Terminator: Destin Intunecat – Terminator: Dark Fate
Terminator: Destin Intunecat (traducerea fiind extrem de fidela in acest caz, titlul original fiind Terminator: Dark Fate) este al saselea film al seriei, unul care lasa de inteles (pentru a cata oara?) ca este cantecul de lebada al francizei. O serie inceputa in anii 80 (1984 mai precis), continuata cu succes in anii 90, reinviata parca artificial ulterior. Ultimul Terminator cu adevarat decent este cel din 2003, restul fiind promisiuni, tinere sperante.
Terminator: Destin Intunecat continua un trend, nociv dupa unii, util dupa altii, de a reinvia francize ale anilor 80. Filme pentru nostalgici, facute dupa tehnologia prezentului, cu personaje, insa, din trecutul indepartat. Dau doar 3 exemple in acest sens: Mad Max, Rambo si Creed (din seria Rocky). In cazul primului trebuie sa subliniez o chestie: cinematograful 4DX a aparut la ceva timp dupa lansarea Mad Max, insa am avut ocazia sa vad vreo 20 de minute din Mad Max in 4DX. Se simte divin. Orice i s-ar putea reprosa noului film, ca poveste, ca personaje, paleste atunci cand il SIMTI in 4DX.
Revenind la Terminator: Destin Intunecat, trebuie sa va marturisesc un lucru: dintre cele 4 serii, strict cele invocate de mine, seria Terminator era cea mai slaba. Cea mai comerciala. Poate si pentru ca ca SF-ul nu este genul meu preferat, insa Mad Max, tot SF, este o serie mult mai buna. Care-ti spune ceva. Seria Terminator nu mi-a spus niciodata nimic, este un SF de actiune conceput fix pentru entertainment. Film de popcorn in adevaratul sens al cuvantului.
Terminator: Destin Intunecat nu iese din tipare in niciun fel, nici pozitiv, nici negativ. Aceeasi poveste, cu oameni ori masinarii calatorind prin timp pentru a modifica cursul istoriei. De aceasta dat, tinta este Dani Ramos, iar pentru a o proteja apar din senin Grace si Sarah Connor (celor care au vazut precedentele filme le va suna cunoscut acest nume), care insa trebuie sa faca echipa cu un T-800 (interpretat de vesnic-tanarul Arnold, actorul-emblema al francizei).
Acest triunghi protector, Grace, Sarah si T-800, trebuie insa sa ignore trecutul. Ma rog, trecut, viitor, greu de spus ce anume. Nu va spun cum se termina totul si de ce am eu impresia ca acesta este ultimul film.
Va spuneam mai sus ca Terminator: Destin Intunecat nu iese cu nimic in evidenta. Nici bun, nici rau. Nu are nici macar un actor despre care sa poti spune ca a interpretat peste medie ori vreunul care sa fi dezamagit. Nici efectele nu sunt iesite din comun, desi poate pretentiile ar fi trebuit sa fie mai mari, fiind vorba de un SF de actiune.
Nu inseamna, insa, ca Terminator: Destin Intunecat ar fi un film mediocru. Fanii genului, atat fanii filmelor de actiune, cat si fanii SF-urilor cu batalii intre roboti si plimbari in timp, vor fi multumiti. Nu extaziati, nu dati de spate, doar multumiti. Filmul Terminator: Destin Intunecat livreaza exact ce promite, fara sa dezamageasca pe nimeni.
Cei care, insa, vor vedea Terminator: Destin Intunecat ca atare, fara sa stie nimic despre franciza, il vor considera ca un bun film de popcorn si atat. Vor pleca acasa cu satisfactia ca au petrecut in mod agreabil 2 ore cu prietenii, ore in care au mancat o tona de popcorn si au baut o tona de suc.
O mentiune importanta: am vazut Terminator: Destin Intunecat in format IMAX 2D. Teoretic, e mai putin obositor, practic, insa, este cumva de neinteles. Personal, mi-as fi dorit sa vad un Terminator in 3D.
Terminator: Destin Intunecat intra in cinematografe de azi, 1 noiembrie 2019, fiind distribuit in Romania de Odeon Film.
1 thought on “Terminator: Destin Intunecat – Terminator: Dark Fate”