Actiunea din romanul Fugarul: Vanatoare de oameni – The Running Man (ma rog, cartea a fost tradusa simplu: Fugarul) se petrece … in anul 2025, asa ca acum privim cu alti ochi „previziunile” genialului scriitor american.
Povestea este asemanatoare celei din Hunger Games. Avand in vedere anii in care au fost scrise, probabil ca Jocurile Foamei s-a inspirat din Stephen King. Aici, concursul nu este intr-o arena, ci este … peste tot.
Avem asadar un show de televiziune care promite premii uimitoare. Tot ce trebuie sa faci este sa rezisti in viata 30 de zile.
Glen Powell este Ben Richards, tatal unei fetite bolnave. El se inscrie in concurs din disperare, neavand bani sa-si trateze fiica. Dan Killian (interpretat de Josh Brolin) este producatorul lipsit de scrupule, cel pentru care audienta este singurul lucru care conteaza.Continue reading Fugarul: Vanatoare de oameni – The Running Man
Marsul cel lung – The Long Walk este ecranizarea uneia dintre primele carti scrise de Stephen King. Cartea a aparut initial in 1979, fiind scrisa sub pseudonimul Richard Bachman. In limba romana a aparut la Editura Nemira, editura care a scos acum, cu ocazia lansarii ecranizarii, o carte care are drept coperta afisul filmului.
Povestea este aparent banala: este o mare intrecere, Marsul cel lung, unde trebuie sa mergi in ritm constant si sa ramai in viata. Regulile sunt simple: supravietuieste unul singur. Daca incetinesti ori daca te opresti, primesti 3 avertismente apoi este impuscat. Nu stiu cand si unde se va termina, stii doar ca se va termina in momentul in care a ramas un singur concurent. Nu exista ore ori macar minute de odihna, nu exista nici macar momente in care sa te opresti pentru nevoile fiziologice. Totul trebuie facut din mers, totul trebuie facut in acelasi ritm.
Nu va dezvalui ce distanta ori cate zile merg participantii din film, asta va trebui sa descoperiti singuri.
Incercati insa sa va imaginati cum v-ati comporta intr-o astfel de intrecere. Cum i-ati privi pe ceilalti participanti la Marsul cel lung: ar fi niste colegi de suferinta, niste camarazi care trebuie ajutati, sau ar fi niste inamici, niste oameni din cauza carora ati putea muri? De fapt, ei sunt in ambele categorii in acelasi timp.
Singura mea problema cu acest film este lipsa contextualizarii. Imediat dupa film, pana sa citesc mai multe despre regizor, gandurile mele s-au indreptat catre seria Jocurile Foamei (care, ce coincidenta, in limba romana tot la Nemira a aparut). Acest Marsul cel lung este echivalentul primei parti (prima carte ori primul film) al seriei Hunger Games. Din prima parte nu aflasem nimic despre jocuri, despre organizatori, ci vazusem doar o lupta absurda, sangeroasa, dar spectaculoasa pentru supravietuire. Lupta parea ilogica pentru ca nu stiam contextul. Desi oricum stiam un pic mai multe decat stim in acest Marsul cel lung.
Legatura dintre Marsul cel lung si Hunger Games este data, cum deja v-am sugerat mai sus, de regizorul Francisc Lawrence, cel care a regizat toate filmele din seria respectiva in afara de primul. Apropo, se pare ca nu exista nicio legatura de rudenie intre el si Jennifer Lawrence.
Revenind la Marsul cel lung, mi-as dori sa aflu de ce era el organizat, cine-l organiza, cum erau alesi participantii (doar pe baza de voluntariat?) si cine erau precedentii castigatori (cum ajunsesera ei?).
Poate Stephen King (care apropo, este producator executiv) revine asupra acestei carti si o transforma in serie. Merge si un sequel, merge si un prequel.
Acum este timpul sa va spun cat de tembeli sunt cei care au marketat filmul drept HORROR. Nu are nimic horror in el. Este un thriller psihologic extrem de intens, dar nicio legatura cu horrorul. Ca sa va demonstrez cat de tembeli pot fi unii, pe Cinemagia, zica-se cel mai relevant site de profil din Romania, filmul figureaza drept HORROR (si atat), insa descrierea lui suna fix asa: […] noul film Marsul cel lung este un thriller intens, tulburator si emotionant, care provoaca publicul sa se confrunte cu o intrebare obsedanta: Cat de departe poti sa mergi? Deci filmul horror care de fapt e thriller. #FaceSens
O ultima precizare: Marsul cel lung – The Long Walk este primul roman SCRIS de Stephen King, chiar daca el a stat un picut la sertar, fiind publicat DUPA alte cateva. Carrie, considerata oficial cartea sa de debut, a aparut in 1974, in timp ce acest Marsul cel lung a aparut, sub pseudonim, in 1979. Inteleg ca mult timp cartea a fost retrasa de la vanzari la cererea autorului.
Per total, Marsul cel lung – The Long Walk este un film excelent, insa pleci din sala de cinema cu senzatia ca ai aflat doar o parte a povestii. Eu am simtit ca am intrat la jumatatea filmului, ca exista o prima parte pe care am ratat-o. Pe care trebuie doar sa mi-o imaginez.
Marsul cel lung – The Long Walk a intrat in cinematografe incepand de ieri, 11 septembrie 2025, fiind adus in Romania de Cay Films.
1922 este titlul unui film gasit (din nou) intamplator pe Netflix. Exact ca Barkoviak. Anul aparitiei acestui film atat de necunoscut, de ignorat, este 2017. Pentru multi, 2017 este candva demult, asa ca filmele aparute in acel an sunt deja … filme vechi. Au trecut 6 ani totusi, intre care 2 sunt de pandemie si restrictii.
1922 este o nuvela de Stephen King, asa ca elementele fantastice si usor horror sunt un fel de obligatie profesionala. Fara ele n-am mai putea vorbi despre Stephen King. Ce-i drept, pare cea mai putin fantastica scriere a sa. Sau printre cele mai putin fantastice. Caci povestea poate fi vazuta si strict realist. Chiar s-ar putea petrece oricand.
Pe scurt de tot, il avem pe Willfred James, care este si naratorul acestui film. El recunoaste ca si-a ucis sotia, pe Arlette, cu ajutorul fiului sau Henry. Motivele au fost pur economice. Willfred detine 32 de hectare de Pamant, care au apartinut dintotdeauna familiei sale. Sotia sa detinea alte 40 de hectare invecinate. Din pacate, planurile lor de viitor nu coincideau: Arlette dorea sa se mute la oras si sa vanda totul unei mari companii, care urma sa faca acolo o ferma, in timp ce Willfred dorea sa ramana acolo si sa detina el in continuare terenul. Evident, dorea sa intre si in posesia terenului invecinat.Continue reading 1922 – Netflix
Incep cu sfarsitul si va povestesc o faza petrecuta la o zi dupa ce am vazut IT: Capitolul 2. Ma suna un amic si ma intreaba revoltat Ce are lumea cu filmul? Pare ca mai multora nu le-a placut si nu inteleg de ce. Este fix ce trebuia dupa mine. Am avut si as avea ceva argumente in aceasta privinta, chiar daca sunt de acord cu el: IT: Capitolul 2 este corect facut. Dar doar pana la un punct.
Intai si intai, multi sunt deranjati de durata. Despre durata filmelor este o intreaga dezbatere. Pana acum cativa ani, vreo 5, o durata mica insemna fie ca e un film usor, o comedioara simpatica, un film oricum comercial, fie ca este un film ultra-nisat. Iar filmele horror sunt prin excelenta filme de nisa.
De cativa ani, insa, multe filme comerciale au ajuns sa depaseasca trei ore (cu filmele Marvel exceland la acest capitol), iar filme bune, de arta, de festival, au ajuns sa dureze sub doua ore. Un film horror de aproape 3 ore n-ar trebui, deci, sa ne mire. Unii, insa, sunt deranjati. Si obiectiv vorbind, e de inteles: e mult mai simplu sa urmaresti 3 ore de comedie ori de film de actiune decat sa urmaresti 3 ore de horror.Continue reading IT: Capitolul 2
Cimitirul Animalelor este considerata una dintre cele mai infricosatoare carti scrise de Stephen King. Autor care, sa ne intelegem, a scris (si inca scrie!) o gramada de carti, inclusiv carti horror. Unii au caracterizat-o pe aceasta ca fiind „o carte de care si autorul ei s-ar inspaimanta”.
Cartea nu am citit-o inca, nu stiu cat de bine este ecranizata, nu am vazut nici prima ecranizare, din 1989, drept urmare voi comenta in randurile urmatoare strict filmul aparut anul acesta. Imediat ma apuc de carte, voi scrie despre ea pe CitestEmil.
Louis Creed se muta impreuna cu toata familia, sotia Rachel, cei doi copii, Gage si Ellie, si cu motanul acestora, Church, intr-un orasel linistit. Louis este medic, insa isi doreste sa profeseze intr-un spital mai mic pentru a putea a fi alaturi de familie mai mult timp.Continue reading Cimitirul Animalelor va speria cu precadere posesorii de animale
Acest articol a avut o viata extrem de dubioasa. De interesanta. Intai vrusesem sa-l scriu in schema mea clasica. Ii scrisesem introducerea, salvasem ciorna, apoi o lasasem la dospit. Cand am revenit la scrierea articolului, m-am razgandit, am zis ca nu i se potriveste schema clasica, asa ca am pastrat introducerea, am tinut sa precizez asta, apoi am continuat.
M-am oprit. Am revenit dupa inca o zi si, aparent, l-am terminat. Doar aparent. Pentru ca astazi, cand am revenit la articol, l-am recitit si am constatat ca era inconsistent, ca parea scris de persoane diferite. Parea o opera colectiva coordonata prost. Fiecare cu ideile sale, fiecare cu stilul sau. Asa ca am decis sa sterg tot ce scrisesem si s-o iau de la zero. Si scrisesem peste 1000 de cuvinte.Continue reading IT 2017
