Anul pierdut 1986 (Clouds of Chernobyl) este, contrar titlului, un film extrem de actual. In aceasta perioada se discuta, mai mult ca oricand, despre avort si despre dreptul femeii de a decide in privinta propriului corp.
Filmul Anul pierdut 1986 (Clouds of Chernobyl) ataca aceasta problema, punand pe ecrane un caz real. Pe langa problema avortului, in acest film mai vorbim si despre zvonistica referitoare la Chernobyl si la posbilele efecte ale norului radioactiv.
Pe scurt, Irina este invatatoare in sat, mama a doi copii si sotie de capitan de vas. Sotul ei era mai mult plecat, asa ca ea trebuia sa aiba singura grija de casa. Atunci cand afla ca este iarasi gravida, ea va trebui sa ia o decizie cruciala: va face sau nu avort? Pe langa problematica intretinere a celui de-al treilea copil, mai aparuse un factor important: posibilele malformatii cu care se nasteau copiii din cauza accidentului de la Chernobyl.Continue reading Anul pierdut 1986 (Clouds of Chernobyl) – TIFF 2022
Riscul cand scrii despre un film gen Nimic despre dragoste este sa iti iasa un articol sec. In cazul multor filme un articol sec este bine-venit, este in spiritul filmului. Nu si in acest caz, unde filmul poate fi acuzat de multe defecte, nu si de acesta.
Nimic despre dragoste este, daca-mi este permisa exprimarea, un film specific lui Florin Piersic jr. Se aseamana mult cu Killing Time, ca subiecte de discutie, ca personaj (Florin Piersic jr pare a-si juca, pana la un punct, propriul rol), ca ritm. De aceasta data nu mai avem 2 asasini platiti, ci avem 2 cupluri, 2 prieteni buni care se intalnesc. Stim deja, din trailer si nu numai, ce este cu cele 2 cupluri, care este problema lor, insa privim filmul de parca nu stim.
Cei care merg des la teatru isi vor da seama, se vor prinde, fara sa se fi uitat la trailer, caci este un drepunghi amoros aproape clasic.
Nimic despre dragoste este, de fapt, un spectacol de teatru filmat, chiar s-ar potrivi foarte bine pe scena. Si chiar s-a vazut, sub diverse forme, pe scena. Pe diverse scene.
Florin Piersic jr are un personaj delicios, un personaj pe care in acelasi timp ti l-ai dori drept prieten, dar care iti strica ziua cand ti-e lumea mai draga. Este tipul de persoana delicioasa, spumoasa. spectaculoasa. Paul Ipate, colegul sau „clasic” de scena, partenerul sau in mai multe spectacole, pare a fi total opusul, omul acela calm, la locul lui, serios, care deseori pare rusinat de ce prieten poate avea, chiar daca nu are curajul sa-i spuna direct ca-l deranjeaza. Cu siguranta ati intalnit atatia si atatia prieteni: unul serios, calm, asezat, care are drept cel mai bun prieten unul total opus, unul cu care ati zice ca nu are nimic in comun.
Fara sa fie in vreun fel spoiler, trebuie sa va dezvalui o faza care mi-a atras atentia in film. Personajul interpretat de Florin Piersic jr era extrem de enervat, plin de spume, ca sa zic asa, drept urmare pleaca val-vartej de la munca. Acolo, la lift, intalneste un tip care pur si simplu se hlizea, radea fara motiv. Asa ca incepe sa-l bata, sa se descarce pe el.
La conferinta de presa de dupa film, caci la TIFF s-a lasat cu intrebari, cu remarci, cu comentarii, Florin Piersic jr a spus ca acel personaj poate fi oricine. Ne putem gandi la orice actor, orice vedeta, care ne enerveaza. Daca-l dispretuim pe X, atunci X este cel batut.
Mi-a placut mult ideea, la fel cum mi-a placut mult si finalul. Final care, fie vorba-ntre noi, este specific filmelor. Nu putem avea astfel de finaluri in teatru. Sau putem avea, dar mult mai putin explicit.
Veti aprecia Nimic despre dragoste indiferent de unghiul din care-ti veti privi: este o comedie buna, spumoasa, potrivita pentru a fi vazuta in gasca; este un film indeajuns de profund incat sa te puna pe ganduri, incat sa ramai cu ceva dupa ce ai iesit din sala de cinema; totodata, are personaje indeajuns de bine conturate incat sa poti vorbi despre ele atat pentru modul in care au fost gandite, concepute, scrise de scenarist, cat si pentru modul in care au fost interpretate. Pentru majoritatea acestor lucruri meritul ii apartine lui Florin Piersic jr, in triplul sau rol de scenarist, regizor si actor. Plus cel de producator, evident.
Ce nu am inteles foarte bine, dar misterul face parte din farmecul filmului, este de ce un film turnat in 2014 a aparut abia in 2022 (inteleg amanarea de 2 ani din pricina pandemiei, restul de 6 ani sunt, totusi, greu de explicat, inteles). Insa, cumva, misterul acesta, care se adauga misterului din final, plus misterului legat de acel personaj, au un farmec aparte, aduc un plus acestui film.
Ah, da, imi place de mor si titlul: Nimic despre dragoste este titlul perfect pentru acest film. Mergeti la cinema sa-l vedeti, ca sa va convingeti ca am dreptate.
PS: Nimic despre dragoste are mare, pe poster, un „18+”. Nu stiu daca acest 18+ a venit de la CNC ori daca ideea a fost a producatorilor, insa va spun sincer ca nu mi s-a parut deloc un film atat de … special. L-as recomanda lejer chiar si unor adolescenti de 14-17 ani. Poate sunt eu mai „liberal” ca viziune. Noroc ca nu am copii, zic unii.
Balaur este un film romanesc bazat pe un caz real. Pe mine m-a impresionat nu neaparat din motive cinematografice, cat prin problematica pusa.
Pe scurt, avem o idila interzisa intre elevul Iuliu, de 16 ani, si profesoara lui de religie, care profesoara avea si calitatea de sotie de preot. Deci in dubla sa calitate, profesoara de religie si preoteasa, Ecaterina pacatuieste. Fa ce zice preoteasa, nu ce face preoteasa, intr-o adaptare cinematografica excelenta.
Asa cum am facut si-n cazul multor altor filme, voi scoate intai in evidenta aspectele cinematografice, pentru ca la final sa vorbesc despre problema efectiva pusa in discutie. Aici am 5 aspecte de subliniat:
Octav Chelaru este si el la debutul in lungmetraj. Chiar daca per total, pentru debut, regia lui este buna, are 2 puncte slabe care trag in jos filmul. Nu stiu daca cele 2 puncte trebuie puse in seama lipsei de experienta sau nu, asta ramane de discutat. La acest punct mai am, insa, ceva de subliniat: problema ipocriziei preotilor a mai fost „dezbatuta” si in scurtmetrajul Haine Negre (din 2017), regizat tot de Octav Chelaru.
Incep cu sfarsitul: scena finala este IN PLUS. Nu intru in detalii, nu vreau sa fac spoiler, o veti vedea si va veti convinge singuri. Va dezvalui, insa, ce a spus regizorul la finalul proiectiei atunci cand l-am intrebat de ce a ales acel final: a spus ca MORAL i s-a parut mai indicat. Deci a ales finalul pe considerente morale, nu cinematografice. Inteleg aspectul moral, insa cinematografic filmul s-ar fi terminat PERFECT fara acea scena finala.
Alexandru Papadopol strica filmul. Nu stiu cat e vina regizorului (fie pentru ca l-a ales, in mod gresit zic eu, fie pentru ca nu i-a dat indicatiile regizorale corespunzatoare), insa stiu sigur ca Papadopol nu a aratat deloc ca un preot pe parcursul filmului. E drept, aici poate fi vorba si de subiectivism: eu il vad pe Papadopol drept un actor de comedie. Rolurile neserioase par a i se potrivi. In plus, nu mi s-a parut niciodata un actor maleabil, care sa poata interpreta roluri foarte diversificate. Aici, pur si simplu nu i s-a potrivit rolul. Pe de-o parte, parea a o tine din scurt pe Ecaterina, ea parea ca nu-i iese din vorba, insa pe de alta parte parea moale, nu parea deloc mana forte. Iar atunci cand deschidea gura, cand vorbea despre chestii religioase, nu parea deloc convingator.
O chestie interesanta si deopotriva amuzanta: Balaur este titlul romanesc, insa in engleza titlul este The Higher Law. Regizorul a considerat ca Dragon (traducerea exacta) n-ar avea sens, ca mitologia din spatele cuvantului BALAUR il face intraductibil.
Excelente 3 interpretari: Malina Manovici (in rolul Ecaterinei), Sergiu Smerea (in rolul lui Iuliu) si Richard Bovnoczki (un profesor, coleg de-al Ecaterinei). Excelente toate 3, cu un plus pentru tanarul Sergiu Smerea.
Legat de problema morala, lucrurile sunt foarte complicate. Eu, unul, nu am fost niciodata de acord cu sintagma „fa ce zice popa, nu ce face popa”. Puteti inlocui cuvantul POPA cu PROFA DE RELIGIE. Eu vreau ca preotul (ori profa de religie) sa fie niste exemple. La fel cum imi displac doctorii de plamani care fumeaza. Nu as putea merge la vreunul.
Cine este principalul vinovat de aceasta relatie? Ecaterina sau Iuliu? Ce vina are, in tot acest caz, preotul?
In mod evident nu detin raspunsurile la aceste intrebari. La fel de evident, nici filmul nu da raspunsurile exacte. Insa mi-a placut foarte mult modul in care a fost pusa problema, modul in care a fost ecranizata aceasta intamplare reala.
Balaur este un film foarte bun, care ar fi fost excelent daca avea un actor de forta in rolul preotului si daca se termina inainte de ultima scena. Insa, asa cum am invatat la ora de religie: nimeni nu-i perfect. Nici macar regizorul unui film cu preoti.
Filmul Balaur a intrat in cinematografe in data de 9 septembrie. Eu l-am vazut la TIFF 2022, articolul fiind de atunci. L-am repostat din Google Cache.
Problema de a fi viu a fost primul film vazut in cadrul editiei din acest an a Festivalului Filmului European. Locatia in care a fost proiectat acest film, pe data de 7 mai 2022, a fost Cinemateca Eforie.
Desi pentru multi este irelevanta locatia si data, pentru mine cele 2 sunt esentiale. Chestiunile colaterale intregesc deseori tabloul intr-un mod cat se poate de inedit.
Pentru mine, ca de altfel pentru multi altii, Cinemateca Eforie este o intoarcere in timp. Ideea in sine, de cinemateca, presupunea vizionarea de filme vechi, clasice, alaturi de cinefili inraiti si nu de consumatori de popcorn. Filmele EUROPENE de festival sunt cumva intre, se potrivesc doar partial in peisaj, ca sa zic asa.Continue reading Problema de a fi viu – Festivalul filmului european 2022
NU! – NOPE! este, dupa mine, unul dintre cele mai nereusite titluri de film de care am auzit in ultimul timp. Nu zic, se bazeaza pe psihologia inversa, te indeamna indirect sa mergi la cinema, insa tot mi se pare o idee gresita. Mai ales ca traim in era internetului, asa ca imaginati-va cat de greu va fi sa obtineti ceva cautand NU! pe Google. Ah, da, era sa uit: trebuie sa cautati cu semnul exclamarii daca vreti sa vedeti ceva despre film. Altfel … NU! – NOPE!
M-am luat de titlu in primul paragraf, insa din punctul meu de vedere nu este deloc principalul sau defect. Nicidecum. Insa, dintr-o anume perspectiva, titlul are sens, are logica.
Va dau titlurile originale, in limba engleza, ale filmelor regizate de Jordan Peele:
Get out!
Us
NOPE!
Deci titlul are sens DIN ACEASTA PERSPECTIVA. Unica. Altfel, daca vezi doar NU! – NOPE! si atat nu te vei prinde de ce a fost numit astfel. Ma rog, in general nu te vei prinde ce a vrut sa spuna autorul, dar hei, 90% dintre critici spun despre un film pe care nu l-au inteles ca e bun, ca e psihologic, nicidecum ca e prost.
Acum, va marturisesc ceva ce ar fi trebuit, poate, sa va spuna inca din primul paragraf: imi este extrem de greu sa scriu acest articol. Mai greu decat va puteti imagina. Si nu, nu-mi place sa ma plang, in general repudiez plangaciosii.
Daaar, in acest caz particular, al filmului NU! – NOPE!, problema principala este urmatoarea: parerea mea despre film, avuta la iesirea din sala de cinema, este TOTAL diferita de parerea majoritatii criticilor.
La iesirea din sala de cinema ma intrebam cine si de ce ar putea aprecia acest film. La cald, punctul meu de vedere era ca NU! – NOPE! are fix 2 calitati: faptul ca s-a terminat (desi dupa 130 de minute! o adevarata corvoada) si faptul ca nu va mai continua.
Ambele calitati sunt, de fapt, relative: prima calitate este, de fapt, un defect, caci filmul a durat cu 130 de minute mai mult decat trebuia; iar a doua calitate este falsa, un fake-news, caci din aceste declaratii eu inteleg ca va exista o parte a doua. Din punctul meu de vedere, o adevarata amenintare.
Pana sa continui sa scriu despre film, trebuie sa va arat un clip (romanesc, ce-i drept), al unei persoane pe care NU! o cunosc, dar cu a carei parere rezonez 100%.
Cu siguranta nu este critic, ci un spectator mai experimentat de cinema. Adica fix ce caut eu. Fix ce vreau eu sa aud si sa citesc.
Va invit, chiar va rog, sa urmariti clipul de mai sus ca sa ma scutiti pe mine de o munca. In oglinda, va semnalez 3 cronici pozitive, extaziate de-a dreptul, despre NU! – NOPE! (toate in engleza): The Times, Monocle si Wionews (via Rotten Tomatoes).
Acum, revenind la clipul de mai sus, trebuie sa recunosc si eu cateva calitati subliniate acolo: filmarea si efectele sunt bune (desi, obiectiv vorbind, asteptarile sunt oricum foarte mari in 2022), iar interpretarile actorilor sunt foarte bune (mi-a placut CHIMIA dintre Daniel Kaluuya si Keke Palmer, care in film sunt frate si sora si chiar ai impresia ca ei sunt asa si-n viata reala). Insa ramane o intrebare fundamentala: cat de buna poate fi interpretarea unui personaj dintr-o poveste absurda, ilogica si lipsita de sens? Cu un final absolut tembel (alt cuvant potrivit pe bune ca n-am gasit!). Iar niste filmari bune si o muzica excelenta nu pot salva un film care are un scenariu prost. Cel putin nu in ochii mei.
Da, sunt constient ca NU! – NOPE! va ramane peste ani un exemplu de film cult, apreciat mai mult de crtici decat de public (de mase, era sa zic de pulime, prostime, dar m-am abtinut). Nu este nici primul, nici ultimul.
Si, ca bonus, filmele horror oricum sunt o specie aparte: ei au un public distinct, radical diferit de publicul filmelor normale. Nu stiu cati fani infocati ai filmelor horror cunoasteti ori ati cunoscut, insa credeti-ma pe cuvant: toti pe care i-am cunoscut sunt extrem de ciudati. Imi imaginez, deci, cat de ciudat trebuie sa fie un CRITIC PASIONAT DE HORROR! Ma infricosez doar cand ma gandesc!
Concluzia este urmatoarea: NU! – NOPE! este un film excelent pentru critici si de neinteles pentru o buna parte din public. Eu sunt, de aceasta data, asa cum ziceau candva cei de la BUG MAFIA, (de) PARTEA BUNA! Astept, dupa caz, pietrele ori laudele. Sper, totusi, ca primele sa pice din cer dintr-o farfurie zburatoare in forma de balon cu aer cald (#SPOILERalert!).
NU! – NOPE! a intrat in cinematografele romanesti pe data de 19 august, fiind distribuit in tara noastra de RO Image 2000. Voi mergeti sa vedeti pentru a vedea de care parte a baricadei va aflati!
Despre trup si suflet a aparut in 2017, insa desi a fost pe radarul meu personal in saptamanile aparitiei, contextul mi-a fost cumva nefavorabil. Nu mai tin minte exact motivele, insa am avut o perioada aglomerata, am tot fost plecat, asa ca fara sa am motive anume, l-am evitat. L-am ignorat. Aflasem lucruri bune si foarte bune despre film, sa ne intelegem, asa ca decizia de a-l evita a fost cauzata mai degraba de context.
A rulat si la TIFF 2017, stiu ca a fost sold-out atunci. In mod cert premiul de la Berlin a fost unul dintre factori.
Timpul a trecut, asa ca am auzit tot mai rar despre acest film. Am fost, insa, placut surprins sa aud ca Despre trup si suflet va avea din nou proiectii la TIFF, de aceasta data dupa 5 ani.
Mi-am zis ca or fi motive nu doar comerciale, ci si de natura calitativa. Asa ca in a doua zi de festival, la ora 12:30, am mers la Cinema Victoria cu sperante destul de mari. Prima surpriza placuta: numarul mare de spectatori. Pentru un film care a mai fost la TIFF si care a rulat si in cinematografe, numarul lor era chiar mare. De asemenea, imi amintesc ca a rulat si pe niste platforme de streaming ori chiar in sistem VoD. Altfel spus, cine a vrut sa-l vada a avut posibilitatea s-o faca.Continue reading Despre trup si suflet – TIFF 2022
Nordic Film Festival 3 este a treia editie a festivalului filmului nordic si are loc, in acest an, intre 22 si 25 septembrie, la Cinema Elvira Popescu din Bucuresti. Eu va voi pune mai jos intregul program, anuntandu-va totodata ca voi putea merge doar in prima zi a festivalului. Norocul meu este ca-n acea zi va rula si un thriller, caci eu asociez filmele si cartile nordice cu thrillerele extrem de sangeroase.
Nu stiu la ce va ganditi voi cand vedeti sintagma Nunta ca-n filme, insa eu ma gandesc la multe. E drept, nu-s eu cel mai in masura sa vorbesc despre nunti, nu-s chiar fanul lor numarul unu, dar poate FIX din acest motiv scriu. Daca ma va impresiona PE MINE o nunta este ca si cum un SF ar impresiona un non-fan SF.
Asadar, sa revenim la sintagma Nunta ca-n filme. Pana sa va spun ce inteleg eu prin asta, va dau un hint: ati vazut in vreun film, indiferent ca vorbim despre unul american, unul sud-american, unul frantuzesc ori unul italian, o nunta cu DJ? La toate nuntile din filme vedem muzica live, vedem un cantaret care face atmosfera de vis pentru nuntasi.Continue reading Nunta ca-n filme cu Special Guest Orchestra
Una dintre cele mai cunoscute zicale spune Viața bate filmul! De multe ori așa se întâmplă, scenariile imaginate de mari regizori fiind depășite de contextele de viață care ne surprind de nenumărate ori.
Mulți consideră că anumite aspecte prezentate pe marile ecrane sunt posibile doar prin eforturile reunite a multor oameni pricepuți în domeniu, oameni care analizează fiecare unghi, pun la punct fiecare detaliu, vorbă, ton, pentru ca emoția transmisă să călătorească direct spre publicul din sala de cinema.
Bestia – Beast (2022) este un film decent, nu foarte intens, insa deloc dezamagitor. Livreaza exact ce promite sa livreze, nici mai mult, nici mai putin.
Povestea este simpla si ti se pare ca ai mai vazut-o de cel putin 5 ori: un tata merge impreuna cu cele 2 fiice ale sale in Africa de Sud, adica locul de unde se tragea raposata nevasta si mama. Acolo dau de unchiul celor 2 micute (nu este clar daca este fratele lui sau fratele raposatei sotii, dar cei 2 pareau buni prieteni), persoana care se ocupa cu … anti-braconajul (un om care considera ca viata unui animal, salbatic sau nu, este mai importanta decat cea a unui om; anti-braconierii se ocupau cu … vanarea braconierilor).
In Savana, insa, regele nu este omul, ci leul, asa ca cei 4 au de infruntat o fiara ranita (la propriu): un leu care scapase din ghearele braconierilor, insa care ramasese fara familia sa. Un animal dornic de razbunare, pentru care omul este dusmanul ce trebuie eliminat.
Nu va zic cum se termina totul, nici cine supravietuieste, respectiv cine moare, nici ce alte animale (bipede ori patrupede) mai sunt implicate in poveste, caci toate astea le veti descoperi singuri.Continue reading Bestia – Beast (2022) este un film decent!
Spun din start, inca de la inceputul articolului: eu am vazut filmul Metronom asa cum l-au vazut criticii straini de film. Nu am trait vremurile acelea, Cornel Chiriac si emisiunea Metronom nu-mi spun nimic, iar finala Cupei Davis din 1972 nu-mi starneste niciun sentiment de mandrie. Nu doar ca nu am trait acele 3 finale (cea din 72 a fost doar ultima dintre ele), dar nici mare fan tenis nu sunt.
Pentru mine totul este istorie, chiar daca aceasta istorie este mai importanta, mai relevanta, pentru mine decat pentru un francez, un american ori un britanic. Sunt, deci, indeajuns de obiectiv incat sa pot judeca filmul cu capul si nu cu sufletul, insa indeajuns de implicat emotional incat sa am si niscaiva trairi.
Sambata, 14 octombrie 1972. Ziua a doua a finalei Cupei Davis ce are loc la Bucuresti. Urmeaza meciul de dublu, cel care ar inclina decisiv balanta intr-un sens sau intr-altul.
In aceeasi zi, intr-un apartament obisnuit de bloc din Bucurestiul acelor ani se strang mai multi adolescenti, liceeni de clasa a XII-a. Oficial, pentru un ceai dansant. Neoficial: pentru a se intalni, a bea alcool pe ascuns si a asculta Europa Libera. Acolo se difuza emisiunea Metronom, a lui Cornel Chiriac.
Intalnirea, evident clandestina, sfarseste in beciurile Securitatii. Cine este cel care a turnat, ce anume dorea sa afle Securitatea si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Practic, avem 4 fire narative, 4 povesti care se intrepatrund, de fapt o poveste mare, acaparatoare, si 3 fire narative mai mici, care par a sta in umbra.
Firul narativ principal, cel mare, important, este legat de Securitate si omniprezenta ei in viata de zi cu zi. Aici Vlad Ivanov are (din nou) un rol exceptional, un rol atat de bun incat mi se pare ca acest actor ar trebui ales numai si numai in roluri negative. Serios: care este ultimul sau rol pozitiv FOARTE BUN? Dintre cele negative pot enumera vreo 5 fara sa stau prea mult pe ganduri.
Al doilea fir narativ, dezamagitor de scurt pentru multi, este cel muzical. Cum excelent spunea cineva la finalul proiectiei: se aude prea putina muzica buna in acest film din cauza securistilor. Nu as putea spune ca filmul dezamageste din acest punct de vedere, durata este fix cea … permisa de autoritati. La modul cel mai propriu.
Al treilea fir narativ ar fi trebuit sa fie meciul de tenis. Din pacate, acesta este un pretext, bun doar pentru pozitionarea exacta in timp a actiunii. Nu este exploatat deloc, nu este legat in niciun fel de protagonisti.
Al patrulea fir narativ, surprinzator cel mai lung in afara celui principal, este o idila, o relatie de dragoste intre 2 colegi de liceu (Ana, interpretata de Mara Bugarin, si Sorin, interpretat de Serban Lazarovici). Nu va dezvalui nimic, nu va spun ce decizii iau acestia, insa nu pot sa nu imi exprim dezamagirea vizavi de aceste decizii: chiar daca nu am trait acele vremuri, chiar daca eu judec strict filmul, ca poveste, deciziile acestora, ale amandurora, mi se pare, cu orice ochi le-ai privi, gresite. Ilogice. Ok, niste decizii luate de 2 oameni imaturi, de 2 adolescenti, pot fi gresite. Dar parca nici imaturitatea nu este (nu pare) o scuza buna.
Metronom este, per total, un film excelent, bine construit, bine regizat, bine interpretat. Cateva decizii cheie ale personajelor principale il trag in jos, insa nu cu mult. Cei care au trait acea perioada vor privi cu alti ochi acest film, il vor TRAI cu adevarat intens. Cei ca mine ori strainii il vor trata strict ca pe un film istoric.
Inca nu mi-e clar care dintre cele 2 publicuri mari vor fi mai multumite de film, care il vor aprecia mai mult.
Eu am vazut Metronom la TIFF 2022, la o proiectie in aer liber, in Piata Unirii din Cluj. El va intra in cinematografe candva in toamna. Nu este clar la ce alte festivaluri va mai participa, el la TIFF-ul clujean a venit direct de la Cannes.
Bună, Iulia. Mulțumesc că ai acceptat invitația mea la interviu. Nu este prima dată, chiar dacă de data aceasta interviul va fi mult mai scurt și va fi strict legat de filme. Dar exact ca data trecută, prima oară va trebui sa te prezinți tu.
Cred că am răspuns similar și prima oară. Sunt Iulia Rugină, regizor și scenarist la bază, lector universitar la UNATC ca funcție, cu diverse activități conexe în rest.
Cel mai recent proiect al tău este Ruxx, un serial produs de Mobra Films în colaborare cu HBO România. Spune-ne întâi a cui a fost ideea, cum ai ajuns să regizezi un serial?
Lebensdorf, in limba germana, inseamna „satul vietii”. Chiar daca in mod oficial in film personajul principal este Ducu (interpretat credibil de Mimi Branescu), un scriitor aflat in plina criza a varstei de mijloc, mie personajul principal, punctul central al filmului, este satul Lebensdorf.
Ca sa intelegeti ce este cu acest sat si cum ajunge protagonistul acolo, trebuie sa va mai povestesc un pic: Ducu Dobrescu este un scriitor aflat intr-o criza profunda. Scriitoriceste este intr-o criza de inspiratie, insa criza lui este pe toate planurile. Este in plin divort de Andra (interpretata de Ioana Flora), o avocata de succes, asa ca hotaraste sa plece din Bucuresti tocmai la Berlin, intr-o rezidenta de creatie. Doar ca undeva langa Berlin, in acel minunat satuc numit Lebensdorf locuia o fosta iubire de-a sa din tinerete, Giulia (interpretata excelent de Ana Covalciuc).
Lebensdorf este un loc cu reguli este: un sat locuit de ecologisti, unde sarcinile se impart in mod egal intre toti. Un sat locuit de hipioti, care mananca sanatos (si fara carne, evident), care apreciaza linistea, care au reguli precise inclusiv in ceea ce priveste locul unde poti fuma. Nu va zic mai multe, trebuie sa descoperiti singuri acest sat minunat.Continue reading Lebensdorf (2022)
C de la cenzura – asta ar trebui sa fie afisat pe ecranele televizoarelor atunci cand este difuzat un film aparut, produs, inainte de 1989. Propunerea a venit din partea USR si a fost facuta publica de CNA. Aceasta institutie vrea sa emita o RECOMANDARE in acest sens.
Discutia mi se pare interesanta, chiar daca de la un punct incolo este amuzanta.
Incep cu sfarsitul, cu partea amuzanta, si spun ca in democratie nu functioneaza cenzura in mod direct, filmele nu sunt cenzurate, ci sunt facute de ras, sunt catalogate ca fiind comuniste. Ca si cum unui om nu i s-ar interzice accesul undeva, ci doar ar fi obligat sa isi afiseze la vedere statutul. Ca e nevaccinat, de pilda.
The Many Saints of Newark este tipul de film cu un public tinta limitat: se adreseaza in principal celor care au vazut serialul Sopranos (Clanul Soprano). Ca idee, sa-ti vezi preferatii tai din serial pe un ecran mare, de cinematograf, este ceva ce nu poti rata.
Serialul Sopranos a aparut in 1999 (primul sezon), ultimul episod al ultimului sezon (cu numarul 6) aparand in 2007. Un serial pe stil vechi, asa cum, se spune, nu se mai fac astazi.
The Many Saints of Newark ar trebui sa ne spuna povestea din spate, sa ni-l arate pe Tony Soprano mic, cum ajunge el sa fie asa cum il vedem si cum stim din serial.Continue reading The Many Saints of Newark
Belle este primul anime distribuit in cinematografele din Romania si acest lucru ma bucura. Despre filmul in sine, vazut la Animest 2021, am scris deja.
Acum am simtit nevoia sa scriu din 3 motive:
Pentru a anunta, a sublinia, faptul ca este primul anime distribuit in cinematografele din Romania. Daca are succes, probabil vor mai urma si altele.
Pentru ca m-am putut bucura de el la calitate maxima, intr-un cinematograf de mall, Cineplexx Baneasa, deci trebuie sa va spun despre diferente, despre ce am descoperit nou.
Pentru ca am simtit ca nu am spus destule, filmul fiind mult mai complex decat pare la prima vedere. Oricum, mai complex decat o animatie normala, pe care o stim noi.
Cry Macho – Drumul rascumpararii este cel mai recent film al lui Clint Eastwood intrat in cinematografele romanesti. Ma rog, povestea cu cinematografele este cumva dubioasa, caci filmul ruleaza exclusiv in reteaua Happy Cinema, fiind distribuit in tara noastra de ProVideo. Il veti gasi, deci, si in cinematografele cu pricina, dar si in toate hypermarketurile si magazinele care vand DVD-uri si Blu-ray-uri (online l-am vazut doar la Carturesti si eMAG).
E pacat, insa, sa nu vezi Cry Macho – Drumul rascumpararii la cinema. Este un road western excelent, unde Clint Eastwood, la ai sai 90 de ani, isi interpreteaza magistral rolul (omul e nascut in 1930, acum are 92 de ani, insa nu stiu exact cand au avut loc filmarile, ce varsta avea cand a fost turnat filmul).
Clint Eastwood este Miko (Mike), un fost star de rodeo si crescator de cai nevoit sa se pensioneze din cauza ca nu mai performa. La un an dupa pensionare, fostul sau sef ii cere o favoare: sa treaca granita in Mexic pentru a-i recupera fiul. Cine era fostul sau patron, de ce fiul sau era in Mexic, cu ce se ocupa acesta si ce va trebui sa faca Miko pentru a-l aduce in SUA ramane sa descoperiti singuri.Continue reading Cry Macho – Drumul rascumpararii
Stiam ca vreau sa merg la un cinema oldies, ca nu mai vreau sa vad in continuare filme americane standard asa ca am intrat la cinemateca Union, care era in drumul meu, si am cumparat bilete la filmul ce urma sa inceapa in cateva minute – Dineu cu vecinii de sus. Ce a urmat dupa a fost o portie sanatoasa de ras, care a compensat tot „luxul” din cinema-urile cu pretentii (floricele, suc, scaun mai comod, sunet dat uneori si la maxim).Continue reading Oana despre Dineu cu vecinii de sus (Sentimental) (The people upstairs)
Titlul rezuma perfect opinia mea generala legata de filmul 355. As putea sa scriu 3 paragrafe si sa inchei, asa cum facea acum ceva un timp celebru site de filme. N-o fac. insa cei lenesi se pot opri aici cu cititul.
Filmul 355 poate fi rezumat pe scurt in felul urmator: un hard-disk extrem de periculos, care continea un program prin intermediul caruia puteai patrunde in orice sistem de securitate (putand distruge cam orice obiect, avion ori cladire), ajunge pe mainile cui nu trebuie, urmand a fi vandut la o licitatie in Shanghai. Pentru a-l recupera isi dau mana agentii mai multor state: o americanca, o nemtoaica, o britanica, o columbianca (oficial era PSIHOLOG), acestea fiind ajutate de o chinezoaica. Ca de obicei, exista tradatori, exista oameni rai, malefici, fortele binelui luptandu-se pe tot parcursul filmului cu cele rele. Scenele de urmarire si lupta ocupa cam 70% din durata filmului, restul de 30% fiind cumva de umplutura, fiind pregatirea luptelor.
Cu ocazia asta mi-am amintit un banc simpatic, despre un blogger celebru la acea vreme. Cica pe blogul lui se gasesc doar 2 tipuri de cuvinte: cuvinte cheie si cuvinte de legatura. Cam la fel si cu filmul 355.
Trebuie sa subliniez cele 3 calitati importante ale filmului 355, adica cele 3 motive pentru care ar trebui sa-l vedeti. Voi spune ulterior si cele 3 mari defecte ale lui. Asadar:
Un film de actiune extrem de intens si de dinamic. Nu ai timp sa te plictisesti ori sa adormi. Totul e intens, e rapid, nu ai timp sa respiri. Ca bonus: eu am vazut filmul in sala Dolby Atmos din cadrul Cinemax Veranda, deci scenele de actiune au fost amplificate, in special din punct de vedere auditiv.
Trebuie sa subliniez interpretarea foarte buna a Dianei Kruger (agentul german). Iese in evidenta poate si pentru ca interpretarile celorlalte/celorlalti sunt mai slabe.
Mi-a placut si Sebastian Stan, in special in momentul acela in care ii da o indicatie IN ROMANESTE unui coleg de-al sau. Este un cadou pe care Sebastian Stan il face romanilor de pretutindeni.
Acum trebuie sa spun si cele 3 defecte ale filmului. As fi putut semnala mai multe, insa ma limitez la 3, ca sa fie egale ca numar cu calitatile.
Incep cu multele fracturi logice ale povestii, care impreuna fac ca filmul sa fie complet nerealist. Nu zic ca filmele de actiune ar trebui sa fie realiste, insa multe dintre ele au o asa numita logica interna. Aici lipseste chiar si asa ceva. Fracturile logice, din pacate, nu l-au facut deloc imprevizibil. Macar de l-ar fi facut cu mai mult suspans…
Interpretarile personajelor, in afara celor 2 de mai sus, sunt slabe si foarte slabe. Cel mai mult m-a enervat Penelope Cruz, cu a ei engleza vorbita cu accent spaniol extrem de cliseica (si enervanta). Pentru americani nu exista accent columbian, mexican, argentinian ori spaniol. Exista doar o engleza vorbita de un latino-american. Ea, insa, o vorbeste fortat, fals. Ca si cum ai pune un oltean sa vorbeasca cu accent moldovenesc.
Mi-a displacut si feminismul mult prea evident al filmului: toti agentii secreti BUNI erau femei, ele salveaza lumea de la dezastru, in timp ce toti tradatorii erau barbati.
Acum, ca sa compar acest film cu ceva, l-as compara cu urmatoarele:
Cu o mancare de fast-food: e corect facuta, e satioasa, e gustoasa, dar are gust de fals. Ketchup-ul e iute, dar parca prea intens, ingredientele (carnea si chifla) nu sunt rele, insa totul pare fake.
Daca e sa-l compar cu o bautura, pare un vin slabut, pe care-l fierbi, il amesteci cu zahar si condimente si iti rezulta un vin fiert decent. Evident nu va fi adresat cunoscatorilor, criticilor (somelierilor), dar va fi apreciat de publicul larg.
In termeni strict cinematografici, este film de popcorn. La TV s-ar potrivi perfect in peisaj duminica dupa-amiaza pe ProTV, putand fi intrerupt de multe ori, ca nu e grav daca pierzi firul epic; iar in online se potriveste perfect pe Netflix, nu gandesti, doar te bucuri de ce vezi si atat.
Nu pot incheia articolul despre filmul 355 fara sa aduc aminte de regizor. Simon Kinberg este abia la al treilea film regizat, celelalte 2 fiind revenirea francizei Twilight Zone (din 2019) si X-Men: Dark Pheonix (din acelasi an). Un alt regizor poate ar fi scos mai mult din poveste si mai ales din acesti actori. E doar un feeling, nu pot dovedi acest lucru.
Filmul 355 este, per total, un film de actiune foarte previzibil, cu actori decenti (care nu toti joaca la adevaratul nivel), pe care il vei uita foarte repede. Nu e rau, nu este ceva cu adevarat gresit, insa nu are nimic memorabil in el.
Filmul 355 a intrat in cinematografele noastre de astazi, 7 ianuarie 2022, fiind distribuit in Romania de Vertical Entertaiment. Eu l-am vazut la Cinemax Veranda, loc unde va recomand si voua sa mergeti. Programul complet al cinemtografului in cauza il gasiti pe www.cine-max.ro.
