Introducere Ultima zi – Cum ratez eu filme romanesti la TIFF?
V-am zis ca la festivaluri, cu precadere la TIFF, ma indrept catre filmele romanesti. Nu doar lungmetraje, ci si scurtmetraje. Motivele pentru care ratez anumite filme romanesti sunt, deseori, stupide. De exemplu, ratasem Vizitatorul pentru ca nu-l ginisem ca fiind romanesc (pe regizor il cheama Jamil …). In cazul acestui film, Ultima Zi, pe bune de-mi mai amintesc de ce l-am ratat. Stiu doar c-am facut-o, iar premiul luat ulterior la festival m-a facut sa-mi para rau. Il asteptam cu interes, l-am urmarit cam pe tot parcursul anului 2016. Ulterior uitasem de el, abia acum, in mai 2017, filmul intra in cinematografe.
Sa vedem, totusi, despre ce este vorba.
Rezumat Ultima zi
Adrian se hotaraste sa se calugareasca. In drumul sau catre manastire are 3 insotitori: primarul, Dumnezeul localitatii cu pricina, politistul (sluga primarului) si un tanar extrem de dubios: Seful Asociatiei Tinerilor Crestini. Ce se intampla pe drum si cum se incheie ramane sa descoperiti singuri.
Puncte de interes Ultima zi
Abia al doilea film de lungmetraj al regizorului Gabriel Achim, dupa reusitul Visul lui Adalbert.
Distributie interesanta: Doru Ana (prezent si-n filmul de debut al lui Achim), Mimi Branescu, regizorul Gabriel Achim (cu un rol scurt) si Adrian Vancica.
In roluri secundare: Rodica Lazar, Andi Vasluianu, Constantin Cojocaru, Adrian Ciglenean si Gabriel Sandu.
O chestiune interesanta este legata de data de lansare: dupa aproape 1 an de la TIFF 2016. Cam tarziu, as zice eu.
Filmul se bazeaza pe fapte reale. Nu este o intamplare unica, sunt, conform spuselor regizorului, mai multe intamplari reale amestecate si inflorite de regizor.
Durata este 105 minute.
O chestiune un pic inexacta: filmul nu este deloc thriller. Comedie, drama, ce vreti voi. Dar thriller nu. E important sa stabilim din start asta 🙂
Puncte tari Ultima zi
Doua personaje sunt foarte misto construite. Incep cu primarul, interpretat MAGISTRAL de Doru Ana. Acum nu-mi dau seama care este explicatie: fie Doru Ana s-ar potrivi perfect in peisaj ca primar, ascunde in el un Dumnezeu de oras mic (fix asta este in film), fie a cunoscut, de-a lungul timpului, atat de multi primari incat i-a invatat pe de rost. Bineinteles, pot fi valabile ambele 🙂
Al doilea personaj misto este politistul, interpretat de Adrian Vancica. Daca nu stiti cine este Adrian Vancica, va reamintesc un clip celebru de-al sau 🙂
Un rol interesant are si Constantin Cojocaru. Este un actor care mi-a atras mult atentia in ultima vreme, atat in film, cat si-n teatru. MAI ales in teatru, as zice. Foarte bun actor, aici are un rol mic, dar de efect.
Puncte slabe Ultima zi
Pe cat de mult mi-au placut cele 2 personaje principale, pe atat de mult le-am displacut pe celelalte 2. Incep cu viitorul calugar, un personaj dubios construit si slab jucat.
Celalalt rol este al dubiosului de lider al Asociatiei Tinerilor Crestini. In afara de faptul ca pare a nu crede in Dumnezeu (de fapt, nu credea in nimic), nu-mi dau seama ce vrea sa transmita acel personaj. Nimic. Absolut nimic. Nici macar nu pricep de ce s-a dus cu ei. Nu ca ar conta asta.
Ritmul filmului este lent. Viteza 1 spre frana, ca sa zic asa. Momente moarte cu duiumul, multe chestii care puteau fi ori scurtate, ori taiate definitiv. Oare filmulului nu i-ar fi stat bine ca scurtmetraj?
Sa va zic de final? Nu va zic, va atentionez doar sa-l vedeti cu atentie. E final TIPIC de film romanesc.
Desi este road-movie si ar fi putut arata multe pe drum, ca imagini, nu ne arata nimic. Rateaza fix ce putea sa aduca in prim plan, chestia cu care se putea lauda.
Opinie Ultima zi
Ultima zi este un film tipic romanesc: lent, de dialoguri, cu personaje fie interesante, fie de neinteles. Nu e comercial pentru ca nu-si propune asta, in plus, lansarea atat de tarzie il face sa nu atraga nici macar putinii spectatori care-l ochisera anul trecut, cu ocazia TIFFului. Este tipul de film care goneste spectatorul de la peliculele romanesti si, cumva, se si lauda cu asta.
E drept, cu ocazia acestui film am redescoperit un actor: Doru Ana. Singura mea nedumerire este de ce nu joaca mai des in filme (stiu ca este cadru didactic la UNATC, probabil o fi ocupat p-acolo), s-ar potrivi in multe roluri. Din serialul Umbre nu l-am mai vazut pe nicaieri, intr-un rol care sa-l puna in valoare.
Ultima zi intra de vineri, 12 mai, in cinematografe, fiind distribuit in Romania de Independenta Film. Salutari CINEMILE tuturor!
Vizitatorul – un thriller romanesc din care avem ce invata
Despre filmul Vizitatorul am mai multe lucruri de spus. Titlul este, de fapt, concluzia, este un thriller din care avem ce invata. Si este unul romanesc, ceea ce il face special, romanii evitand astfel de filme.
Articolul despre filmul Jucatorul ramasese de vreo trei saptamani in draft. Este tarziu sa-l public acum, insa avand in vedere contextul, Euro 2016, mi se pare un subiect cat se poate de potrivit. In fond, pariurile merg mana-n mana cu evenimentele sportive de anvergura. Drept urmare, am sters articolul cu pricina si l-am rescris de la zero. Contextul e altul, drept urmare articolul va arata complet diferit.
Acum, sa va zic relatia mea cu pariurile: am pus de cateva ori (sa fie vreo 5), de fiecare data m-am declarat invins. Pariurile cu prietenii imi ies mai des si acolo oricum e mai fun, pentru ca atunci cand pierzi nu dai banii unei case de pariuri, ci unui prieten.Continue reading Jucatorul – TIFF 2016
Imi plac filmele romanesti si le tintesc la festivaluri. Mai bune, insa, decat lungmetrajele romanesti sunt scurtmetrajele romanesti.
La TIFF 2016 nu puteam, bineinteles, sa ratez scurtmetrajele romanesti. N-aveam cum. Va spun acum topul meu personal. Cele care mi-au placut cel mai mult. Mentionez ca au fost in total 16 scurtmetraje, proietate in 3 reprize (calupuri). Nu stiu ce soarta vor avea, ce se va intampla cu ele, dar unele sper sa ajunga cat de cat vizibile. Asta-i alta discutie.
UPDATE: Filmul este asumat drept INSPIRAT de Caragiale, nu este adaptare. Unii prefera termenul ADAPTARE LIBERA. Si inca o precizare: opera lui Caragiale are numele Doua loTuri, in timp ce filmul (de fapt filmele, si cel de acum, si cel din anii 50) se numesc Doua loZuri. Am facut aceste precizari dupa ce o actrita mi-a semnalat faptul ca s-ar putea intelege gresit articolul meu 🙂
Am studiat in liceu Nuvela Doua Loturi. De atunci mi-a placut subiectul. Noi, romanii, suntem foarte dornici de castiguri la loto. Bruste, mari si fara o munca temeinica in spate. Invidiem oamenii care castiga la loto, nu pe cei care muncesc 20 de ore pe zi. Apropo, prin generala si prin liceu jucam mult la bingo. La loto mai putin. Va dati seama ca atunci cand am citit nuvela m-am gandit ce as fi facut daca as fi fost eu in aceasta situatie. Da, din nou mi-am pus problema: cum ar fi daca actiunea operei in cauza s-ar petrecere in zilele noastre? Cum ar arata personajele? Lefter Popescu, personajul principal, ce ar? Tot functionar? Sau poate corporatist care lucreaza in Pipera si care-si pune pe facebook, lunea, poze din poptamas ca aceea este cea mai naspa zi a saptamanii?
Cand am auzit ca se face un film cu numele Doua Lozuri, am tresarit. Uite, in sfarsit cineva pune problema unui castig ratat la Loto. Ca-i loto, ca-s pariuri, ca-i altceva, n-are importanta. La teatru vazusem spectacolul 6/49, insa aceea era o adaptare a unei piese scrise de un maghiar. Nu ca ar fi asta o problema, dar noi avem pe Caragiale care abia asteapta sa fie pus in valoare. Eh, uite, ca a fost pus.Continue reading Doua lozuri – Caragiale in ziua de azi – TIFF 2016
Eu am zis de atatea ori: Morometii e bun, dar si mai bun ar fi daca Morometii ar fi transportat in anii 2000. Ori macar in 90.
Baltagul este un roman genial. Cum v-ati imagina-o pe Vitoria Lipan in 2016? Cum l-ar cauta ea pe Nechifor?
Toate panzele sus e un roman genial de aventuri. Cum mai sunt navigatorii astazi? Ce mai cauta ei, ce probleme mai intampina, cum mai decurge o expeditie?
A doua proiectie mondiala, dupa cea de la Cannes, a fost la TIFF. Proiectie unica la Casa de cultura a Studentilor, sala full, urale la final. Asta e pe scurt. Pentru ca nu vreau sa-i fac o analiza si vreau doar sa dau niste repere (probabil il voi vedea iar, ceea ce va mira cu siguranta). Asadar, cinci idei, nu mai multe, despre Sieranevada:Continue reading Cinci idei despre Sieranevada – TIFF 2016
Am ignorat la ultimele articole schema mea clasica. Pur si simplu am considerat ca nu se preteaza. Filmele de festival mi se par mult diferite, nu pot fi analizate precum un film comercial.
In acest caz, insa, filmul este construit intr-un mod comercial, insa in sensul bun. E drept, pentru a evita orice fel de spoiler, NU voi face rezumatul filmului. Voi spune doar ca sunt 3 povesti diferite, care se petrec in acelasi timp, in acelasi loc. Ele se intretaie extrem de putin, indeajuns de mult incat un eveniment dintr-un sa le influenteze pe celelalte 2.Continue reading Trei povesti din Mumbai – TIFF 2016
Am spus deseori ca nu ma pot atasat decat de personaje asemanatoare mie. Pot empatiza cu chestii care gasesc ceva-n mine. Cand caut un film, il caut in functie de tema. De exemplu, nu-mi plac filmele de razboi. Cumva, plec de la premisa ca nu voi prinde niciun razboi, asa ca un film REAL despre ororile razboiului ma lasa rece. Constientizam ca nu e ok, ca logic n-ar trebui sa fiu asa, dar efectiv nu puteam varsa nicio lacrima.
Din acest motiv, intrebarea pe care mi-o pun si eu, pe care v-o puneti si voi si la care inca nu am raspuns este ce am cautat la un film cu prostituate. Curve din alea profesioniste, nu stiu cat de legale, dar nici c-ar conta, curve de meserie, curve cu meseria mostenita. Continue reading Usa deschisa – TIFF 2016
Clubul Sinucigasilor + Cina lui Noriko – TIFF 2016
Prequel vazut imediat dupa prima parte
In general, prequel-ul ori sequel-ul unui film apare la o distanta de cel putin 1 an de primul. Dupa 1 an tu poate ai uitat anumite aspecte, asta daca nu e vorba de un film pe care l-ai vazut de zece ori.
Un farmec aparte il au, insa, vizionarile consecutive ale seriilor. Eu aseara am vazut 2 filme asiatice la rand: Clubul Sinucigasilor si Cina lui Noriko. De el, pe scurt: genial si aproape bun. Hai sa vedem ce si cum.Continue reading Clubul Sinucigasilor + Cina lui Noriko – TIFF 2016
Urasc biserica, urasc ideea de religie. Urasc ideea de apartenenta la un grup din oficiu.
Cati dintre voi nu va regasiti in frazele de mai sus? Cati dintre voi nu sunteti revoltati pe actiunile bisericii (ca-i ortodoxa ori catolica n-are importanta)? Eh, revolta voastra s-ar putea vreodata transforma in ceva mai mult?
Un nene, Tamayo, a vrut sa renunte la botezul sau crestin. Acesta-i numele personajului din film, dar actorul principal, co-scenarist, a vrut sa faca treaba asta in viata reala. Continue reading Ereticul – TIFF 2016
Unii cinefili, porecliti Cinefilii internetului, aplica de ceva timp metoda sfertului de ora: descarca un film (viteza le permite sa-l descarce repede) rapid si il judeca dupa primele 15 minute. Dupa acest magic sfert de ora, fie se uita mai departe la film, fie il opresc.
Forumurile, site-urile si blogurile au ajuns pline de indemnuri de genul: primele 20 de minute sunt boring, dupa ce treceti peste ele filmul e bun. De ce e importanta precizarea? Simplu: multi nu ajung acolo.
Eu am aplicat, involuntar, metoda sfertului de ora la TIFF 2016. Sa va zic pe larg cum a fost. Printre locatiile TIFF 2016 sunt si 2 sali din Iulius Mall: sala 3 si sala 4. Partea naspa cu salile astea este ca sunt una langa alta. E acelasi culoar de intrare, faci stanga sau faci dreapta.Continue reading Virginii Paranormali – TIFF 2016
