Sicilian Ghost Story – Filme de Cannes la Bucuresti 2017

Sicilian Ghost Story – Filme de Cannes la Bucuresti 2017

 

 

Mi-au placut dintotdeauna filmele cu mafioti. Nu mi-as dori sa traiesc intr-o tara in care o astfel de organizatie conduce, un oras condus de Mafie nu este deloc unul ideal. Cu toate astea, sunt convins ca o tara condusa de Mafie este o tara slaba, vina apartine cu precadere tarii, localitatilor in cauza. Unii zic ca deja traiesc intr-un astfel de stat, dar nu e deloc asa. Nu fac comparatiile dintre Mafia italiana si ce se intampla la noi, mi se par inutile.

Cu toate astea, filmele cu Mafie imi certifica ceva ce stiam demult: turnatorii sunt niste sobolani. Eu am urat dintotdeauna tradatorii, turnatorii, ma unge pe suflet sa vad ca si altii, mai corecti ori mai putin corecti, imi impartasesc sentimentele.

In filmul Sicilian Ghost Story, caci aici sunt pe un blog de filme, deci despre filme trebuie sa vorbesc, este vorba despre baiatul unui turnator. Unui sobolan. Care copil, caci vorbim despre un adolescent de liceu, trebuie sa plateasca pacatele parintelui sau. Trebuie sa indure, sa sufere, pentru ca tatal sau a facut o alegere, corecta sau gresita.

Cu scuzele de rigoare pentru spoilere, povestea filmului este urmatoarea: Giuseppe si Luna traiesc o iubire imposibila. El este baiatul unui turnator, tatal sau este un fost mafiot care acum colaboreaza cu politia. La un moment dat Giuseppe dispare, pentru nimeni in afara de Luna disparitia lui nu este o problema. De fapt, disparitia lui pare a fi un lucru bun, el si cei ca el, cu problemele de rigoare, trebuie sa dispara. Va las pe voi sa descoperiti cum se termina totul, cum se termina aceasta poveste tip Romeo si Julieta intr-un sat controlat de Mafie.

Problema mea, si recunosc ca am o problema, este ca nu am putut empatiza cu Giuseppe. Cu suferinta lui. Cu Luna da, cu ea puteam empatiza, ea era o naiva care nu intelegea nimic din ce se intampla. El, Giuseppe, nu merita sa indure atatea doar pentru ceva ce a facut tatal lui. Pe de alta parte, nu am pic de respect pentru sobolani, nu sunt niste eroi, cum vor unii sa-i prezinte.

Si vedeti, va rog, acest film, pentru a observa cum era el privit. Incercati sa va dati seama ca atunci cand sunteti parinte, actiunile voastre, oricat v-ati dori sa nu, se rasfrang asupra celorlalti. Asupra familiei, asupra celor apropiati. Da, e misto sa produci bani negri din care copiii tai sa traiasca bine. E misto sa asupresti pe altii, sa incalci legea, iar familia ta sa fie protejata. Cand, insa, dai de greu, cand te salta politia, e nasol sa constati ca toate astea se intorc impotriva.

Nu-mi dau seama daca acei copii, daca acel sat, era educat bine. Era bine ca toti locuitorii il urau pe turnator? Nu e clar. Nu ne dam seama daca toti il urau ca lucrau pentru mafie, il urau ca distruge armonia localitatii sau il urau din principiu?

Mi se pare, insa, extrem de interesant modul in care ceilalti se raportau la el. Si la copilul lui, in fond nevinovat. Nu facuse nimic, nici legal, nici moral. Aveam unica vina de a fi baiatul cui nu trebuie.

Altfel, Sicilian Ghost Story este un film excelent regizat, foarte bine jucat. O poveste care te tine-n scaun, indiferent de partea cui te afli. Indiferent de sentimentele tale, pozitive sau negative, fata de protagonisti. Un film care nu te lasa indiferent. Un film care ar trebui discutat, care ar trebui sa suscite dezbateri aprinse.

Da, stiu, sunt defect, e a doua oara cand spun asta. In loc sa ma uit la povestea de dragoste, in loc sa sufar alaturi de cei doi indragostiti, eu ma gandesc la turnatorii, la mafie si alte detalii. Ma gandesc la morala, la etica, la alte alea. Si nu pot sa empatizez cu suferinta unui pusti de 13-14 ani.

Vedeti si voi Sicilian Ghost Story, pe unde va mai rula si spuneti-mi daca am sau nu dreptate. Daca ori cat sunt eu de defect. Si astept si pietrele. Caci, invariabil, vor veni si acelea, indiferent de forma lor. Salutari CINEMILE tuturor!

Lasă un răspuns