cu toatea astea, sunt o tona de lucruri serioase pe care filmul le semnaleaza. Nu vreau sa vi le dau mura-n gura, vreau doar sa va fac sa fiti atenti la detalii. Radeti cu gura pana la urechi, filmul este o comedie autentica, dar nu lasati mintea acasa. Trebuie sa si ganditi printre hohotele de ras.
Dintre lucrurile serioase, cel mai important, relevant, dintre ele, este fix acesta: cine se inroleaza VOLUNTAR in armata? Aici vedem cine o face in Republica Moldova, dar oare lucrurile sunt radical diferite in Romania, in Bulgaria, in Polonia, in Franta ori in … SUA? Nu cumva si-n SUA in armata oamenii care se inroleaza sunt ratatii, cei care se uita la acele beneficii materiale, cei pentru care conteaza o asigurare medicala, cei care „se sacrifica”, uneori la propriu, pentru familie? Imaginati-va de ce armatele multor tari sunt atat de incompetente. Cum ar putea fi altfel o armata plina de rebuturi, plina de oameni se duc acolo fara sa stie de ce, doar cu gandul la beneficiile materiale ale inrolarii.
Ceea ce ma duce cu gandul la o intrebare finala, asupra careia trebuie sa meditati: oare cum ar arata Carbon in Romania? Ma rog, nu stiu cu cine ne-am bate noi, ori ar trebui sa ne imaginam ca ne batem, dar intrebarea ramane: oare Carbon este posibil DOAR in Republica Moldova? Vorbim despre un specific (cultural?) moldovenesc sau vorbim despre o situatie posibila peste tot? Poate la granita India – Pakistan? Poate la granita Palestina – Israel? Poate chiar la granita Ucraina – Rusia, oricare ar fi acea granita?
Nu pot sa inchei fara sa spun cateva cuvinte despre public. La TIFF 2023 Carbon s-a vazut pentru prima oara in Romania. Toata sala era in extaz, toti au ras cu gura pana la urechi si au iesit extrem de incantati din sala de cinema. Aici, evident, ma includ si pe mine. Doar ca asta nu inseamna APROAPE nimic: nu inseamna ca oamenii vor da bani sa il vada in continuare la cinema (am mai explicat: proiectiile in prezenta echipei atrag un public, dar el nu este de ajuns!), nu inseamna ca cei care vor face asta il vor recomanda si altora, nu inseamna ca TOTI spectatorii romani ai filmului Carbon vor iesi incantati din sala de cinema.
Dar premisele sunt bune, imi doresc ca acest film, Carbon, sa aiba cifre bune si in tara noastra. Imi doresc pentru ca merita. Intai si intai pentru puterea acelor oameni de autoironie. Stiti voi, acea calitate pe care eu o apreciez atat de mult la orice fiinta umana. Calitate pe care mie mi-o recunosc inclusiv dusmanii, chiar daca cu jumatate (ori sfert) de gura!
Carbon este un film excelent, o comedie spumoasa, care spune intr-o maniera amuzanta lucruri extrem de importante si de triste. In circuitul normal al cinematografelor va intra din 7 iulie 2023, fiind distribuit in tara noastra de Transilvania Film.
Articolul despre filmul CARBON a fost scris intr-o camera a NEST INN Cluj Napoca. Despre locatie am scris pe larg pe EmilCalinescu.EU. Mai multe detalii despre LOCATIILE NEST INN CLUJ NAPOCA (sunt mai multe si se construiesc de zor altele!) gasiti pe site-ul lor oficial si pe pagina lor de Facebook.
ps: Pe langa razboi, Carbon ne prezinta o situatie DE TRANZITIE: nu sunt TOVARASE, ci DOMNULE, steagurile vechi trebuie date jos pentru a fi inlocuite de tricolor si alte asemenea. Va suna cunoscut?
1 thought on “Carbon – TIFF 2023”