Toni Erdmann – film facut pentru corporatisti, desi acestia nu-l vor intelege
Pentru mine, corporatistii au un singur mare defect: TOATA viata lor, dar ABSOLUT TOATA, se invarte in jurul acelei corporatii. Toata energia este canalizata acolo, toate realizarile posibile sunt acolo, toti prietenii (atat cat pot fi ei de prieteni sunt acolo), toate evenimentele importante se petrec acolo (imi serbez ziua de nastere printre colegi, merg la petrecerea de Craciun a firmei, merg la mare doar in teambuildinguri, cu sau fara familie). Corporatistul adevarat fie nu are familie deloc, fie este casatorit cu una de acolo, ceea ce inseamna ca timpul petrecut la munca este timp petrecut in familie. Mai e si a treia categorie, de corporatisti care au familie, dar o neglijeaza maxim. Singurul lucru pe care-l fac pentru familie este sa aduca bani in casa. Atat.Continue reading Toni Erdmann – film facut pentru corporatisti, desi acestia nu-l vor intelege
Inimi Cicatrizate in avanpremiera nationala la FEST-FDR 2016
Teatru la un festival de film? Film la un festival de teatru? Ambele lucruri sunt posibile si, din punctul meu de vedere, chiar recomandate. Ma rog, daca as fi dupa mine, nu as face un festival exclusiv de teatru ori exclusiv de film, ci as face festival cu o tematica (de exemplu comedie), unde as baga, deopotriva, teatru, film, poate stand-up, poate teatru de improvizatie.
Asadar, atunci cand am vazut ca filmul Inimi Cicatrizate va rula in festivalul FEST-FDR 2016 nu m-am mirat foarte mult. E drept, am ridicat un pic din spranceana si inca ma intreb de ce producatorii au ales ca AVANPREMIERA NATIONALA a acestui film sa aiba loc aici. Nu ma mir ca a fost proiectat, ci ma mir ca el a fost proiectat pentru prima oara aici si nu in alta parte.Continue reading Inimi Cicatrizate in avanpremiera nationala la FEST-FDR 2016
Nu stiu cati dintre voi stiu ca PRIMUL film al lui Sergiu Nicolaescu a fost dacii. Film istoric, foarte bine realizat pentru acea vreme, care a cucerit atat publicul, cat si criticii. A fost bine vazut si afara, o mare mandrie pentru conducerea politica de atunci a Romaniei.
In afara de acest film, au fost mai fost, Columna, in 68, si Burebista, lansat in 1980. Acestea nu sunt ale lui Sergiu Nicolaescu, fiind regizate de Mircea Dragan, respectiv de Gheorghe Vitanidis, insa multa lumea, dupa 90, i le-a atribuit, din necunoastere, lui Sergiu Nicolaescu.Continue reading Pentru Romania – dacii revin pe marile ecrane
La acest film am plecat cu o mare prejudecata: este un film romanesc ce n-a fost inclus in selectia ZIlele filmului Romanesc la TIFF 2016. Prin urmare aveam impresia ca va fi mai slab decat filmele vazute la TIFF 2016.
Am pus aceasta intrebare Adei Solomon, producatoarea acestui film, ea dand un raspuns corect si diplomatic: s-a facut o selectie, fiecare om are gusturile sale, au fost preferate alte filme. Sa vedem in continuare daca temerile mele au fost sau nu intemeiate 🙂Continue reading Dublu
Imi plac filmele romanesti si le tintesc la festivaluri. Mai bune, insa, decat lungmetrajele romanesti sunt scurtmetrajele romanesti.
La TIFF 2016 nu puteam, bineinteles, sa ratez scurtmetrajele romanesti. N-aveam cum. Va spun acum topul meu personal. Cele care mi-au placut cel mai mult. Mentionez ca au fost in total 16 scurtmetraje, proietate in 3 reprize (calupuri). Nu stiu ce soarta vor avea, ce se va intampla cu ele, dar unele sper sa ajunga cat de cat vizibile. Asta-i alta discutie.
UPDATE: Filmul este asumat drept INSPIRAT de Caragiale, nu este adaptare. Unii prefera termenul ADAPTARE LIBERA. Si inca o precizare: opera lui Caragiale are numele Doua loTuri, in timp ce filmul (de fapt filmele, si cel de acum, si cel din anii 50) se numesc Doua loZuri. Am facut aceste precizari dupa ce o actrita mi-a semnalat faptul ca s-ar putea intelege gresit articolul meu 🙂
Am studiat in liceu Nuvela Doua Loturi. De atunci mi-a placut subiectul. Noi, romanii, suntem foarte dornici de castiguri la loto. Bruste, mari si fara o munca temeinica in spate. Invidiem oamenii care castiga la loto, nu pe cei care muncesc 20 de ore pe zi. Apropo, prin generala si prin liceu jucam mult la bingo. La loto mai putin. Va dati seama ca atunci cand am citit nuvela m-am gandit ce as fi facut daca as fi fost eu in aceasta situatie. Da, din nou mi-am pus problema: cum ar fi daca actiunea operei in cauza s-ar petrecere in zilele noastre? Cum ar arata personajele? Lefter Popescu, personajul principal, ce ar? Tot functionar? Sau poate corporatist care lucreaza in Pipera si care-si pune pe facebook, lunea, poze din poptamas ca aceea este cea mai naspa zi a saptamanii?
Cand am auzit ca se face un film cu numele Doua Lozuri, am tresarit. Uite, in sfarsit cineva pune problema unui castig ratat la Loto. Ca-i loto, ca-s pariuri, ca-i altceva, n-are importanta. La teatru vazusem spectacolul 6/49, insa aceea era o adaptare a unei piese scrise de un maghiar. Nu ca ar fi asta o problema, dar noi avem pe Caragiale care abia asteapta sa fie pus in valoare. Eh, uite, ca a fost pus.Continue reading Doua lozuri – Caragiale in ziua de azi – TIFF 2016
Eu am zis de atatea ori: Morometii e bun, dar si mai bun ar fi daca Morometii ar fi transportat in anii 2000. Ori macar in 90.
Baltagul este un roman genial. Cum v-ati imagina-o pe Vitoria Lipan in 2016? Cum l-ar cauta ea pe Nechifor?
Toate panzele sus e un roman genial de aventuri. Cum mai sunt navigatorii astazi? Ce mai cauta ei, ce probleme mai intampina, cum mai decurge o expeditie?
A doua proiectie mondiala, dupa cea de la Cannes, a fost la TIFF. Proiectie unica la Casa de cultura a Studentilor, sala full, urale la final. Asta e pe scurt. Pentru ca nu vreau sa-i fac o analiza si vreau doar sa dau niste repere (probabil il voi vedea iar, ceea ce va mira cu siguranta). Asadar, cinci idei, nu mai multe, despre Sieranevada:Continue reading Cinci idei despre Sieranevada – TIFF 2016
Apropo de Malaezu, si eu si el am terminat acelasi liceu, Iulia Hasdeu. Liceul din film purta acelasi nume, desi nu se precizeaza cu exactitate in ce oras este. Unul de provincie, indiciile privind localizarea fiind contradictorii.
Cel mai nou film care urma sa ruleze la Serile Filmului Romanesc era 03.ByPass. Din ce intelesesem eu, urma sa fie un fel de Moartea Domnului Lazarescu in 2016. Citisem sinopsisul, mi se parea mult diferit, insa, cumva, actiunea se petrece tot in jurul decesului unui pacient.
Distributia se anunta buna, insa actiunea, cumva, nu ma incanta atat de mult. Curiozitatea m-a impins, insa, sa merg sa-l vad. Continue reading 03.ByPass
Nu auzisem nimic despre film pana sa vina invitatia la vizionare, insa ulterior am vazut o reclama sustinuta in oras. Aceasta a fost strategia, vedem maine datele cu incasarile. Pagina de facebook a filmului a strans peste 12.000 de fani, ceea ce inseamna ceva. Sa vedem.
Filmul are o distributie interesanta, cu Alexandru Potocean si Ada Condeescu in rolurile principale, regiza si scenariul fiind semnate de Catalin Mitulescu.
Dintotdeauna mi-au placut filmele romanesti. Uneori, fiind vorba de gusturi, nici nu pot explica foarte bine pasiunea mea. Poate pentru ca multi actori imi plac de pe scena de teatru, motiv pentru care vreau sa-i vad si in filme. Poate pentru ca filmele romanesti sunt facute aici, pe trairi romanesti, cu intamplari romanesti, cu limbaj romanesc (uneori, prea colorat). Poate pentru ca la orice avanpremiera de film romanesc, din festival ori, vine echipa si reuseste, cumva, sa ma faca sa imi placa acel film mai mult decat ar trebui. Poate este un soi de nationalism al meu pe care nu-l pot explica. Poate imi place sa AUD limba mea natala, asta desi urasc din tot sufletul filmele dublate.
In plus, o chestie care nu se spune: filmele romanesti, dupa ce ies din cinematografe, pare ca intra in niste gauri negre, nefiind disponibile nicaieri, nici legal si nici macar ilegal. Asa ca daca vreau sa le vad, trebuie sa o fac repede, in cinematografe.Continue reading Serile Filmului Romanesc Iasi 2016
Nu stiu care este circuitul adreselor de email, nu stiu cum face cineva rost de adresele de mail ale nisei in cauza, insa, va spun sincer, nu ma deranjeaza. Dimpotriva: ma bucura faptul ca primesc mailuri. Daca nu mai am de gand sa mai primesc mailuri despre o chestie, anunt. Abia apoi ma supar.
In domeniul filmului romanesc, cumva, sunt gasibil. Primesc tot felul de mailuri despre filme romanesti, despre actori romani ori despre festivaluri. Nu intotdeauna impartasesc informatia in cauza si nu pentru ca sunt rau, ci pentru ca prefer sa anunt intrarea unui film in cinematografe in saptamana in cauza si, de scris, sa scriu abia dupa ce l-am vazut. Proportia recenziilor nu este 100%, dar nu vreau sa fie sub 50%, precum in cazul unor colegi bloggeri cinefili.
Pentru mine filmul are un loc aparte in sufletul meu. V-as da 3 motive, dar ele sunt, de fapt, mai multe. Pe scurt de tot:
Romanii nu prea fac sequel-uri, asa ca atunci cand o fac simt nevoia sa-i laud. Cumva, imi pare rau de unele personaje, care-s aruncate efectiv la cos. De ce sa faci asta?
Cumva, filmul Usturoi insemna un ghinion pentru mine: ratasem vreo 2 vizionari, prima fiind cea de la TIFF din 2014. De fiecare data nu a mai fost loc si pentru mine.
Si, sa va zic sincer: filmul Usturoi e tipul de film pe care vrei sa-l vezi cu echipa. Din start mi-am propus sa gasesc o vizionare (unde o fi ea) dupa care sa fie un Q & A cu echipa. Desi ma tenta ideea de a-l vedea in mall, la calitate maxima, faptul ca echipa n-a fost prezenta acolo m-a facut sa ma razgandesc…
Dupa ce am vazut filmul, pot spune ca-mi pare rau ca nu l-am vazut mai inainte … Si pentru ca e un film special, articolul acesta va avea o structura speciala…
Un film special avea la intrare popcorn special 🙂
Rezumat Filmul Usturoi
Avem, in oglinda, 2 familii de tigani: familia Usturoi este cea mai bogata familie din sat, capul familiei fiind o persoana extrem de snoaba si mandra; in contrast, familia Ceapa este printre cele mai sarace din sat. Atunci cand unul dintre fiii Ceapa vrea sa se casatoreasca cu „a lu Usturoi” incepe problemele. Fratele mai mic „al lu’ Ceapa”, alaturi de prietenul sau cel mai bun, concep un plan pentru a face rost de bani si a facilita aceasta nunta: decid sa mearga la Cluj sa se faca actori. Bine, ei de fapt voiau sa mearga la Hollywood, dar cum Hollywood-ul e prea departe, e in regula si Clujul.
Sapte motive sa vezi Filmul Usturoi
Mi-a placut mult premisa de la care au plecat producatorii: am vrut sa facem spectatorii sa se simta bine, sa plece zambind din sala de cinema; daca pe langa asta putem strecura si niste chestii moralizatoare, cu atat mai bine. Ce bine ar fi ca TOTI producatorii de film romanesc ar pleca de la aceasta premisa: intai asigura-te ca oamenii vor vedea filmul tau, ca se vor simti bine vizionandu-l si apoi, daca se poate (daca te duce capul pe tine, ca scenarist si ca regizor), strecoara si ceva moralizator.
Am fost uimit de calitatea imaginii acestui film. Exact cum zicea cineva in sala: este film de vazut la cinema. Imi pare rau ca nu l-au tinut mai mult mall-urile, altfel ai toate motivele sa-l vezi in mall, la calitate maxima. O imagine aproape perfecta.
In film apar mai multi bloggeri. Io va zic doar 3: Groparu (care-i producator si scenarist al frumosului film, dar care are si un micut rol, va las pe voi sa descoperiti ce si cum), Gaben si Adi Hadean. Pe restul ii descoperiti voi. Cert este ca la Groparu trebuie sa fiti foarte atenti, s-ar putea sa nu-l recunoasteti 🙂
Muzica este absolut fabuloasa. Mixul muzical cuprinde urmatoarele: hip-hop tiganesc (exista asa ceva), o formatie olandeza specializata in muzici est-europene (exista SI asa ceva), o manea (trebuia si din aia) + ceva foarte misto si … occidental, muzica pe care o veti auzi cand cei 2 mici protagonisti strabat Clujul. Va arat in continuare, ati ghicit, maneaua:
Pentru ca am zis de Cluj, cadrele din Cluj sunt extrem de naturale. Se vede clar ca nu au eliberat zona, ci au filmat cadre naturale, asa cum e Clujul cand mergi prin el. O reclama foarte misto adusa acestui oras, chiar daca Municipalitatea nu a contribuit cu niciun leu.
Sunt foarte multe referiri atat de natura cinematografica, cat si la personaje din show-biz-ul romanesc. Cinematografic, vedem referiri la filmul 300, la „Cichie Cian” si calul „Ciubaca”; pe de alta parte, intalnim si … berbecul Pepe (paradoxal, aici nu este gaselnita scenaristului, pur si simplu asa il cheama pe acel berbec; interesant este faptul ca pe Cinemagia apare poza cantaretului Pepe, multi vor avea impresia ca-l vor intalni si pe Pepe), dar si o scena in care sunt ironizate vrajitoarele. Groparu, dupa film, a marturisit faptul ca a bagat acea scena pentru ca p-atunci era la televizor scandalul cu Oana Zavoranu care daduse o tona de bani vrajitoarelor.
El este Pepe 🙂
Interpretarile sunt la inaltime. Cum am zis de uimirea legata de calitatea imaginii, aceasta este a doua uimire: majoritatea actorilor sunt neprofesionisti, cei 2 actori principali sunt PUSTI, insa joaca absolut magistral. Unul dintre pusti vrea sa urmeze o cariera cinematografica, fiind inscris la un liceu de profil din Cluj. Viitorul arata bine, #casazicasa 🙂
Puncte slabe (defecte) Filmul Usturoi
Filmul Usturoi este departe de a fi perfect. I-am gasit 3 (posibile) defecte:
Modul in care ne este spusa povestea poate fi considerat obositor: cateva personaje povestesc (nu unul, mai multe), apoi vedem exact intamplarile, apoi un personaj revine, intrerupand, pentru ca apoi aventurile propriu-zise sa continue. Pe mine nu m-a deranjat, dar nici pot sa spun ca-s mare fan al ideii de „poveste in poveste”, chair daca aici este spusa cumva diferit.
O amica bloggerita mi-a semnalat un lucru (pe care nu-l observasem, dar cu care sunt partial de acord): cei 2 prieteni, roman si tigan, par ca trebuiau sa fie invers: romanul pare mai tigan si tiganul mai roman. Sa ne intelegem, nu e nimic peiorativ in asta. Poate constructia lor e intentionata, desi personal pot spune ca n-am prins metafora (daca ea exista).
Scena din masina manelistului mi s-a parut ilogica. Cu un pic de spoiler, v-o rezum: cei 2 mici prieteni, un roman si un tigan, se urca in masina unui manelist; el baga o manea (fix cea de mai sus), dupa aproape 1 minute unul dintre copii spune Nenea, dar muzica nu bagati? Nu conteaza ce se intampla dupa, aia descoperiti voi, ideea este, insa, alta: cum se poate ca un copil de tigan si un copil de roman trait printre tigani sa aiba asemenea reactie la auzul unei manele? Sa va uitati atenti la fetele lor cat erau in masina: pareau realmente socati ca aud asa ceva. Pai acolo, in satucul lor, nu se asculta manele? Deloc-deloc. Nu zic ca e musai sa le placa manelele, unul dintre ei e violonist (si-n film isi etaleaza talentul), dar parca reactia vizavi de manele este exagerata. Si, repet, nu prea se explica, chiar daca scena, luata ca atare, este extrem de misto realizata.
Opinie Filmul Usturoi
Filmul Usturoi poate fi rezumat astfel: un umor extrem de misto, cativa bloggeri cu roluri mai mult sau mai putin importante, 2 mici actori cu un viitor stralucitor, o imagine aproape perfecta, un mix muzical extrem de inteligent ales, care suna foarte bine … totul intr-un film cu un buget extrem de mic. Un film facut pentru public, care cu siguranta va incanta privirile tuturor spectatorilor. Sincere felicitari tuturor celor implicati.
Filmul Usturoi ruleaza in foarte putine cinematografe, in Bucuresti ruland, in acest moment, doar la Scala (excluzand vizionarile speciale, cum a fost cea de la MTR, la care am fost si eu). Salutari CINEMILE tuturor!
Sinospsisul acestui film m-a indus in eroare. Luat ca atare, filmul pare extrem de ciudat si deloc credibil. Vrajitorie, nastere din namol, potenta… ce e asta? Nu ca ar fi imposibil de crezut in Romania, insa, cumva, ceva oricum dadea eroare.
Asta pentru ca nu ma interesasem absolut deloc despre ce vrea cu adevarat sa transmita filmul. Filmul este cu totul o metafora, luat ca atare el parand absurd si poate pueril.
Sa o luam, deci, cu inceputul …
Rezumat Miracolul din Tekir
Pentru a nu cadea in capcana in care am picat eu, spun din start: filmul povesteste, intr-o alta maniera, legenda namolului din localitatea constanteana Techirghiol. In legenda originala, Tekir asista la vindecarea sa si a magarusului sau cu ajutorul apei saline si a namolului din lacul Techirghiol.
In film, povestea suna cam asa: Mara, vindecatoarea satului, este alungata din sat pe motiv de vrajitorie. Aceasta sustinea ca poarta in pantec un copil conceput fara ajutorul vreunui barbat. Singurul copil din lume fara tata, conceput doar datorita namolului. Este acuzata ca din cauza ei apele nu mai au peste si acel sat de pescari risca sa moara de foame.. Izgonita din sat (unde, intr-o pura traditie medievala, ii este incendiata casa pentru a alunga spiritele rele), ajunge, cu ajutorul preotului din fostul sat, la Hotel Tekir. Acolo o intalneste pe Lili, o femeie bogata ce venise acolo pentru a putea face copii. Relatia dintre cele 2 se complica, insa va las pe voi sa descoperiti cum se termina totul 🙂
Puncte de interes Miracolul din Tekir
Un detaliu din culise, dezvaluit de echipa filmului la conferinta de presa de dupa vizionare: noroiul prezentat in film este, de fapt, filmat la Vulcanii Noroiosi din judetul Buzau. Da, filmarile NU au avut loc in Techirghiol, ceea ce nu inseamna ca legendele locului nu ar fi adevarate.
O distributie extrem de ofertanta, cu Dorotheea Petre in rolul Marei, Bogdan Dumitrache in rolul parintelui Andrei, George Pistereanu (Julio), Mirela Oprisor (Victoria in film), Mara Nicolescu si Daniela Nane. Capul de afis este, insa, actrita de origine romana Elina Löwensohn, cu roluri in filme extrem de cunoscute, cum ar fi Lista lui Schindler ori The Wisdon of Crocodiles. Regia este semnata de Ruxandra Zenide.
Filmul a costat, conform spuselor echipei, 1,5 milioane de euro, finantarea venind exclusiv din afara (din Elvetia, dar si din fondul Eurimages).
Un film de arta, facut pentru a creste un brand important din Romania (produsele cosmetice si terapeutice de Techir). Sloganul brandului este, de fapt, motto-ul filmului: Miracolul vine la tine!
Puncte tari Miracolul din Tekir
Doua intrerpretari foarte bune: Dorotheea Petre si Elina Löwensohn.
Foarte bine reliefata relatia credinta in Dumnezeu – superstitii pagane. Preotul este respectat, lumea vine la Biserica, asculta ce spune, dar credintele oamenilor nu sunt intotdeauna ca-n Scripturi. Am retinut ce credeau oamenii despre Mara: DUMNEZEU (nu altcineva) ne-a pedepsit pentru ca tinem o vrajitoare in sat. Orice explicatie aparent rationala a preotului s-a dovedit a fi inutila.
Are un trailer foarte bun, printre cele mai bune trailere de filme romanesti vazute in ultimii ani. Nu-mi dau seama, insa, cata lume va fi atrasa de acest film care, asa cum recunosc chiar producatorii, este un film de arta, nu unul pentru publicul larg.
Niste cadre extrem de bune, filmul putand fi folosit nu doar pentru brandul comercial Techir, ci si pentru brandul turistic al Romaniei.
Puncte slabe Miracolul din Tekir
Departe de a fi un film perfect, Miracolul din Tekir pacatuieste, in principal, din urmatoarele motive:
Finalul este ciudat. As folosi un cuvant mai dur, dar prefer sa ma abtin. Este o boala cronica a filmelor romanesti, pe care, insa, cineastii romani nu o trateaza. As zice chiar ca se lauda cu ea (final deschis, spectatorul nu trebuie sa primeasca tot, asa sunt filmele de arta…).
Este un personaj extrem de ciudat construit: preotul Andrei. Nu e rau jucat, insa el, per total, e rau construit. Se dovedeste a fi, cap-coada, un personaj inutil: ii ia apararea Marei in fata satenilor, insa degeaba; o recomanda pe Mara hotelului Tekir, insa recomandarea sa se dovedeste a fi inutila; la final o cauta pe Mara, insa, surpriza, n-o gaseste. Nu inteleg morala din spatele personajului: se insinueaza ca preotul este, de fapt, inutil, predicile sale fiind, cumva, goale de continut, peste cuvantul si vorbele sale trecandu-se cat ai zice … peste.
Multe fracturi logice fac filmul deloc credibil. Ok, este o metafora cap-coada, dar aceasta metafora trebuie sa fie, cumva, credibila. Per total, filmul acesta tocmai prin asta pacatuieste: la final ai impresia ca ai vazut o gogomanie care CHIAR n-are cum sa se intample in realitate. Am dubii ca acesta a fost scopul.
Opinie Miracolul din Tekir
Miracolul din Tekir este un film decent, avand la baza o idee buna si un scop laudabil. Punerea in aplicare nu este chiar cea mai fericita, chiar daca interpretarile a doua actrite sunt de top. Iese in evidenta si trailerul, unul dintre cele mai bune trailere de film romanesc din ultima vreme. Ca de obicei in cazul majoritatii filmelor romanesti, finalul scade mult filmul.
Miracolul din Tekir intra ca prin magie (neagra sau alba, ramane de vazut) in cinematografele patriei din 4 martie, fiind distribuit in Romania de Ultraviolet Media. Salutari MIRACULOASE tuturor!
#Selfie mi-a placut super-mult. Pe Cristina am cunoscut-o si cand i-am luat interviu. Am o parere buna despre ea: o persoana extrem de misto, cu un simt al umorului extrem de dezvoltat. Desi Poveste de Dragoste stiam ca va fi un love-story, ceva nespecific cinematografiei romanesti, am mers la film setat sa-mi placa. Distributia si mai ales regizoarea #Selfie ma faceau sa am asteptari de la acest film. Continue reading Poveste de dragoste
Acest film mi-a atras atentia din start prin gestul sau extrem de misto, de a-si dona toate incasarile pentru doua dintre victimele din Colectiv. Pana atunci despre film nu stiam foarte multe, insa acela a fost momentul in care am inceput sa ma informez despre el. Si am aflat chestii extrem de misto. Continue reading Bucuresti NonStop
