Etichetă: Iulian Postelnicu

Anul nou care n-a fost – BIFF 2024

Anul nou care n-a fost - BIFF 2024 POSTER

Anul nou care n-a fost este cel mai bun film romanesc din acest an (2024), cat ca realizare, cat si ca mod de concepere. El include scurtmetrajul de succes Cadoul de Craciun, scurtmetraj nominalizat la Oscar in 2019. Va explic in continuare cum sta treaba.

Probabil va mai amintiti povestea din cadoul de Craciun: un copil scrie o scrisoare lui Mos Gerila. In scrisoare cere ceva pentru el, ceva pentru mama lui si ceva pentru tatal lui: pentru el o locomotiva; pentru mama lui o geanta; iar dorinta pentru tatal lui este „sa moara Nea Nicu”, ca asa a auzit el ca-si doreste tatal sau. Ce face tatal lui, ce scandal in familie rezulta si cum se termina totul ramane sa descoperiti. Poate ati facut-o deja vazand scurtmetrajul ori daca nu o veti face vazand aceasta noua productie, Anul nou care n-a fost.

Acest film de lung metraj, Anul nou care n-a fost, are mai multe fire narative, mai multe povesti care se desfasoara in acelasi timp si care se intrepatrund intr-un mod armonios. Povestea de mai sus este unul dintre aceste fire narative, insa nu este cel principal. Celelalte fire narative sunt: 2 tineri vor sa plece din tara, sa evadeze, drept urmare vorbesc cu o persoana de nadejde (rol interpretat excelent de Vasile Muraru), al treilea prieten de-al lor fiind turnator la securitate; mama securistului locuia intr-o casa care urma sa se darame, asa ca ea este obligata sa se mute la bloc, intr-un apartament unde nu se simte nicicum acasa; cel mai important, firul narativ principal, este cel legat de filmarea programului de Revelion (pe atunci se zicea „anul nou”), program care trebuia sa contina si un moment omagial pentru tovarasu’. Problema aparuta era una „grava”: una dintre actritele care aparea in acel program tocmai fugise din tara, asa ca programul trebuia refacut, caci s-ar fi facut de ras sa o prezinte pe fugara recitand ode tovarasului. Continue reading Anul nou care n-a fost – BIFF 2024

Oameni de treaba – Les Films de Cannes a Bucarest 2022

Oameni de treaba POSTER 2022

Oameni de treaba era, pentru mine, unul dintre cele mai asteptate filme de la Les Films de Cannes a Bucarest 2022. Cel mai asteptat nu inseamna, evident, si cel mai bun.

Pana sa va spun concluzia, deznodamantul personal, trebuie sa va spun un lucru care m-a mirat, dar care, privind retrospectiv, pare a face perfect parte din peisaj. Asadar, editia din acest an a Les Films de Cannes a Bucarest 2022 se desfasoara in 3 cinematografe: Cinemateca Eforie, Cinema Muzeul Taranului Roman si Cinema Elvira Popescu. Am crezut ca repartizarea filmelor la un cinema sau altul are o oarecare logica. La Cinemateca Eforie m-as astepta sa vad filmele vechi (asa cum am vazut deja, tot ieri, Accattone, debutul in regie al lui Pasolini din 1961). Am fost, deci, mirat sa vad ca Oameni de treaba are o PROIECTIE UNICA fix in acest cinematograf.

Dupa ce am vazut filmul, pot spune ca alegerea nu a fost chiar gresita: filmul are aerul unui film vechi (vorbim de un sat „pierdut” din Moldova, judetul Botosani, un sat nu foarte avansat, ca sa zic asa), pare a fi cumva „uitat de Dumnezeu”. Nu-mi dau seama daca alegerea locatiei a fost intentionata ori a fost pur si simplu o intamplare fericita.

Povestea din Oameni de treaba este destul de complicat de rezumat: il avem pe Ilie, politistul satului, care traieste intr-o lume a lui, intr-o realitate proprie. Viata aparent simpla si lipsita de griji din lumea ideala construita de Ilie este tulburata de 2 evenimente, care vin cumva impreuna: venirea in sat a unui politist nou, tanar, de departe, cineva care vedea acest post ca pe un „challange”; si o crima care are loc in acest sat.Continue reading Oameni de treaba – Les Films de Cannes a Bucarest 2022

Un etaj mai jos

Un etaj mai jos

Un etaj mai jos POSTER

Introducere Un etaj mai jos

Dintre filmele lui Radu Munteanu am vazut doar 3. Cele 3 filme m-au trecut prin toate starile posibile: Furia mi-a placut enorm, Marti Dupa Craciun m-a lasat indiferent, iar Boogie mi-a displacut.
Despre Un etaj mai jos aflasem lucruri interesante, si de bine si de rau, insa avand in vedere pasiunea mea pentru filmele romanesti era tipul de film pe care nu trebuia sa-l ratez. Cum la TIFF nu am fost anul acesta, a trebuit sa astept pana in septembrie sa-l vad. Continue reading Un etaj mai jos