Joker 2019

Joker, ca orice origin story, poate fi vazut din 2 mari perspective: vazut in cunostinta de cauza, stiind ce va urma, si privit de sine statator. Paradoxal, in cazul filmului Joker, cei din a doua categorie, cei care-s complet pe dinafara cu universul DC, sunt cei mai avantajati.

Cei care nu stiu cine este Joker, ce face el ulterior si, mai ales, cei care nu observa fractura logica evidenta a diferentei de varsta dintre el si Batman (in film, Joker are vreo 40 de ani, iar Batman este doar un copil de maximum 7 ani, care asista cum ii sunt ucisi parintii), sunt cei mai fericiti. Sa nu mai zic de faptul ca ei nu stiu din start ca vorbim despre un om rau, malefic, drept urmare macar la inceput vor empatiza cu el.

Acum, din ce perspectiva privesti filmul tine de tine, de experientele tale personale, de pregatirea ta, de sufletul tau. E adevarat, din punctul meu de vedere anumite aspecte nu ar trebui ignorate, oricat de nepriceput ai fi.

De pilda, nu trebuie ignorata nicicum latura politica a filmului: cum se naste o miscare anarhica, un fel de veste galbene de Gotham, si cum un nebun la propriu poate da foc unui oras, la propriu si la figurat.

Tot legat de politica, latura de corectitudine politica este maxima in acest film. Este un curent folosit foarte des in ultimii ani: toti criminalii sunt de fapt victime. Uitati-va la cazul Mario Iorgulescu. Ori la cazul pedofilului olandez. Noi, cu totii, ar trebui sa ne simtim prost. Sa ne simtim vinovati. Iar pe Mario Iorgulescu ar trebui sa-l plangem. Un tanar roman nefericit care fizic se simte inca rau.

Strict cinematografic, filmul e aproape perfect. Nu doar ca Joaquin Phoenix exceleaza, dar mai avem si un Robert de Niro ce aduce aminte de vremurile sale bune. Si, de fapt, cred ca acesta a fost si secretul: pune un actor experimentat si important precum Robert de Niro langa unul care i-ar putea fi fiu si cel din urma va juca mult mai bine. Mult, mult mai bine. Sa ne intelegem: un rol greu, pe care putini actori il pot duce pana la capat.

Si pentru ca tot vorbeam despre ce-i vorba, despre universul DC, poate avea impresia ca-i vorba despre un film normal. Niciun super-erou, nimic fantastic, totul super-realist. Dati acest film unui necunoscator, unui psiholog de pilda, si el va spune ca este un film 100%, unde scenaristii au schimbat numele oraselor din motive legale. Unii se vor intreba chiar daca nu cumva e bazat pe fapte reale. Caci fix asa pare. Ceea ce din punctul meu de vedere e un lucru bun. Altii spun ca dimpotriva, faptul ca nu te simti deloc in universul DC e un mare minus.

Mi-a placut mult noul Joker, chiar daca cu victimizarea criminalilor nu-s deloc de acord. Dar fix din acest motiv cred ca trebuie aratat: un criminal ramane un criminal, un nebun trebuie tratat, izolat de restul societatii, problemele familiale nu ar trebui sa-i scuteasca de pedeapsa penala. Si nu, a empatiza cu un psihopat nu dovedeste ca esti om, ci ca, din unele puncte de vedere, este la fel de dereglat precum este si el. Trebuie sa te duci la un psiholog de urgenta, daca nu chiar la un psihiatru.