Filmele cu si despre ziaristi sunt apreciate de acestia. Se regasesc in ele, empatizeaza cu personajele. E drept, pot fi, din acest motiv, foarte pretentiosi. Pot lesne invoca faptul ca personajul este fals, ca nu are legatura cu ideea de jurnalist.
Ei, insa, se bucura de ideea in sine, ca meseria lor este interesanta pentru cinematografie. Ei au impresia, deseori, ca ei sunt interesanti doar cand isi fac meseria, ca nimeni nu e interesat efectiv de ei ca oameni. Chiar imi zicea cineva, mai demult, ca jurnalistii, de fapt, ar fi niste oameni plictisitori. Continue reading Breaking News de Iulia Rugina – TIFF 2017
Încă din copilărie mama asculta pe repeat muzică franțuzească, apoi la școală meditatoarea mea folosea cântecele pentru a mă face să îndrăgesc limba lui Robespierre. Așa a rămas și azi în playlistul meu celebra melodie a lui Dalida – Parole, parole. Singura piesă în care știu că Alain Delon completează perfect vocea ușor guturală a cântăreței de origine italiană, născută în Egipt. Când a venit invitația lui Emil de a îl înlocui la acest film nu am stat pe gânduri – din două motive – știam prea puține despre viața lui Dalida și în perioada asta lucrez la a îmi exersa din plin franceza. Am profitat și am luat-o și pe mama la Elvira Popescu unde sala era aproape plină. De fiecare dată când merg la un film care nu este blockbustter mă bucur să văd că mai sunt persoane care preferă calitatea efectelor speciale. Continue reading Dalida – povestea unei tristeți – TIFF 2017
Despre familie se vorbeste in extrem de multe filme. In extrem de multe feluri. Familia fericita este cea cu 2 soti (hai, pot fi si de acelasi sex), cu copii, eventual cu nepoti. O masa mare, in familie, cu tineri si cu batrani, o sarbatorire, este motiv de fericire.
Niciunde nu vedem un singur ca ar fi fericit. Aparenta lui fericire va fi stricata de un nou-venit, care-l va face sa constientizeze ca e mai bine impreuna. Intr-un final se impreuneaza, legal sau nu, si traiesc fericiti.Continue reading Familia mea fericita – TIFF 2017
La capatul tunelului – Al final del tunel – TIFF 2017
Varianta pe scurt a acestui articol este asa: romanii reusesc sa transforme un thriller intr-o drama, in timp ce spaniolii pot scoate dintr-o drama un thriller. Spanioli, argentinieni, ambii, nu mai conteaza. Sa vedem.
Dupa cum incepe filmul avem impresia ca vedem o drama: un om in scaun cu rotile are nevoie de bani, asa ca-si inchiriaza etajul casei sale. El ar fi putut lesne sa-si vanda casa si sa se mute intr-un apartament mai modest, insa nu a dorit sa faca asta.Continue reading La capatul tunelului – Al final del tunel – TIFF 2017
Imperiul Umbrelor – The age of Shadows – TIFF 2017
Coreea, ocupatie japoneza, politist coreean care joaca dublu. Suna interesant? Mai adaugam mult sange care curge, multi tradatori de ambele tabere si, la final, anuntul ca se bazeaza pe fapte reale. Un cocktail indeajuns de captivant?
