Etichetă: Iulian Postelnicu

Oameni de treaba – Les Films de Cannes a Bucarest 2022

Oameni de treaba POSTER 2022

Oameni de treaba era, pentru mine, unul dintre cele mai asteptate filme de la Les Films de Cannes a Bucarest 2022. Cel mai asteptat nu inseamna, evident, si cel mai bun.

Pana sa va spun concluzia, deznodamantul personal, trebuie sa va spun un lucru care m-a mirat, dar care, privind retrospectiv, pare a face perfect parte din peisaj. Asadar, editia din acest an a Les Films de Cannes a Bucarest 2022 se desfasoara in 3 cinematografe: Cinemateca Eforie, Cinema Muzeul Taranului Roman si Cinema Elvira Popescu. Am crezut ca repartizarea filmelor la un cinema sau altul are o oarecare logica. La Cinemateca Eforie m-as astepta sa vad filmele vechi (asa cum am vazut deja, tot ieri, Accattone, debutul in regie al lui Pasolini din 1961). Am fost, deci, mirat sa vad ca Oameni de treaba are o PROIECTIE UNICA fix in acest cinematograf.

Dupa ce am vazut filmul, pot spune ca alegerea nu a fost chiar gresita: filmul are aerul unui film vechi (vorbim de un sat „pierdut” din Moldova, judetul Botosani, un sat nu foarte avansat, ca sa zic asa), pare a fi cumva „uitat de Dumnezeu”. Nu-mi dau seama daca alegerea locatiei a fost intentionata ori a fost pur si simplu o intamplare fericita.

Povestea din Oameni de treaba este destul de complicat de rezumat: il avem pe Ilie, politistul satului, care traieste intr-o lume a lui, intr-o realitate proprie. Viata aparent simpla si lipsita de griji din lumea ideala construita de Ilie este tulburata de 2 evenimente, care vin cumva impreuna: venirea in sat a unui politist nou, tanar, de departe, cineva care vedea acest post ca pe un „challange”; si o crima care are loc in acest sat.Continue reading Oameni de treaba – Les Films de Cannes a Bucarest 2022

Un etaj mai jos

Un etaj mai jos

Un etaj mai jos POSTER

Introducere Un etaj mai jos

Dintre filmele lui Radu Munteanu am vazut doar 3. Cele 3 filme m-au trecut prin toate starile posibile: Furia mi-a placut enorm, Marti Dupa Craciun m-a lasat indiferent, iar Boogie mi-a displacut.
Despre Un etaj mai jos aflasem lucruri interesante, si de bine si de rau, insa avand in vedere pasiunea mea pentru filmele romanesti era tipul de film pe care nu trebuia sa-l ratez. Cum la TIFF nu am fost anul acesta, a trebuit sa astept pana in septembrie sa-l vad. Continue reading Un etaj mai jos