Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT!
Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT! Incep cu sfarsitul, cu concluzia. Daca nu aveti timp, chef ori energie sa cititi tot articolul, vreau sa retineti aceasta fraza! Este tot ce trebuie sa retineti in legatura cu acest film. Restul sunt detalii, sunt aspecte mai mult sau mai putin relevante.
Povestea lui Robert J. Oppenheimer cred ca o stiti. Parintele Bombei Atomice. Cel care are sau nu pe constinta vietile a sute de mii de oameni (minimum 200 de mii de victime la Hiroshima si Nagasaki). Nu intru in detaliile legate de poveste, nu putem vorbi despre spoilere in acest caz. Voi scoate insa in evidenta 7 aspecte care mi s-au parut mie importante, relevante, utile, demne de urmarit cu atentie.
Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT! – Nolan a reusit sa gaseasca cei mai potrivit actori pentru acele roluri!
Aici vorbim de 3 lucruri cumulate: a ales corect actorii; le-a dat indicatiile regizorale corecte; i-a motivat indeajuns de mult incat au dat totul. In cazul FIECARUI actor, senzatia generala este ca-i CEA MAI BUNA OPTIUNE pentru acest rol. Pur si simplu, dupa ce ii vezi in acest film NU ITI POTI IMAGINA alti actori interpretand acele roluri.
Nu as putea vorbi doar despre Cillian Murphy, cel care are rolul principal. Mi-au placut mult si Gary Oldman (in rolul presedintelui Truman), si Kenneth Branagh (in rolul omului de stiinta Niels Bohr), si mai ales Tom Conty (in rolul lui Albert Einstein).
Un Einstein extraordinar, credibil, un Einstein asa cum ti l-ai fi putut imagina.
Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT! – Robert Downey JR revine in forta intr-un rol SERIOS!
Nu stiu daca va mai amintiti, insa Robert Downey JR a jucat in 2 randuri rolul de Sherlock Holmes (alaturi de Jude Law, care-l interpreta pe asistentul sau, dr Watson). De la acel Sherlock Holmes 2 (din anul 2011), el nu prea a mai avut treaba cu filmele serioase. A jucat mult in filmele Marvel, care cinematografic vorbind sunt un fel de telenovele.
A mai avut, printre picaturi, un rol in The Judge (2014) ori dr Dolittle (2020), desi in ultimul film este oricum, numai serios nu. Ma rog, pelicula in cauza este „mult mai film” decat MAREA MAJORITATE a filmelor Marvelor. A telenovelelor Marvel, ca sa fiu mai exact.
Deci da, Robert Downey Jr este un actor bun, care poate juca bine nu doar in telenovele cu super-eroi, ci si in filme serioase, profunde.
Aici, in Oppenheimer, il interpreteaza pe Lewis Strauss. Excelent conturat si excelent interpretat acest personaj.
Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT! – Mi-au placut trecerile dintr-un plan temporal in altul!
In Oppenheimer, cumva contra-intuitiv, trecutul e color si viitorul este alb-negru. Metafora este clara: viitorul trebuie prezentat in culori sumbre, este aproape negru, este un viitor trist. Prezentul este INCA luminos si colorat.
Faptul ca Nolan face un film neliniar era ceva usor de anticipat, de pronosticat. Mi-a placut, insa, faptul ca planurile temporale sunt clar delimitate, stii in fiecare secunda unde te afli. Sunt filme in care trecerile sunt fie greoaie, fie prea bruste de nu mai stii unde te afli. Nu este cazul aici.
La un film de (fix) 3 ore (da, dureaza exact 180 de minute!), un artificiu regizoral care sa ingreuneze vizionarea filmului ar fi fost total nerecomandat.
Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT! – Cele 3 ore nu se simt deloc!
In ultima vreme, am o toleranta din ce in ce mai scazuta la filmele lungite inutil. Nu imi surade deloc ideea ca o poveste ce poate fi spusa in 90 de minute sa fie narata in 120 de minute.
Filmele cu super-eroi care dureaza peste 2 ore si jumatate sunt, dupa mine, un exemplu gresit. Dupa ele s-au luat multe alte filme comerciale, filme care de fapt nu prea au ce spune. In sens contrar, multi regizori de arta, ai unor „filme de festival”, s-au strofocat sa faca filme cat mai scurte.
Oppenheimer este un pic din ambele: este, pe de-o parte, un film greu, un film serios, profund, dar este in acelasi timp un succes comercial (confirmat de incasari). Este cumva la granita dintre film de arta si film comercial. Un film bun, greu, bine marketat.
Faptul ca dureaza 3 ore nu deranjeaza pe nimeni: publicul de festival, care prefera filmele de arta, nu este neaparat interesat de durata, iar publicul comercial, de popcorn, de mall, cu sau fara ghilimele, a fost obisnuit in ultima vreme, de alde Marvel si DC, dar nu doar de ele, cu filme lungi.
Indraznesc sa spun ca, avand in vedere subiectul, Oppenheimer este chiar un film scurt. 180 de minute este un minimum, caci personajele erau atat de ofertante incat nici macar un serial de 12 episoade nu ar fi fost „prea mult”.
Nolan a reusit, de fapt, SA COMPRIME intreaga poveste in DOAR 3 ore. Nu e deloc absurd sa afirm acest lucru.
Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT! – Filmul este foarte obiectiv, neutru politic, si perfect potrivit situatiei actuale!
Stiu ca subtitlul de mai sus este exagerat de lung, dar simt nevoia sa subliniez toate aceste aspecte. Pentru un film american, Oppenheimer este un film surprinzator, de-a dreptul SOCANT, de obiectiv. Nu trage concluzii, ci permite spectatorilor s-o faca. Iti ofera materialul brut, pe care tu il interpretezi cum doresti, cum crezi de cuvinta.
Iar contextual geopolitic actual face acest film ABSOLUT NECESAR. De fapt, succesul comercial al filmului Oppenheimer poate fi explicat si astfel. Am dubii ca acest film ar fi avut un succes asemanator in 2008 ori in 2018.
Dupa ce mai bine de 1 an s-a vorbit despre razboi, despre arme nucleare si despre pericolul rusesc, un film ca Oppenheimer vine perfect, se potriveste manusa. Munca la acest film a inceput inainte de invazia ruseasca din Ucraina, drept urmare pot spune ca Nolan a avut si un pic de noroc. Da, in acest caz, razboiul din Ucraina este un noroc, chiar daca ceea ce spun eu aici suna foarte cinic.
Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT! – Este un film MAI POLITIC decat si-ar fi dorit unii!
Exista o categorie importanta de oameni care urasc politica. Multi dintre acestia se uita la filme si citesc carti pentru a evada din realitate, pentru a nu se gandi la prezent. Politica este ceva ce trebuie evitat, un cacat in care ei nu trebuie sa se afunde.
Din pacate pentru acesti oameni, majoritatea filmelor au macar referinte politice. Este un caz, din punctul meu de vedere „flagrant”, al seriei de carti si de filme Hunger Games (Jocurile Foamei), unde multi cinefili si bibliofili au comentat pe marginea cartilor OMITAND COMPLET aspectele politice. Desi povestea este 90% politica, existau oameni interesati exclusiv de „vitejismul lui Katniss”, de „puterea ei de sacrificiu”, de „atasamentul fata de sora ei” si, bineinteles, preferatii mei, oamenii interesati EXCLUSIV de „unghiurile de filmare, muzica si imaginea” filmelor.
90% dintre cei de mai sus sunt „usor” dezamagiti de Oppenheimer, pentru ca-i prea politic pentru nasucul lor fin, pentru pielea lor finuta care nu trebuie sa se murdareasca de cacat.
Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT! – Are dialoguri (aproape) PERFECTE!
In ultima vreme, majoritatea filmelor m-au dezamagit din cauza dialogurilor. Filmul in sine era macar decent, insa dialogurile pareau fie prea stupide, fie erau nerealist de profunde. Cu greu scenaristii gaseau echilibrul perfect intre cele 2.
Oppenheimer este filmul care a reusit sa ma impresioneze SI prin dialoguri: ele sunt EXACT asa cum trebuie sa fie, EXACT asa cum te-ai astepta sa fie.
De altfel, fix aceasta-i cheia: filmul Oppenheimer, per ansamblu, este EXACT cum te-ai astepta sa fie. Exact cum te-ai astepta de la un film cu o astfel de distributie, exact cum te-ai astepta de la un film regizat de Nolan. Este, de asemenea, primit de critici exact cum te-ai astepta sa fie primit un astfel de film. Nicio reactie nu m-a mirat, chiar si cele cu care nu rezonez sunt, cel putin cele parcurse de mine, previzibile. Inclusiv „recenzia” marelui critic CTP este 80% previzibila. Daca il cunosti si il urmaresti pe CTP, macar vag, nu are cum sa te mire o astfel de opinie.
Singurul lucru care m-a mirat, m-a surprins, a fost doza foarte scazuta de propaganda din film: nici propaganda pro-americana prea multa nu a fost (as zice ca dimpotriva, SUA nu apar intr-o lumina foarte pozitiva), nici anti-ruseasca, nici anti-japoneza, nici vreo propaganda noua, progresista. Toate astea m-au surprins placut, din punctul meu de vedere OBIECTIVITATEA este PRINCIPALA CALITATE a acestui film.
Concluzia am zis-o deja, inca din titlu, dar simt nevoia s-o repet: Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT! In plus, are incasari aproape perfecte, incasari afectate evident de lansarea simultana a filmului Barbie. Desi, sincer sa fiu, nu sunt sigur ca cele 2 filme au foarte multi spectatori comuni. De fapt, NU ERAM SIGUR, caci in jurul meu vad din ce in ce mai multi oameni care imi contrazic presupunerea (ipoteza) initiala. Lucru care, pe de-o parte, ma intristeaza, dar pe de alta parte ma bucura. Va dati singuri seama de ce.
Oppenheimer a intrat in cinematografele patriei din 21 iulie 2023, fiind distribuit in Romania de RoImage. Eu l-am vazut cu o usoara intarziere pentru ca am fost plecat intr-o (nu foarte) scurta vacanta. Cumva, acest lucru mi-a prins bine, caci imediat dupa ce am vazut filmul am putut citi multe recenzii, cronici si impresii. De multe ori, cand vad un film PREA repede, sunt usor dezamagit ca nu pot gasi LA CALD, cand inca am filmul PROASPAT, astfel de lucruri.
Ce ar mai fi, ești foarte isteț, urmăresc tot și e bine scris la obiect, sunt cinefil de mic, abia aștept să-l vad, chiar și… Bărbie! Mulțam mult!
Barbie nu voi vedea la cinema. Daca voi dori sa pierd aproape 2 ore cu o reclama cinematografica, o voi face de acasa. Macar nu voi contribui la cifrele exagerat de mari ale acelui film.
Concluzia mea este ca, daca vreti sa vedeti un film serios, un film care sa-l lase pe Robert Downey JR sa unga anumite parti ale imaginatiei voastre, un film cu treceri dintr-o perioada istorica in alta, un film color si profund, NU EZITATI sa vedeti Oppenheimer! Este un film (aproape) PERFECT.