Dama de cupa (Dronningen titlul original, Queen of Hearts titlul in engleza, titlul de festival) a fost pentru mine PRIMUL film vazut la cinema in 2021. Am vrut ca ostentativ, intentionat, primul film vazut la cinema sa fie unul suedez, fie si-n coproductie.
Subiectul este unul cumva clasic pentru filmele europene, deci nimic nou sub soare. In acest caz avem parte de o familie atipica: Anne este un avocat de succes, care impreuna cu Peter are 2 fetite gemene extrem de simpatice. Din pacate, insa, Peter mai are si un fiu dintr-o casatorie anterioara, pe Gustav. Problemele apar atunci cand Gustav se muta in casa cu ei. Gustav se simtea singur, instrainat si gasea cu greu cai de comunicatie cu noua lui familie. Anne, insa, era obisnuita cu astfel de cazuri, pentru ca firma de avocatura la care era angajata era implicata in multe procese unde existau probleme in familie, in special femei si copii abuzati. Anne reuseste sa-l seduca pe Gustav, insa relatia lor, total nepotrivita, are consecinte dintre cele mai grave. Nu va spun cum se termina totul, asta va trebui sa descoperiti singuri.
Arest a castigat premiul Zilele Filmului Romanesc pentru Lungmetraj la TIFF 2019. Cu asta incep, caci trebuie sa stiti din start despre ce film vorbesc: unul bun, pe care, insa, il valorizez mai putin decat a facut-o juriul. Personal, as fi dat acest premiu filmului La Gomera – Fluieratorii, dar din pacate sau din fericire nu sunt membru al juriului. Al niciunui juriu, sa fiu mai exact. Ma rog, nu pot baga mana-n foc pentru viitor, dar dorinta mea este sa NU se intample asta.
Pentru mine a fost o mare surpriza acest premiu si nu pentru ca Arest ar fi o pelicula slaba. Nici pe departe. Este, doar, un film atipic, ciudat, cu un subiect deloc atractiv. Este, insa, un film UTIL. Continue reading Arest – TIFF 2019
La Gomera – Fluieratorii este PRIMUL film regizat de Corneliu Porumboiu pe care-l recomand din suflet. Si, atentie, pot sa fac asta atat fanilor filmelor comerciale, ai ce vedea, sigur nu te plictisesti, cat si pasionatilor de filme de arta, de filme de festival. Este un mix aproape perfect intre cele 2. Este un film SOCANT de bun.
La Gomera – Fluieratorii este despre Cristi, un politist corupt care joaca tot timpul la mai multe capete. Este, pe de-o parte, cartita din interiorul politiei, dar nici complet de partea celorlalti nu este. Un rol greu, extrem de bine dus la capat de catre Vlad Ivanov. Apropo de politistul Cristi si de Vlad Ivanov, va mai amintiti filmul Politist Adjectiv? Acolo un politist tanar, pe nume Cristi, lua lectii de lingvistica de la un politist batran, interpretat de Vlad Ivanov. Oare o fi o coincidenta faptul ca avem din nou de-a face cu un Cristi?Continue reading La Gomera – Fluieratorii – TIFF 2019
Filmul MO mi-a reamintit faptul ca Razvan Vasilescu este genial. Este un actor genial in teatru, genial in film, despre care se vorbeste foarte putin. Putin spre deloc.
Nu stiu cati bani castiga efectiv, nu cred ca moare de foame, doar ca, din punctul MEU de vedere, este mult subevaluat. Ar trebui sa fie coada la usa lui, sa-i propuna toti roluri, caci orice rol i-ai da, oricat de mic si neinsemnat ar fi, ti-l va interpreta magistral.Continue reading Filmul MO – Razvan Vasilescu este genial – TIFF 2019
Pentru ca tocmai am scris despre proiectul TIFF UNLIMITED, articol pe care vi-l recomand, trebuie sa spun ca unul dintre filmele care trebuie date ca exemplu pentru acel proiect este MOON HOTEL KABUL: un film care a trecut meteoric prin cinematografe si pe care nu apucasem sa-l vad, desi-mi doream. E drept, filmul este doar o promisiune, spun asta din start, se naste talent si moare speranta, insa din cateva puncte de vedere este un film ce merita vazut. Ori, hai sa zicem ca nu-mi pare rau c-am facut-o.Continue reading Moon Hotel Kabul – TIFF 2019
Sa fim bine intelesi: Glasul Domnului este o carte celebra in literatura SF, fiind scrisa de catre cunoscutul autor polonez Stanislaw Lem in anul 1968. Daca nu ati auzit de autor, va zic doar atat: Solaris.
Pentru pasionatii genului SF, si erau destui in sala, filmul este un deliciu. Cum de o asemenea carte, deopotriva grea si cunoscuta, a fost ecranizata de unguri si nu de americani, este o intrebare la care inca nu am raspunsul. Si, cumva, simt ca nici macar nu e bine sa fac prea multe sapaturi. Prefer sa iau lucrurile asa cum sunt.
Prefer sa pastrez ideea filmului, de fapt. Pana sa ajung la ea, ca sa inchei subiectul, trebuie sa spun ca la acest film am ajuns cumva din greseala. Sau, ma rog, dorind sa vad alt film, unde nu mai erau locuri, am luat bilete la filmul la care puteam ajunge al carui titlu mi-a facut cu ochiul.Continue reading Glasul Domnului este surpriza placuta a TIFF 2019
The spy gone north, tradus la noi atat de sec si de lipsit de muzicalitate DEZERTORUL, este un film sud-coreean despre spionaj. Un film care pe altii s-ar putea sa-i mire, pe mine doar m-a facut sa zambesc.
Filmul este despre un spion sud-coreean care reuseste sa se infiltreze in inima dusmanului de la Nord, scopul sau initial fiind sa afle secretele nucleare ale regimului dictatorial de acolo. E drept, fiind vorba despre un film cu asa numitii agenti dubli, lucrurile scapa de sub control si acest spion, care in realitate chiar a existat (fara sa stim cu exactitate cat la suta este adevarata povestea din film), lupta acum pentru supravietuire.
Acum, cu riscul de a da 1-2 spoilere, neimportante per total, trebuie sa precizez doua lucruri esentiale:
Initial, el a reusit sa convinga atat regimul din Nord, cat si cateva firme sud-coreene, sa filmeze reclame in Coreea de Nord. Acum, chiar daca scopul sau politic era altul, nu cumva prin miscarea asta a legitimat, in ochii unora, acel regim? Nu cumva din toata afacerea asta cei mai castigati au fost, de fapt, cei din Nord si nu cei din Sud?
E o chestie interesanta si relevanta legata de incidentele armate de la granita. De ele profita, intr-un fel sau altul, ambele parti. In campaniile electorale incidentele de genul sunt exploatate. Cine reuseste sa profite mai mult de ele castiga. Caci un astfel de eveniment va pune in umbra multe alte discutii sociale si politice.
Drept urmare, va intreb, fara sa va dezvalui cum sta treaba in acest film:
Cat de dusmane sunt, de fapt, cele 2 tari? Nu cumva dusmania asta este profitabila pentru ambele parti (plus, eventual, alte parti co-interesate)?
Cat de intamplatoare sunt incidentele armate de la granita?
Cat de morali si de inteligenti sunt oamenii din cele 2 tabere? A spune ca unii sunt eminamente bune si ceilalti eminamente rai este o premisa total gresita dupa mine. Exista o parte buna si o parte rea, regimul acela nord-coreean este unul complet inuman. Cu toate astea, de multe ori am impresia ca multora din Sud, politicieni, nu oameni de rand, le convine de minune acel regim. Am impresia ca cea mai mare problema pe care politicienii o vor avea ar fi caderea acelui regim.
Strict cinematografic, este un film extrem de bun, extrem de bine realizat. Nu sunt familiarizat foarte bine cu cinematografia din aceasta tara, nu cunosc aproape deloc actorii, dar pot aprecia un film bine realizat per total. Unul care te face sa-ti pui intrebari, care te pune pe ganduri, dar care te si tine in suspans pe parcursul proiectiei.
Dezertorul este un film care merita vazut si care va fi inteles mult mai bine de catre cei care cunosc si ceva politica si geopolitica. Poate fi, de asemenea, si o lectie de campanie politica, un exemplu de cum poti sa-ti faci campanie, dar si de cum totul se poate intoarce impotriva ta.
Am vazut Dezertorul la TIFF 2019 si va recomand si voua sa-l vedeti oriunde veti da de el.
Cel mai frumos cuplu este un cuplu de tineri profesori merge in vacanta in Mallorca. Acolo, considerand ca sunt in strainatate, ca nu-i cunoaste nimeni, hotarasc sa faca sex pe plaja, in vazul lumii. Din pacate, distractia lor ii va costa, caci sunt vazuti si urmariti de un grup de tineri, toata seara traumatizandu-i atat fizic, cat mai ales psihic. El a fost batut, iar ea violata. Au avut nevoie de multe sedinte de terapie pentru a trece peste.
Si trecusera peste, pana cand, intr-o seara, la o shaormerie, el da din intamplare peste unul dintre agresori. Atunci totul ii revine in minte, trauma iese din nou la suprafata. Cum vor face ei fata si cat de mult le va schimba viata ramane sa descoperiti singuri.
Partea interesanta, relevanta, la acest film este cea legata de … vinovatie si iertare. Cele doua merg mana-n mana, la pachet. Intai si intai, este o discutie interesanta legata de cat de mult au gresit ei. Un sex pe plaja, in aer liber, in vazul tuturor, este un lucru grav? Un lucru care ar trebui sa fie sanctionat? Sa fie (atat de) aspru pedepsit? Nu discutam de partea legala a problemei, ci de latura psihologica: un cuplu care a fost surprins facand sex pe plaja ar trebui sa se simta vinovat? Cei doi i-au provocat pe agresori? Putem vorbi, oare, despre victime provocatoare, in intelesul criminologic?Continue reading Cel mai frumos cuplu – Das schönste Paar – TIFF 2019
Manusa de aur NU este un film despre box, despre vreun jucator genial de box. Nu este un Rocky in varianta nemteasca, desi titlul ne-ar putea duce cu gandul la asta.
Manusa de aur este despre un monstru, criminal in serie e un termen pretentios, care-si facea veacul in barul omonim din Hamburgul anilor 70.
De cealalta parte este un film regizat de Fatih Akin, aparut in anul 2007 (acum 12 ani, daca va puteti imagina). Eu nu-l vazusem, insa, habar n-am de ce, poate doar numele regizorului, mi-a facut cu ochiul in programul TIFF 2019. Partea si mai interesanta si personala este ca filmul este PRIMUL film vazut la aceasta editie a TIFF.
Un tata batran si singur se duce constant la prostituate. Se indragosteste de una si o aduce acasa. La inceput, fiul acestuia nu a fost incantat de idee, dar cunoscand-o, ramane impresionat de povestea ei. Ea muncea pentru ca fiica ei, ramasa in Turcia, sa aiba o viata mai buna. Sa studieze. Sa ajunga cineva.Continue reading De cealalta parte – Auf der anderen Seite – TIFF 2019
Discutia despre filmul Puritatea razbunarii poate fi ampla, unghiurile de abordare putand fi diverse, unele dintre ele aparent contradictorii. Pe de-o parte, o discutie (foarte ampla) este despre poveste, despre implicatiile ei sociale si politice. Caci, pe scurt, avem de-a face cu o retea de oameni care, desi politic de stanga, social-democrati, gandeau precum nazistii. Nu omorau oameni, ci doar ii sterilizau. Doar femeile erau sterilizate, acest lucru petrecandu-se doar cu cele neconforme (alcoolici, imigranti si alte categorii ce nu trebuiau sa se inmulteasca). Deci, pe langa discutia despre nazism si ideile de rasa pura, specifice, se pare, nu doar Germaniei, avem si o discutie ce poate usor cadea prada excesului feminist.
Fara sa intru in alte detalii, povestea este una foarte buna, simtindu-se in dese randuri faptul ca vorbim despre o ecranizare. De aici, insa, porneste o a doua discutie, legata de diferentele dintre carte si film. Necitind cartea, ce inca nu a fost tradusa la noi, eu pot doar anticipa, banui, pronostica, spuneti cum doriti. Caci pe cat de buna si de captivanta este povestea, pe atat de stangaci este pusa in aplicare. Branza buna in burduf de caine, cum ar zice romanul.Continue reading Puritatea razbunarii (The Purity of Vengeance) – TIFF 2019
