Dupa 40 de zile (No rest for the old lady) – TIFF 2021

Incep acest articol despre filmul romanesc Dupa 40 de zile in mod atipic, dorind a sublinia un lucru care mie mi se pare fundamental: daca de obicei traducerea titlului este deficitara, uneori absurda (pentru ca in multe cazuri titlul este efectiv intraductibil), de aceasta data traducerea, titlul englezesc, international, este mult mai bun si mai sugestiv. Este exact ce a vrut sa spuna autorul cu titlul romanesc, fara ca multi cinefili sa se prinda (in mod cert dupa ce vezi filmul iti dai seama, insa daca vezi doar acest titlu, fara sa citesti altceva despre film, sansele sa te prinzi despre ce-i vorba sunt minime).

Dupa 40 de zile ne arata viata a doi prieteni de-o viata, ce au o gandire diametral opusa: Emil este analiticul, lucidul, calculatul, cel care refuza explicatiile mistice si care, din aceasta cauza, reuseste sa incalce cam toate regulile nescrise din sat, in timp ce Titi este misticul. Sotia lui Emil, Smaranda, tocmai a murit si i s-a facut parastasul de 40 de zile.

Pentru cine nu stie, in credinta populara romaneasca parastasul acesta, de 40 de zile, este cel mai important. Se spune ca intre moartea persoanei si parastasul de 40 de zile sufletul decedatului bantuie, nu-si gaseste locul. Parastasul acesta ii stabileste locul in lumea de dincolo. Sufletele care bantuie, fantomele, sunt cele carora nu li s-a facut ori nu li s-a facut corect acest parastas.

Revenind la filmul Dupa 40 de zile, chiar si dupa parastasul acesta important Titi o vede pe Smaranda in casa lui. Emil n-o vede si nu vrea sa-l creada pe Titi. Nu face doar asta, ci incalca mai multe reguli nescrise, inclusiv una legata de cuibul unor berze (pe care, cu autorizatie semnata de ministrul mediului, il muta 600 de metri mai incolo), incalcari care-i aduc oprobiul satenilor. Emil este oaza de rationalitate intr-o lume plina de misticism, este un fel de oaie neagra a satului.

Din cauza incapatanarii lui, reuseste inclusiv sa strice prietenia cu Titi. Nu va zic cum o strica si cum se termina totul, asta trebuie sa descoperiti singuri.

Personal, mi-a placut filmul Dupa 40 de zile, mi-au placut atat interpretarile, cat si mesajele acestui film, chiar daca pelicula nu este nicidecum una comerciala. Mi-a placut, in mod evident, personajul Emil: m-am gandit in multe randuri pe parcursul acestui film daca nu cumva voi ajunge si eu ca el. Partea importanta, fundamentala, cea legata de casatorie, nu am bifat-o, deci cumva ma feresc sa ajung precum Emil din film. Sau poate, dimpotriva, faptul ca voi ramane necasatorit pana la batranete m-ar putea face un paria pentru o comunitate mai mica sau mai mare, oricare ar fi aceea.

Trebuie sa va spun acum si de ce nu am fost inspirat ca nu am vazut acest film la TIFF 2021. Motivele sunt 2, cele 2 fiind intr-o stransa legatura.

Intai si intai, la TIFF eu de obicei alerg de la un film la altul, sar dintr-o sala intr-alta, vad minimum 3 filme intr-o zi (la acest TIFF 2021 am avut o singura zi cu 5 filme). Un astfel de film, lent, introspectiv, necesita ceva timp pentru a fi inteles si digerat. Cu siguranta creierul meu l-ar fi trecut undeva in umbra, as fi vazut alte filme mai bune, mai alerte, mai memorabile (daca-mi este permisa expresia).

Al doilea motiv este dat de locul in care l-am vazut. Pentru cine nu stie, la Cinema Elvira Popescu din Bucuresti (din curtea Institutului Francez) troneaza de ani buni o superba pisica neagra numita Popeasca. Asa o stie toata lumea, locul pare a fi al ei. Ea ma intampina in 90% din cazuri, in restul de 10% este ascunsa pe undeva sau este la terasa de unde ar putea sa si primeasca ceva. Daca inca nu v-ati prins ce legatura are Popeasca cu filmul Dupa 40 de zile, va dau mura-n gura: la vizionarea (avanpremiera) unui film in care s-a vorbit despre misticism am fost intampinat de catre … o pisica neagra. Probabil asa a fost scris in stele.

Iar eu, ca sa am noroc si sa nu patesc ceva, am mangaiat si am pozat frumoasa blanoasa. Ea m-a tratat cu indiferenta, nici macar nu s-a uitat la mine (dupa cum se observa-n poza), insa fara sa vrea mi-a transmis norocul. Sau, ma rog, nu mi-a transmis ghinionul proverbial.

Ma rog, eu sunt un Emil atipic: sunt ateu precum Emilul din filmul Dupa 40 de zile, insa am cateva superstitii ale mele. Sunt cumva un mix intre Emil si Titi, 70-30 fiind proportia procentuala a celor 2 personaje. E drept, nu stiu cum voi ajunge la batranete. Procentul acesta este valabil la varsta de 35 de ani neimpliniti, in anul de gratie 2021. Ce-o fi in viitor ramane sa descopar SINGUR. Am dubii ca cineva va si face un film despre Emil cel batran.

Per total, Dupa 40 de zile este un film lent, introspectiv, care abordeaza o chestiune filosofica si teologica extrem de actuala. Dam vina pe alte popoare, pe cel afgan de pilda, ca sunt inapoiate, insa refuzam sa vedem multele noastre comunitati care se ghideaza dupa principii si conceptii vechi de sute de ani. Nu faptul ca sunt credincioase este problema, ci modul in care ei interpreteaza credinta. O problema actuala vazuta prin ochii unor batrani, problema la fel de grava, de acuta, in randul tuturor generatiilor.

O ultima mentiune, pentru mine importanta: la inceputul proiectiei una dintre producatoare ne-a urat vizionare placuta, spunandu-ne ca trebuie sa „rezistam” 99 de minute. Daca initial mi s-a parut ciudata, poate neadecvata exprimarea, la finalul proiectiei i-am dat dreptate acelei doamne sau domnisoare. Nu, indemnul nu IMI era adresat, nu era adresat celor ca mine, ci era adresat celor obisnuiti cu filmele alerte, comerciale. Acei oameni, intr-adevar, trebuie sa REZISTE 99 de minute, chiar daca la final, pronostic personal, nu vor regreta.

Dupa 40 de zile (No rest for the old lady) a fost produs de AVVA MMIX Studio si Hai Hui Entertainement, urmeaza a intra in cinematografele patriei noastre din 20 august 2021, fiind distribuit de AVVA MMIX Studio.

PS: Filmul Dupa 40 de zile nu are pe afis actori de prim-plan, asta neinsemnand ca vreun actor ar fi fost gresit ales. Dimpotriva. Mi-au placut mult cei 2 actori din rolurile principale, Mircea Andreescu in rolul lui Emil, respectiv Valer Dellakeza in rolul lui Titi. Pe langa interpretarea individuala a fiecaruia, am observat si o chimie intre ei. Iti lasau amandoi impresia ca sunt prieteni de-o viata. Dintre actorii din rolurile secundare, amintesc doar rolul scurt, dar extrem de bun al lui Gabriel Spahiu. Acesta este carciumarul satului (pe fisa tehnica figureaza termenul de barman; cuvantul este impropriu mediului rural), rolul fiind intepretat excelent. Pare de acolo, nimic exagerat, nimic de reprosat.