Asistent de (ne)voie – The Upside – copia n-are valoare!

Precizez din start: filmul Asistent de (ne)voie – The Upside este un remake AMERICAN dupa productia frantuzeasca Invincibilii (Intouchables) din 2011.

Personal, imi recunosc defectul: am iubit si iubesc enorm filmul frantuzesc. Este unul dintre filmele MEMORABILE, unul dintre filmele care sigur te vor misca. Au miscat pana si un insensibil ca mine.

Drept urmare, articolul de fata va fi unul comparativ, intre filmul original frantuzesc si remake-ul american. Din pacate, insa, si asta o spun din start, ca un fel de spoiler al articolului, la aproape toate capitolele copia americana sta mai prost decat originalul frantuzesc. Lucru pe de-o parte de asteptat, eu chiar ma asteptam, pe de alta parte deranjant.

Intai sa vedem povestea: Phillip Lacasse este un batran bogat, imobilizat in scaunul cu rotile. Acesta a paralizat in urma unui zbor cu planorul. Pentru a avea grija de el vin foarte multi oameni, printre care tanarul de culoare Dell, abia eliberat din inchisoare. Doua persoane complet diferite, provenind din lumi complet diferite, devin prieteni de nedespartit.

Acum sa vedem diferentele dintre productia americana si cea originala frantuzeasca … Sa le luam pe rand:

Un film din 2011 este refacut in 2017. Ca filmul american a aparut in cinematografe in 2019 este o decizie pur comerciala: filmul a inceput turul festivalurilor de prin 2017, TIFF-ul canadian fiind primul festival in care a fost proiectat (septembrie 2017). Ideea este simpla: de ce ai reface un film dupa un timp atat de scurt? Un remake al unui film vechi de 50 de ani, asa cum face Disney-ul cu povestile clasice, este justificabil. Un remake dupa mai putin de 10 ani este putin justificabil. Putin spre deloc.

Asistent de (ne)voie – The Upside pare o parodie a originalului. Oficial, este o drama cu accente de comedie. Are multe gaguri, multe momente comice care, in mod oficial, ar trebui sa induleasca gustul dramei ce ni se ofera. Practic, insa, mi-a semanat cu o parodie americana a originalului frantuzesc. Nu zic, si filmul frantuzesc avea umor. Dar un umor mult mai calitativ, nu parea nicio secunda ca ne-am uita la o parodie.

Glumele americane cu negri sunt specifice lui Kevin Hart. Despre acest actor as putea spune multe. Rezumand, as putea spune ca el pare a juca acelasi rol tot timpul. Pare A-SI JUCA PROPRIUL ROL. Are unele glume pe care le repeta in fiecare film. In acest caz, in filmul Asistent de (ne)voie – The Upside, Kevin Hart pare a juca cu frana de mana trasa. Se abtine sa nu depaseasca o limita a bunului simt. Drept urmare, nivelul glumelor ramane unul decent, nu deraiaza intr-un umor de santier, dar aceasta frana vizibila de la o posta face ca glumele sa fie PREA cuminti. Pare ca niste elevi-problema vor sa se cuminteasca si se abtin cu dintii sa nu faca glumele lor clasice.

Un mos cool este unul care fumeaza iarba. Aici sunt mai multe parti triste. Din orice unghi ai privi problema, e trist. Practic, singurele momente in care batranul rade, si o face cu pofta, din suflet, sunt atunci cand este … high. Este dupa ce a fumat iarba. Iar acest lucru este unul cat se poate de american. In cultura lor, si nu doar a tinerilor, a generatiei actuale, un mos cool este unul care fumeaza iarba. Si cum puteau face ca acest film sa prinda la publicul american decat punandu-l pe batranul imobilizat sa fumeze iarba? Tipic american.

Nimic memorabil in acest film. Chiar daca personajele au chimie intre ele, chiar daca Dell-ul interpretat de Kevin Hart este credibil, chiar daca niciun personaj nu este interpretat gresit, parca e ceva gresit in film. Si tind sa cred ca acea chestie gresita este insasi America. Da, ati citit bine: povestea ESTE CREDIBILA in Franta, acolo unde de altfel a si aparut. In SUA povestea este absurda, este dusa in derizoriu si oricat de bine si-ar interpreta actorii partitura, rezultatul final nu poate fi altceva decat un fake.

In termeni muzicali, Asistent de (ne)voie – The Upside este o MANEA: o melodie care-n tara ei de origine are un sens, are un ritm foarte bun, dar care transformata si translatata in alta cultura devine un kitsch.

Iar cinematografia americana este plina de astfel de manele, de filme straine, europene ori asiatice, care-s refacute conform culturii americane. Rezultatul este satisfacator pentru publicul lor, ideea are sens din punct de vedere comercial (chiar daca pana si criticii lor nu-s deloc incantati de idee, dar asta-i cu totul alta discutie), incasarile confirma asta, insa lucrul dezamagitor pentru mine este ca publicul nord-american valideaza deseori astfel de filme.

Pe americani ii pot intelege (precum tipul de mai sus): ei evita sa urmareasca filme in alta limba decat engleza. Din acest motiv filmele britanice ruleaza si sunt apreciate in America, iar remake-urile le-au cam evitat, insa filmele frantuzesti, nord-europene (se face remake dupa Ove, apropo) si mai ales asiatice sunt deseori refacute in stil american.

Dar pe ceilalti, in frunte cu romanii, refuz sa-i inteleg. Pe bune ca refuz!

Da, pot accepta ca pentru cei care nu au vazut originalul, o bijuterie de film, Asistent de (ne)voie – The Upside va parea un film decent. De urmarit. Doar ca daca ati vazut originalul si v-a placut, e cam greu sa apreciati ceva la aceasta copie. Clona. Adaptare. Remake. Aproape imposibil.