IT: Capitolul 2
Incep cu sfarsitul si va povestesc o faza petrecuta la o zi dupa ce am vazut IT: Capitolul 2. Ma suna un amic si ma intreaba revoltat Ce are lumea cu filmul? Pare ca mai multora nu le-a placut si nu inteleg de ce. Este fix ce trebuia dupa mine. Am avut si as avea ceva argumente in aceasta privinta, chiar daca sunt de acord cu el: IT: Capitolul 2 este corect facut. Dar doar pana la un punct.
Intai si intai, multi sunt deranjati de durata. Despre durata filmelor este o intreaga dezbatere. Pana acum cativa ani, vreo 5, o durata mica insemna fie ca e un film usor, o comedioara simpatica, un film oricum comercial, fie ca este un film ultra-nisat. Iar filmele horror sunt prin excelenta filme de nisa.
De cativa ani, insa, multe filme comerciale au ajuns sa depaseasca trei ore (cu filmele Marvel exceland la acest capitol), iar filme bune, de arta, de festival, au ajuns sa dureze sub doua ore. Un film horror de aproape 3 ore n-ar trebui, deci, sa ne mire. Unii, insa, sunt deranjati. Si obiectiv vorbind, e de inteles: e mult mai simplu sa urmaresti 3 ore de comedie ori de film de actiune decat sa urmaresti 3 ore de horror.
E drept, unii apreciaza faptul ca filmul a durat atat. Obiectiv vorbind, nu a avut timpi morti, nu am resimtit ca povestea spusa in 169 de minute (atat e durata exacta, oficiala) putea fi narata in 120 de minute. Pur si simplu atat trebuia sa dureze.
Un al doilea lucru discutabil este insasi calitatea lui de horro. Horror, thriller, psihologic, putini pot stabili cu exactitate unde s-ar incadra. Cate putin din fiecare.
Este un horror cumva atipic, cu toate ca este un horror tipic pentru ecranizarile din Stephen King. Nu este un amalgam de scene infricosatoare fara sens, ci este o poveste pe de-a-ntregul infricosatoare.
Daca pentru precedentul IT timpul de asteptare fusese de exact 27 de ani, acum cei 27 de ani se regasesc doar in film, timpul intre cele 2 filme fiind de doar 2 ani. Si, tot ca un element de noutate, de aceasta data avem aceleasi personaje, care revin in acelasi oras, la locul faptei, dupa exact 27 de ani. Cu totii facusera un juramant pe care nimeni nu a vrut sa-l incalce. Partea interesanta, adevaratul punct forte al peliculei, este vesnica paralela intre timpul prezent si timpul trecut. Personajele ajung intr-un loc si le vedem atat acum, adulti, cat si in trecut, copii fiind. O paralela de genul nu putea fi credibila decat daca actorii erau corect alesi. Niste actori care semana cu copiii filmului precedent – iata ingredientul care face acest film cu atat mai credibil, drept urmare cu atat mai infricosator.
Acum este de discutat ce ar fi trebuit sa aiba in plus. Nu este un film perfect, dar ar fi absurd sa fie considerat unul slab. Este foarte bun spre excelent, din punctul meu de vedere. Poate as fi vrut sa fie cu mai putine glume, putin mai serios, caci nu stiu cum sa va explic, dar in unele momente glumele chiar pareau usor absurde. E drept, uneori cu cat contextul este mai absurd, cu atat gluma pare mai amuzanta.
Pe partea psihologica, insa, filmul exceleaza. Cum se joaca cu mintea privitorului, cum se joaca clovnul cu mintea personajelor, cum le exploteaza slabiciunile, intreaga simbolistica din spatele intregii povesti – totul este la superlativ.
IT: Capitolul 2 va ajunge un film de referinta atat pentru genul horror, cat si pentru subgenul Ecranizari dupa Stephen King. Oricum, o ecranizare MULT mai buna decat cea facuta dupa Cimitirul Animalelor (altfel, o carte superba). Multi au inceput sa se teama de clovni dupa ce au vazut filmul din 90. La fel de multi vor incepe sa se teama de baloane dupa ce vor vedea acest film.
IT: Capitolul 2 este de astazi, 6 septembrie, in cinematografe, fiind distribuit in Romania de Vertical Entertainment.
Nici bine nu a aparut si deja subt păreri pro și contra. Asta înseamnă că trebuie să-l văd sa am propria mea opinie. Citesc cartea apoi….. Sa vad cu cine sunt pe aceeași undă. Merci de impresii 🙂