Fifty Shades Freed – Cincizeci de umbre descatusate este PREA serios

Fifty Shades Freed – Cincizeci de umbre descatusate este PREA serios

 

 

Mai demult, incercasem sa aflu de ce criticii repudiaza atat de mult comediile. De ce le evalueaza atat de slab.  De ce atat de putine comedii, in adevaratul sens al cuvantului, ajung sa fie premiate.

La un moment dat, gasisem un raspuns interesant: cica e usor sa iti propui sa distrezi publicul si sa reusesti asta. Este facil sa faci o comedie pura. Cel mai greu este, insa, sa faci un film greu, dur, pe parcursul caruia sa strecori momente de umor. Cel mai greu este sa faci spectatorul sa ramana cu ceva de pe urma unei comedii. Comediile si atat sunt filme subevaluate tocmai din acest motiv.

Pe de alta parte, insa, multi regizori sunt frustrati de faptul ca filmele lor sa catalogate drept comedii. Eu am vazut inclusiv horror-uri la care am ras pe saturate, filme care, in teorie, trebuiau sa ma sperie, dar m-au distrat.

Sa nu mai zic de dramele romantice, care ma distreaza maxim. Sunt un insensibil lipsit de romantism, deja stiu asta.

Exista, totodata, si spectatori nemultumiti de faptul ca la un film se rade zgomotos. Ma rog, valabil si la teatru, unde problema este accentuata de faptul ca actorii trebuie sa-si regleze jocul in functie de public. Deseori actorii sunt socati de rasetele publicului in anumite momente, lucru care ii poate efectiv bloca.

Acum, ca sa ajungem la oile noastre, la subiectul principal al articolului, trebuie sa va spun cum am privit eu tot timpul Seria Fifty Shades: comedii foarte bune. Faptul ca ele nu erau comedii, nu erau asumate ca atare, le facea sa fie cu atat mai amuzante. Pentru ca exact cum scriam mai sus, o comedie care-si doreste cu orice pret sa te faca sa razi se poate dovedi exagerata. Nu era cazul aici, oamenii se luasera in serios de la inceput.

Problema seriei, caci acum ajung la partea negativa, este ca s-au luat din ce in ce mai serios. Dupa o prima parte considerata dezastru, la care am ras cu pofta de la un capat la altul, a urmat o a doua parte un pic mai buna, mai legata, mai inchegata. Se vedea o mana profesionista, o urma de profesionism, ca sa vorbesc cu limbajul criticilor. Nu era o capodopera, nici nu-si propusese sa fie, nici comedie nu era, dar era cat de cat. Se apropia de ideea de film. E drept, tot primul era PIESA DE REZISTENTA, caci, in fond, lui i se dedicase o parodie intreaga (Fifty Shades of Black) si lui i se dedicasera atatea si atatea clipuri umoristice (preferatul meu, de la noi, este cel de mai jos):

A venit partea a treia, Fifty Shades Freed – Cincizeci de umbre descatusate, film care a adus o premiera: singurul film din serie care nu m-a facut sa rad aproape deloc. De trei ori, daca am numarat bine, am ras, desi una dintre glume era ultra-previzibila. Prinzi infractorul, pe cel care-ti calcase proprietatea, si n-ai cu ce sa-l legi? Eh, ba ai. E logic ca ai.

In rest, filmul se vrea a fi unul serios si profund. Avem inclusiv scene de actiune, urmariri, rapiri, avem certuri conjugale. Avem replici ceva mai lungi, discutii care se doresc a fi profunde. Producatorii si regizorul fusesera probabil frustrati de faptul ca unii vazusera precedentele filme ca fiind comedii. Noi am facut un film serios, cum adica sa-l cataloghezi drept comedie?

E drept, este cel mai bine regizat dintre filme, este cel mai bine jucat. In sfarsit cei 2 protagonisti pot fi numiti actori. Nu actori de prima mana, dar actori. Parc-ar fi absolvit de curand actoria, primele 2 filme fiind facute pe cand ei erau doar studenti.

Cu asta, insa, filmul Fifty Shades Freed – Cincizeci de umbre descatusate ignora cu desavarsire publicul care mergea la film sa rada. Caci desi lumea avea impresia ca seria imparte cinefilii in 2, cei care plang la acest film si cei care-l dispretuiesc, va garantez ca mai exista o a treia categorie, habar n-am cat de numeroasa, dar in mod cert mai tacuta decat celelalte 2. Caci atunci cand 2 tabere se cearta si se injura zgomotos, o a treia tabara nu se poate face auzita.

E drept, fiind vorba de partea a treia, si-au permis. Oamenii vazusera primele 2 parti, macar de curiozitate si tot mergi s-o vezi si p-a treia.

Iar gaselnita cu IMAX 2D a avut rezultate: filmul NU este de IMAX, nu ai absolut niciun motiv sa te duci sa-l vezi acolo, dar din curiozitate te duci. Primul (si singurul) Fifty Shades care ruleaza-n IMAX. Cum sa-l vezi in alta sala?  Vedeti in posterul de mai sus un joc de cuvinte extrem de inspirat legat de IMAX 🙂

Fifty Shades Freed – Cincizeci de umbre descatusate este, per total, un film decent, insa mult prea serios. Mai serios decat ma asteptam, MULT mai serios decat celelalte 2 parti.

Fifty Shades Freed – Cincizeci de umbre descatusate a intrat in cinematografe din 9 februarie si deja a atins un frumos record de incasari. Personal, as fi curios in privinta incasarilor din salile Imax. Altfel, vine Pantera Neagra peste Umbre si le da la o parte. Din IMAX zic. 🙂

RaspundE-MI-L

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.