Chemarea strabunilor – Branza buna in burduf de caine

Chemarea strabunilor (The call of the wild) este ecranizarea cartii omonime scrise de Jack London (cel care a scris Colt Alb), care ce nu se afla nicidecum la prima ecranizare. Nu am vazut nicio alta ecranizare, cartea am citit-o demult, nu mai tin minte daca am si terminat-o. Oricum, articolul este bazat strict pe ceea ce transmite ACTUALUL film.

Filmul Chemarea strabunilor ne spune povestea cainelui Buck, un caine a carui viata domestica este data peste cap atunci cand un servitor al familiei la care statea il vinde. La cine ajunge succesiv Buck, ce treaba au cautatorii de aur in toata povestea asta, cum de reajunge in salbaticie si cum se termina intreaga sa aventura ramane sa descoperiti singuri.

Eu, unul, simt nevoia sa subliniez 5 lucruri, la gramada calitati, defecte si lucruri deja stiute despre film si despre carte. Asadar:

Cartea Chemarea strabunilor este o carte pentru copii

Unii o considera carte pentru adolescenti, insa oficial vorbim de o carte pentru copii intre 7 si 10 ani. Problema este ca filmul nu pare deloc un film pentru copii. Are audienta generala, intr-adevar, deci POATE fi urmarit de oricine, dar nu e chiar film pentru copii. Sau nu este un film CLASIC pentru copii, o poveste din aceea cu happy-end.

Este un film pentru iubitorii de animale, cu precadere iubitorii de caini, dar nu neaparat un film pentru copii. Ok, accept, copiii sunt mari iubitori de animale, au sufletul pur, vor empatiza mai mult cu Buck decat 80% dintre adulti. Accept asta. Dar tot nu este film pentru copii in intelesul clasic al cuvantului.

Ca sa va si dovedesc asta, filmul nu ruleaza in Romania in varianta dublata, precum animatiile ori alte filme pentru copii.

Un negru canadian casatorit cu o ameri-indiana erau postasi in secolul 19

Sa ne intelegem: Omar Sy este un actor foarte bun si isi interpreteaza foarte bine rolul. Este carismatic, ar fi putut fi o alegere excelenta daca … nu era negru. Si nu, nu sunt rasist, apreciez foarte multi actori de culoare. Doar ca aici nu avea ce sa caute un actor de culoare.

Sa ne intelegem: cartea a fost publicata in 1903, insa actiunea se petrece candva prin 1850-1870, cand era celebra goana dupa aur. Chiar admitand ca ar fi putut fi exceptii, persoane de culoare care sa aiba meserii onorabile, tot ar fi trebuit sa vedem macar capete intoarse si replici privitoare la absurditatea situatiei.

Ca sa intelegeti mai bine, va spun un banc:

Cica un spion american este antrenat sa se comporte ca un rus, sa vorbeasca precum un rus, sa bea votca precum un rus. Dupa 6 luni de antrenament intensiv, este trimis in Rusia. Cere o votca, fiind refuzat: Nu servim americani.
Se intoarce in America, mai primeste antrenament intensiv 3 luni. Se duce iarasi in Rusia, iarasi cere votca, iarasi este refuzat din acelasi motiv.
Se intoarce in SUA, primeste un antrenament intensiv de 6 luni. Se duce iarasi in Rusia, iarasi cere votca, iarasi este refuzat pe motiv ca-i american. Intreaba, totusi:
– Dar cum v-ati dat seama ca sunt american si nu rus?
La care unul dintre rusi, razand:
– Pentru ca esti negru.

Fix la fel sta treaba si-n cazul lui Omar Sy: un actor excelent, care si-a interpretat exemplar rolul, dar care n-avea ce sa caute acolo. Poate doar daca ne imaginam ca a ajuns corectitudinea politica in SUA cu 150 de ani inainte.

Harrison Ford isi interpreteaza excelent rolul

Sa stabilim de la inceput: nu e un rol greu, este un batran plin de regrete si nostalgii, cu un suflet mare, foarte apropiat de Buck, care nu mai asteapta nimic de la viata. Un rol mediu ca dificultate, interpretat excelent, in stil mare. Este, din punctul meu de vedere, punctul forte al filmului Chemarea strabunilor. Daca vreti vreun motiv cinematografic sa mergeti sa vedeti filmul, acesta este Harrison Ford.

Un film conceput pe calculator 70%

Cainii aia erau desenati de zici ca erau de jucarie. Problema e ca acest lucru accentueaza sentimentul de fake. Toate astea puse cap la cap, un personaj de culoare in epoca gresita, animale desenate pe calculator (vizibile de la o posta), actiuni ciudate si haotice ale cainelui (care reuseste sa goneasca un urs si sa-si subjuge o haita intreaga de lupi; asa zice legenda, cica), fac filmul sa para deloc credibil. Si nu, un film deloc credibil nu este incredibil, ci este necredibil. O mica mare diferenta.

Este un film fotografic, plin de peisaje mirifice

De fapt, cam asta este ideea romanului: un roman de aventura, care te plimba prin locuri superbe. Care iti descrie foarte bine acele locuri. Care descrieri, atunci cand sunt ecranizate, nu mai par atat de spectaculoase. Ganditi-va asa: un povestitor bun iti poate descrie superb un peisaj; atunci cand il vezi efectiv s-ar putea sa te dezamgeasca faptul ca el, povestitorul, ti-l descrisese mai frumos decat este in realitate. Exact ca-n cazul fotografiilor care par mult mai frumoase decat este acea locatie in realitate. Cu zeci de filtre, peisajul este total diferit de cum arata el de fapt. E fix la fel si-n cazul acestui film.

Chemarea strabunilor este per total un film sec, necredibil, salvat insa de interpretarile excelente a doi actori mari. Nu este un film prost, nicidecum, e relaxant, nu veti regreta cele 105 minute petrecute in sala de cinema (ori ulterior acasa). As putea spune ca este dovada clara ca o carte buna uneori nu poate fi ecranizata intr-un film la fel de bun. Sunt situatii in care nu poti pur si simplu sa ajungi in punctul X, oricat de mult te-ar minti vracii motivationali ca poti face asta. Vointa nu este singurul lucru de care ai nevoie.

Pentru a caracteriza printr-un proverb romanesc filmul Chemarea strabunilor, ma voi folosi de celebrul Branza buna in burduf de caine. Nu voi justifica alegerea. De fapt, nu o voi MAI justifica, argumentele mele fiind gasibile pe tot parcursul articolului.