Interviu Eddie Bertozzi: cineaștii și publicul, deopotrivă, au încetat să mai vadă filmul de artă și filmul comercial ca două entități complet separate sau antagonice.

După ce anul trecut i-am luat interviu doamnei director a Institutului de cultură italian, Laura Napolitano, acum este randul domnului Eddi Bertozzi, curatorul editiei din acest an a festivalului.

Așadar, mai jos aveți frumosul interviu cu Eddie Bertozzi:

Salutare tuturor și bine v-am regăsit la un nou interviu marca Cinemil.ro. Ca de obicei, primul lucru pe care-l fac este să îmi rog invitatul să se prezinte.

Sunt critic și selecționer de film/ festival programmer. De 12 lucrez ca project manager pentru Venice International Film Critics’ Week (Festivalul Internațional de Film de la Veneția) și sunt unul dintre selecționerii Festivalului Internațional de Film de la Locarno. Pe lângă festivaluri, lucrez și la o companie italiană de distribuție, unde mă ocup de achiziția de filme. Iar anul acesta m-am ocupat pentru prima dată de selecția festivalului Visuali Italiane în România.

Ne puteți spune pe scurt când începe, din punct de vedere istoric, noul cinematograf Italian și cu ce se evidențiază acesta?

Sintagma „Noul Cinema Italian” nu e neapărat adoptată constant în discursul critic și academic, dar exprimă ideea că s-a schimbat ceva față de perioada anterioară, că noi voci și perspective ocupă acum un loc principal în industria de cinema. În ultimii 20 de ani, o serie de regizori și-au impus progresiv și ferm numele în panteonul cinematografiei italiene: Matteo Garrone, Paolo Sorrentino, Alice Rohrwacher, dau doar câteva exemple. Ce aduc ei în plus și aparte este un spirit al aventurii, un mod de a explora noi teritorii dincolo de constrângerile și așteptările unui gen cinematografic sau ale realismului cu orice preț.

Sunteți curatorul ediției din acest al a festivalului Visuali Italiane – Noua Cinematografie italiană în Romania. Spuneți-ne pe scurt cum ați făcut selecția și ce anume ați avut în vedere.

Scopul meu a fost să alcătuiesc o selecție care să includă unele din cele mai bune filme italiene ale anului trecut, dar și să ofer o imagine a diversității cinematografiei italiene de astăzi.
Mi-am dorit ca toate genurile și sensibilitățile cinematografice să fie reprezentate: filme de gen cu buget generos, mici bijuterii arthouse, comedie și documentar, regizori celebri și debutanți interesanți. Fiecare film din selecție e unic și are ceva special, iar selecția reprezintă o călătorie plină de surprize la fiecare pas.

În ce măsură durata unui film este importantă? Un film poate fi exclus din selecția unui festival de genul Visuali Italiane doar din cauza lungimii excesive?

Nu, chiar nu contează, câtă vreme e un film bun, iar lungimea se potrivește poveștii pe care o spune și modului în care o face.

Spuneți-ne care este, din punctul dumneavoastră de vedere, diferența dintre un film de artă, “film de festival”, și un film comercial? Este o barieră atât de rigidă între ele? Poate fi un film deopotriva “de artă” și “comercial”? Din aceasta perspectivă, vreau să vă întreb dacă filmele propuse anul acesta la Visuali Italiane sunt toate filme de artă sau ați strecurat și câteva “filme comerciale”?

Cred cu tărie că unul din punctele cheie ale cinemaului italian contemporan este chiar acesta: cineaștii și publicul, deopotrivă, au încetat să mai vadă filmul de artă și filmul comercial ca două entități complet separate sau antagonice. N-ar trebuie să existe o alegere între o parte sau alta. Și toate filmele din selecția noastră au calități artistice, regizorale/ auctoriale remarcabile, fiind în același timp populare, atente la public. Și toate vorbesc unui public sau chiar pe limba tuturor.

Spuneți-ne, va rog, în ce măsură este important pentru un curator publicul căruia i se adresează?. Ați fi făcut aceeași selecție dacă festivalul ar fi avut loc în Bulgaria, în Polonia, în Germania ori în Japonia?

Festivalurile sunt făcute pentru publicuri, iar ele nu sunt entități abstracte. Da, întotdeauna ai în minte asta atunci când faci o selecție.

Cat de bine cunoașteți țara noastră? Ați mai fost până acum în România? Spuneți-ne cât de familiarizat sunteți cu cinematografia românească? Dacă ne puteți spune un actor ori un regizor român pe care îl cunoasteți și pe care îl apreciați? Dar un film românesc preferat aveți? Unul care să vă fi impresionat și să-l fi ținut minte?

Am mai fost în România și sunt un mare fan al cinematografiei românești.
Așa-numitul Nou Val românesc este unul din cele mai importante și influente trenduri ale ultimilor 30 de ani. Experiența mea cinefilă e plină de filme semnate de autori români precum Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu și, bineînțeles, Radu Jude. Cel mai recent film al său, „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”, a devenit, acum, filmul meu românesc favorit.

Care sunt asemănările dintre “noua cinematografie italiană” și “noul cinematograf românesc”? În România, noul cinematograf românesc trebuia să se rupă de trecutul comunist. În Italia, de ce anume a trebuit să se “rupa” noul cinematograf Italian?

Poate că de așteptările clasei de mijloc pentru povești care arătau și se simțeau la fel până în punctul în care nimeni nu mai găsea nimic nou și relevant în ele.

Am trimis aceste întrebări după ce am văzut filmul de deschidere al festivalului, Io Capitano. Ne puteți vorbi un pic despre el? Și eventual să ne spuneți ce șanse credeți că are acest film la premiile Oscar (secțiunea Cel mai bun film internațional)?

Nu știu care sunt șansele filmului la Oscar, competiția este foarte puternică. Indiferent dacă va câștiga sau nu, e un film extraordinar și special. Pentru mine e chiar un film surprinzător, pentru că pare să conecteze cele două părți esențiale ale cinemaului lui Matteo Garrone. Pe de o parte viziunea sa dramatică asupra realității în care trăim și pe de altă parte aplecarea lui spre mit și fabulă. Este opera unui mare autor și un film cu o voce care rezonează puternic cu publicul, în același timp.

Vă mulțumesc pentru acest interviu, domnule Eddie Bertozzi. V-aș ruga acum să adresați câteva cuvinte de final despre cinemaul italian cititorilor Cinemil.ro.

Mi-ar trebui un volum să vorbesc despre cinematografia italiană. Prin urmare, o să mă limitez la a spune că, indiferent de țara din care vine un film, cel mai important pentru mine, atunci când îl urmăresc, este plăcerea surprizei, a descoperirii. Și cred că așa ar trebui să ne raportăm la filme, să le abordăm sau să le privim: mereu cu inima deschisă, curiozitate, deschidere, fără prejudecăți, vulnerabili, gata să fim surprinși.

Acest interviu cu Eddie Bertozzi a fost luat prin email. Daca doriți să citiți interviurile luate de mine PE CHAT, aveți la dispoziție arhiva de pe EmilCalinescu.eu. Iar dacă vreți sa vedeți interviurile mele filmate, noul podcast Cult la Cap a ajuns la Episodul cu numarul 8.