Visul – TIFF 2023
V-am tot zis: la TIFF filmele bune ratate sunt INTOTDEAUNA mai multe decat cele bune vazute. Si fix ca la fotbal, cele „de pe banca” sunt mai bune decat „cele din teren”. Visul este in categoria asta la loc de cinste.
Tot raul spre bine, caci am avut ocazia sa vad Visul in locul unde a fost filmat (era sa zic TURNAT, dar acolo cuvantul are cu totul alt inteles): la Penitenciarul Rahova. Despre experienta de acolo voi scrie un articol distinct, desi lucrurile sunt mai putin spectaculoase decat par.
Povestea filmului Visul este simpla si a mai fost spusa de multe ori. In penitenciarele romanesti, la fel ca-n cele de afara, se monteaza spectacole de teatru. Vin actori ori regizori consacrati si monteaza spectacole cu detinuti. De multe ori, cel mai important aspect este legat de alegerea textului, a piesei montate. In acest caz, piesa aleasa a fost Visul unei nopti de vara.
Problema, cu sau fara ghilimele, este ca personajul central al povestii este regizorul Alex (interpretat EXCELENT de Vlag Logigan). El are probleme atat in viata personala, cat si in cea profesionala, asa ca aceasta oportunitate, de a monta teatru cu detinuti, este vazuta drept o … evadare. Un om aflat in libertate evadeaza mergand de buna-voie in inchisoare. Amuzant la prima vedere, dar extrem de trist daca stam un pic sa judecam.
Nu va zic ce se intampla cu detinutii, cu Alex, cum se termina totul, va trebui sa descoperiti singuri, insa trebuie sa spun cateva cuvinte despre film. Mai ales despre cateva aspecte colaterale.
Primul aspect este legat de filmele asemanatoare: cele mai cunoscute filme avand aceasta tema sunt Caesar trebuie sa moara (din 2012) si Un triumf (din 2021). Diferenta fundamentala dintre acestea si Visul este FINALITATEA. Nu vreau sa v-o dezvalui, nu vreau sa fac spoiler, insa foarte pe scurt, efectul este mult prea slab pentru actori. In cazul Triumfului frantuzesc (film bazat, de fapt, pe un caz petrecut in Suedia), detinutii ajung sa joace multe reprezentatii, caci spectacolul lor ajunge „a big hit” (care este de fapt titlul englez al filmului). Avand in vedere faptul ca filmul este bazat pe experienta reala a scenaristului, nu pot acuza filmul ca nu a inflorit prea mult. Dimpotriva: filmul are marea calitate de a fi realist, de a fi CREDIBIL. Nu se exagereaza nimic astfel incat chiar simti ca te afli acolo, in poveste. Ma rog, in cazul meu senzatia era accentuata de faptul ca am vazut filmul in penitenciar, alaturi de cativa detinuti.
Al doilea aspect important este legat de interpretari. Pe scurt, Vlad Logigan exceleaza, fiind probabil cel mai bun rol al sau, detinutii, cu Serghei Mizil in frunte, par PERFECTI in acele roluri, iar celelalte roluri micute, dar importante in economia povestii, au fost si ele bine alese. Doamna Margareta Nistor este … critic (in film este critic de teatru, ce-i drept), George Ivascu este regizor, la fel si Florin Piersic JR, Valentin Teodosiu este politician (cu a sa replica memorabila „pe banii judetului se face DECAT comedie”!), iar Magda Catone este directoarea teatrului. Fiecare actor pare perfect ales in rolul sau. Nimeni nu pare din alt film.
Cel care iese in evidenta, pe langa Vlad Logigan, este Mircea Drimbareanu (Blandu). Are cel mai GREU rol, dar interpretarea este FABULOASA! Va rog sa fiti atenti la el.
In final cateva cuvinte despre experienta avuta la penitenciar. V-am promis un articol complet pe tema asta, asa ca aici voi vorbi doar despre Q&A-ul de la finalul proiectiei. A fost un fel de intelegere tacita a jurnalistilor din sala, caci ei nu au pus intrebari (ma rog, au luat interviuri individuale dupa!), asa ca toate intrebarile au venit de la detinuti. Si, credeti-ma, intrebarile au fost mult mai INTELIGENTE si COERENTE decat intrebarile pe care le aud la finalul proiectiilor din salile normale de cinema. La TIFF de exemplu, desi ador sa vad si sa aplaud echipa filmului, a inceput sa-mi fie teama de intrebarile din public. Nu de toate, dar sigur se gaseste un inteligent care sa confiste microfonul vreo 5 minute ori vreun altu’ la fel de destept care sa puna o intrebare pe care sa n-o inteleaga nimeni.
Aici NU a fost cazul, oamenii au fost civilizati, logici, coerenti, desi stereotipic, atunci cand am intrat in sala si i-am privit as fi pariat pe contrariu. Iata ca aparentele insala.
Nu in ultimul rand, vreau sa atrag atentia asupra unui aspect: sunt curios cum va primi publicul acest film. Oare oamenii care n-au avut tangente cu inchisorile, n-au avut rude ori prieteni incarcerati, vor evita „din principiu” acest film? In sens contrar, cei care au fost ori cunosc oameni care au fost la inchisoare vor lua cu asalt salile de cinema si vor savura Visul? Ramane de vazut, eu chiar ii doresc succes!
Mergeti sa vedeti Visul. Il veti aprecia indiferent daca-l veti cataloga comedie sau drama. Este bun privit din ambele perspective. Desi daca-l privesti ca drama pare mai complet (daca-mi este permisa formularea!).
Visul intra in cinematografe din 15 decembrie, fiind distribuit in Romania de Bold Film Studio.
ps: Era sa uit: detinutii alaturi de care am vazut filmul au spus ca viata din inchisoare este redata extrem de fidel, de realist, in filmul Visul. Drept urmare, orice opinie exterioara, a mea ori a altcuiva care NU a fost acolo, devine irelevanta.
ps2: Vlad Logigan impresioneaza prin SINCERITATEA sa. Indiferent ca plange sau ca rade, el este SINCER, el pare UN COPIL care se bucura de ceea ce face. Visul este un film bun, pe care Vlad Logigan si Mircea Drimbareanu (in ce ordine vreti voi) il fac EXCELENT! Ceilalti ii completeaza perfect, insa cei 2 chiar EXCELEAZA!
Be the first to leave a reply