Dama de cupa – Dronningen – Quenn of Hearts
Dama de cupa (Dronningen titlul original, Queen of Hearts titlul in engleza, titlul de festival) a fost pentru mine PRIMUL film vazut la cinema in 2021. Am vrut ca ostentativ, intentionat, primul film vazut la cinema sa fie unul suedez, fie si-n coproductie.
Subiectul este unul cumva clasic pentru filmele europene, deci nimic nou sub soare. In acest caz avem parte de o familie atipica: Anne este un avocat de succes, care impreuna cu Peter are 2 fetite gemene extrem de simpatice. Din pacate, insa, Peter mai are si un fiu dintr-o casatorie anterioara, pe Gustav. Problemele apar atunci cand Gustav se muta in casa cu ei. Gustav se simtea singur, instrainat si gasea cu greu cai de comunicatie cu noua lui familie. Anne, insa, era obisnuita cu astfel de cazuri, pentru ca firma de avocatura la care era angajata era implicata in multe procese unde existau probleme in familie, in special femei si copii abuzati. Anne reuseste sa-l seduca pe Gustav, insa relatia lor, total nepotrivita, are consecinte dintre cele mai grave. Nu va spun cum se termina totul, asta va trebui sa descoperiti singuri.
Eu vreau sa subliniez cele 2 mari calitati ale filmului, cele 2 puncte forte evidente, dar si singurul defect al acestuia.
Incep cu principala calitate si anume regia (semnata de May el-Toukhy). De altfel filmul a fost premiat la TIFF 18 (cel din 2019, penultima editie, una la care am si fost prezent) exact pentru regie, In cateva momente alegerile regizorale, unghiurile de filmare, m-au dat realmente pe spate. Scena in care Anne este filmata in geam, in care i se vede fata in triplu exemplar, 3 fete distincte ale aceleiasi persoane. Nu va zic mai multe, va sugerez doar sa fiti foarte atenti la acest aspect.
Al doilea punct forte al peliculei este interpretarea actorilor. Cu totii au jucat foarte bine, peste medie as zice, cu actrita care a interpretat-o pe Anne, Trine Dyrholm, iesind clar in evident. Desi sunt familiarizat cu actorii si actritele nordice, nu o cunosc din alte filme, desi citesc multa literatura nordica, in special thrillere, cu filmele sunt cam in urma, figura ei imi era vag cunoscuta. Am facut un research rapid si mi-am amintit de filmul celebrului Fatih Akin, The Cut (tradus la noi Taietura). A jucat, de asemenea, si in Becoming Astrid, filmul biografic al celebrei scriitoare Astrid Lindgren (autoarea cartilor pentru copii care o au in prim-plan pe Pipi Sosetica). O actrita deloc necunoscuta, deci, chiar daca la noi au ajuns mai greu (spre deloc) filmele ei.
Acum si ceva usor de rau despre film: va rog sa-l urmariti cu atentie pe Gustav si sa va ganditi cat de logice sunt deciziile lui. Da, trebuie luata in considerare varsta lui, trebuie sa tinem cont de situatia lui, dar cum se simtea, insa cu toate acestea deciziile lui mi se par ilogice, nerealiste. Incercati sa va ganditi ce decizii ati lua voi in locul lui; voi, la varsta pe care o are el ori vreun apropiat de-al vostru, eventual copilul vostru, la acea varsta.
In mod cert Dama de cupa – Dronningen – Quenn of Hearts (pun toate titlurile pentru a nu fi confuzii; il gasiti, in functie de locul unde-l vizionati, sub oricare dintre aceste nume) este un film care te pune pe ganduri. Un excelent film de festival, pe care publicul roman are ocazia sa-l vada acum si pe un ecran mare, de cinema. Eu l-am vazut la Happy Cinema, PRIMUL cinema redeschis in Bucuresti in 2021. Intre timp s-au mai deschis si altele. Sa vedem pentru cat timp.
Despre acest ultim aspect mai trebuie sa spun cateva cuvinte. Intai si intai, chiar daca sala ar fi parut goala in alt context, mai erau foarte putine bilete nevandute. Am ramas placut surprins atat de numarul de oameni care au dorit sa vada acest film la cinema, cat si de calitatea acestora (cu o singura exceptie: o doamna sau domnisoara care radea isteric in ultimul rand, fara sa inteleg nici acum de ce). Sa ne intelegem, vorbim de un cinematograf de mall, cinematograf care de obicei nu atrage public elitist, de festival. De aceasta data, insa, foamea (ori setea? ce cuvant este mai potrivit?) de mers la cinematograf a indreptat cinefilii adevarati chiar si catre locuri unde altfel nu ar fi mers decat cu mari reticente. M-am bucurat, inca mai sunt sperante 🙂
Iar Dama de cupa – Dronningen – Quenn of Hearts este filmul perfect cu care sa-ti incepi anul cinematografic. Cel putin asta am simtit in cazul meu.
ps: Dama de cupa – Dronningen – Quenn of Hearts este distribuit in Romania de Transilvania Film. A intrat in cinematografele patriei in mod oficial in preajma Craciunului (pe 25-26 decembrie 2020).
La mai mare! 🙂 Mă bucur mult că se deschid cinematografele. Dar mai ales că te-ai incumetat să intri intr-o sala de cinema. Say, purtatul mastii e obligatoriu? S-a conformat toată lumea?
In sala de cinema masca e obligatorie. Esti scutit de purtatul ei doar cand mananci produse cumparate de la bufetul cinematografului. Eu numai popcorn pot manca, nu-mi place sa mananc nachos. Ceea ce am si facut 🙂
Deci n-ai purtat mască în sală. Tocmai voiam să te rog să mă iei și pe mine la cinema data viitoare când te duci. 🙂 M-am lecuit.
Am purtat … pana cand am inceput sa mananc popcorn 🙂
Deci n-ai purtat! 🙂 Ai grijă. Eu m-am făcut cu corona de la serviciu. Cele două săptămâni de carantină au fost relativ ușoare, dar am rămas cu o sinuzită care m-a incapacitat mai mult de o lună. In plus, am avut dureri in zona plămânilor care s-au soldat cu o radiografie care spune clar că plămânii mi-au fost afectați, deși, aparent, mai jos de nas nu s-a dus boala. Intre timp mi-au trecut durerile, așa cum a prevestit pneumoloaga. Teoretic acum sunt bine, am si anticorpi, dar tot nu mă bucur că m-am îmbolnăvit. 🙁 Mi s-a tras de la o colegă care a avut petrecere de Sf. Nicolae.