Aproape (Close) este un film ce a avut premiera internationala in luna mai a anului precedent. Intre timp a primit o tona de nominalizari (inclusiv la Oscar) si premii. In Romania va intra in circuitul normal al cinematografelor incepand de maine, 27 ianuarie 2023. Diferenta dintre premiera internationala si cea romaneasca a avut un efect interesant: internetul era plin de opinii, recenzii ori impresii, despre acest film.
Pe scurt, este vorba despre prietenia dintre 2 copii de 13 ani, LEO si REMI. Ei sunt cei mai buni prieteni, impart totul de cand se stiu. Pana intr-un moment, pana cand adolescenta le pune la incercare prietenia. Adolescenta, anturajul, colectivul. Nu pot spune mai multe, ar fi spoiler, asa ca simt nevoia sa subliniez 5 lucruri despre acest film.
Revin la partea cu recenziile si spun ca si la noi, dar si in afara, criticii de film au facut exces de superlative, de cuvinte mari, pretioase, lucru care, pana sa vad filmul, m-a speriat. Dupa ce l-am vazut, am ajuns la doua concluzii: pe de-o parte, toate acele superlative erau PE DEPLIN MERITATE, iar pe de alta parte, despre film nu poti spune foarte multe chestii clare, concrete, de teama spoilerelor. Spoiler care, intr-o traducere foarte libera, ar insemna ca STRICI FRUMUSETEA FILMULUI. Frumusetea este in acest caz un cuvant care trebuie luat in toate intelesurile sale.Continue reading Aproape (Close)
Filmul Taximetristi este ecranizarea piesei omonime, pe care eu am vazut-o in 2019, in cadrul FEST-FDR. Ea se joaca la Teatrul APOLLO111. Am inceput abrupt, direct, pentru ca toata lumea sa stie despre ce voi vorbi mai departe.
Povestea Filmului Taximetristi este aparent simpla: vedem cum decurge o tura (o noapte) pentru 2 prieteni taximetristi, ce clienti au, ce probleme au, cum reusesc sa treaca peste ele. Vedem, de fapt, diferenta dintre a zice si a face. Vedem exact ce inseamna sintagma „vorbe goale”.
Acum, ma voi departa un pic de filmul Taximetristi si voi contextualiza un pic. In general, atunci cand este ecranizata o piesa de teatru, producatorii de film au TEORETIC 2 optiuni: fie pastreaza exact distributia de pe scena (de multe ori mergand pe mana aceluiasi regizor), fie merg pe o distributie complet diferita. In prima situatie pot da ca exemplu Secretul fericirii (aici avem si spectacol de teatru, si film, dar si carte), iar in a doua situatie avem Acasa la tata (unde distributia din teatru a fost radical diferita de cea de pe marile ecrane). Avantaje si dezavantaje sunt in ambele situatii. Pe de-o parte, cand faci un film radical diferit, cu o alta distributie, el este ALTCEVA. Mai bun sau mai rau, irelevant. E altceva. E un alt produs, care poate fi consumat independent de produsul „copiat”. Cand, insa, spectacolul exact de teatru este transpus pe marile ecrane, exista riscul ca unii spectatori, asa ca mine, sa fie nemultumiti ca nu li se ofera mai mult. Cum am fost la Secretul fericirii, de exemplu.Continue reading Filmul Taximetristi este o comedie COMERCIALA excelenta
Un barbat pe nume Otto este, asa cum multi deja ati intuit, varianta americana a celebrei carti Un barbat pe nume OVE. Suedezii au scos si un film, pe care NU l-am vazut, insa am citit cartea, una dintre preferatele mele, asa ca voi compara acest film cu cartea.
Pe scurt de tot, in carte Ove este un batran morocanos, caruia nu ii place nimic din ce este nou. Are o gandire profund inginereasca, neavand pic de poezie in gandirea sa, in viata sa. Nu va dezvalui mai multe, insa va spun ca acest personaj este greu de interpretat. Cartea, in sine, este greu de ecranizat. Iar eu aveam ceva dubii in ceea ce-l priveste pe Tom Hanks: nu ca omul nu ar avea talent, ci pentru ca il vedeam cumva diferit. Complet diferit. Ori a imbatranit prea mult, prea brusc, ori mintea mea il vedea vesnic tanar. Ori ambele, evident.Continue reading Un barbat pe nume Otto
