Falcon Lake
Falcon Lake este un film din toate punctele de vedere atipic si anticomercial. De la cele 2 caracteristici plec in construirea acestui articol si tot cu ele trebuie sa mergeti in minte spre sala de cinema.
Falcon Lake, dupa sinopsis, pare usor horror. Bastien si Chloe isi petrec vacanta de vara impreuna cu familiile lor intr-o cabana aflata pe malul unui lac bantuit de o legenda veche cu fantome. In ciuda diferentei de varsta, intre ei se infiripa o atipica relatie, o legatura speciala. „Prima iubire te va bantui”.
Cu usoare modificari ale cuvintelor (din cauza Google, sa nu considere continut duplicat) si cu acele ghilimele puse de mine, cel de mai sus este sinopsisul oficial. Asa-i ca gandul vostru a zburat catre un horror?
Din pacate, nu este nici pe departe asa ceva. Este un nou film plin de melancolie, emotie, un film despre copilarie si adolescenta care se desfasoara intr-un ritm foarte lent, ca o vacanta de vara la tara, cand timpul pare a se fi oprit in loc.
Nu neg, ritmul are sens privit din aceasta perspectiva (desi, sincer sa fiu, eu asociez tineretea si copilaria cu ceva mai multa energie), filmul are sens in sine, este bun, iti starneste ceva in tine, mai ales daca ai avut parte de multe astfel de vacante in copilarie.
Nu este cazul meu, mai ales ca relatia mea cu natura este una de hai sa zicem evitare reciproca. Totodata, partea legata de legenda cu fantome mi se pare cumva inutila, absurd pusa in sinopsis. Filmul nu este nicidecum despre acea legenda, chiar daca din punct de vedere comercial suna bine sloganul „Prima iubire te va bantui”.
Evident, poate sunt eu prea pretentios cu ideea in sine, de a mi se prezenta exact ce scrie pe eticheta. Este un exemplu pe care imi tot place sa-l dau in astfel de cazuri: daca pe eticheta scrii „gem de prune”, atunci cand imi vei da un gem de caise extraordinar, cu un strop de aroma de prune, eu voi fi nemultumit. Ma voi simti mintit.
Fix asa stau lucrurile aici, caci filmul este excelent pentru nisa lui. Ca bonus, eu am avut placerea sa-l vad in aer liber, in curtea UNATC. Nu este neaparat relevant locul, cat ideea ca a fost in aer liber. Un astfel de film, desfasurat in 99% din timp in aer liber, pare destul de ciudat proiectat intr-o sala de cinema. Ca sa SIMTI macar 20% din ce simt protagonistii trebuie sa-l vezi afara. Pentru un efect sporit, undeva in natura, langa un lac.
Probabil sunt printre putinii care atunci cand vede un film in aer liber se gandeste cat de potrivita este locatia pentru a vedea acel film. Eu am ajuns sa gandesc si contrar: cand vad filme de genul in sala de cinema, ma gandesc ca as fi renuntat la calitatea sporita a imaginii pentru a-l vedea intr-un mediu un pic mai apropiat de ceea ce se vede pe ecran. Stiu, sunt dubios.
Ce mi-a placut la acest Falcon Lake este absenta efectiva a unui personaj negativ, a unui antagonist. Punandu-te in pielea oricarui personaj, iti dai seama ca de fapt cam toti pot fi personaje negative ori pozitive. Depinde de tine cum te imprietenesti, depinde de tine cum interactionezi cu unul si cu altul.
Caci in viata reala rar de tot intalnesti un personaj complet negativ, pe care sa trebuiasca sa-l distrugi, care efectiv iti pune bete-n roate, te impiedica sa-ti atingi obiectivul.
Mi-a placut perspectiva aceasta, este educativa mai ales pentru unul ca mine, care atunci cand vede un film incearca sa se puna in pielea personajelor. In acest caz, m-am pus in pielea tinerilor, copii si adolescenti, excluzandu-i pe parinti, care erau si ei acolo, fara sa intervina foarte mult.
Nu neg, povestea avea potential de horror, sa fie pusa in valoare acea legenda, indiferent in ce mod: fie sa fie #pebune o fantoma, fie sa existe un criminal in serie, in carne si oase, care sta ascuns si omoara oameni.
Falcon lake este per total un film bun, nu neaparat pe gustul meu, dar oricum o vizionare agreabila, placuta. Nu veti regreta timpul pierdut, chiar daca recunosc ca putini il vor recomanda mai departe. Este, de fapt, marea problema a unor astfel de filme: te-ai simtit bine, te-a pus un pic pe ganduri, dar nu prea ai cui sa-l recomanzi, ca ai (mari!) dubii ca prietenii tai il vor agrea.
Falcon lake a intrat in cinematografe din 28 iulie, fiind distribuit in Romania de Follow Art Distribution.
PS: O moda pe care o incurajez, care vad ca prinde radacini: lansarea unui film cu titlul sau original. Falcon lake nu este singurul, de mai bine de o saptamana s-a lansat in cinematografe si marele Oppenheimer. Ok, vorbim despre nume proprii, care nu trebuiau traduse. Insa in trecut am mai avut filme de genul, unde distribuitorul roman a adaugat ceva in romaneste. Inteleg ca a fost obligat de CNC, caci asa se cere. Deci laudele mele se indreapta nu DOAR catre distribuitor, pentru alegerea corecta, cat si catre CNC, care accepta o normalitate. Sau ceva ce ar trebui sa fie normalitate, dar (inca) nu este.
Filmul este simplu, poate prea simplu, usor de urmarit, poate prea usor, dar asta pare sa-i ofere lui Falcon Lake un aspect atipic, care il face atat de diferit de alte produse comerciale pe care le-ati vazut pana acum.
Este un film cu o substanta si o tema, usoara si intensa in acelasi timp, pe care, chiar daca nu intotdeauna ai pasiunea sa il vezi in cinematograf, mai degraba te indeamna sa il vezi afara, pe malul unui lac.