Aici e acasa este un thriller decent gasit intamplator pe Netflix. Mai sus am pus toate titlurile sub care poate fi gasit. Eu am Netflix in romaneste, asa ca il gasesc cu titlul romanesc.
Javier Munoz este un fost director de publicitate, candva de succes, care este nevoit sa se mute din fosta sa locuinta pentru ca familia sa pur si simplu nu si-o mai permite. El este somer, insa fiind supracalificat nu este angajat nicaieri.
Fosta sa locuinta il atrage intr-un mod bolnav, asa ca ajunge sa-i urmareasca pe noii chiriasi. Ce anume le face, ce decizie ia el in privinta propriei sale familii si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Acum ar trebui sa va vorbesc despre personajul principal, despre deciziile pe care el le-a luat. As putea face asta, doar ca am o problema: personajul este autentic, este om, insa este tipul de personaj cu care n-am avut efectiv de-a face. Nu pot empatiza cu el pentru ca nu am intalnit vreunul ca el de-a lungul vietii.Continue reading Aici e acasa (The Occupant) (Hogar) – Netflix
Cine este Erin Carter? este o mini serie produsa de Netflix in care are un rol secundar si actrita romanca Ana Ularu. Am inceput asa pentru ca acesta a fost motivul pentru care eu m-am apucat de aceasta mini-serie (vad ca multi prefera acest termen in dauna celui de serial). Are 7 episoade, 338 de minute cu totul, deci il puteti da gata intr-o singura zi. Dintr-o bucata. Binging. Sau snur, cum imi place mie sa spun.
Cine este Erin Carter? Pai in prezent este profesoara in Barcelona. O profesoara dubioasa, care in mod cert ascunde ceva. Dar o profesoara apreciata, respectata si iubita. In special de catre elevi.
Cine este Erin Carter? se intreaba insa multi. In urma unui incident dintr-un supermarket, intra in atentia mai multor persoane pentru modul in care se apara. Pentru modul in care rezolva problema. O „biata” profesoara nu s-ar fi descurcat asa.Continue reading Cine este Erin Carter? – Netflix
Am gasit absolut intamplator filmul Amutire (The Silencing). Nu aveam mari pretentii nici de la seara in cauza, nici de la filmul pe care voiam sa-l urmaresc. Stiam ca vreau ceva sangeros, dar ceva usor. Ca si cum ai dori sa mananci carne, sa fie sange, dar sa nu fie chiar atat de grea. Ma rog, eu dau mult prea des exemple culinare. Poate nu-s atat de indicate.
Filmul Amutire (The Silencing) ne spune povestea unui vanator singuratic, alcoolic, inca in depresie dupa disparitia fiicei sale. Care fiica disparuse din cauza sa, atunci cand EL trebuia sa aiba grija de ea.
Atunci cand in padurea pe care o pastorea, o administra, apare un rapitor, el SIMTE ca este acelasi, ca il urmareste pe cel care i-a rapit fiica. Asa ca hotaraste sa-l prinda, cu sau fara ajutorul noii serife, care momentan nu este foarte adaptata noului sau job. Nu stie exact cum stau lucrurile in zona, nu-i cunoaste atat de bine pe oamenii pe care cel putin teoretic trebuie sa-i apere.Continue reading Amutire (The Silencing) – Netflix
Bartkowiak este un film gasit pur si simplu din greseala. O eroare pe care NU o regret, una deosebit de fericita.
Pe scurt, pentru ca in ultima vreme (care inseamna, de fapt, de vreo 2-3 ani) am citit foarte mult, filmele au cam fost neglijate. Cu precadere serialele. Ador sa merg la cinema, sa vad un film la o calitate maxima, alaturi de alte cateva zeci de cinefili (poate chiar sute, depinde de sala), insa in afara acestor filme, fie comerciale, de consum, fie de festival, am cam evitat sa vad filme. Cu serialele sunt extrem de in urma. Am o lista IMENSA de seriale pe care vreau sa le vad, lista care tot creste. Nu ca lista de carti pe care vreau sa le citesc nu ar fi si ea imensa.
Eh, in perioadele acestea lungi de lecturi am si momente in care-mi propun sa vad filme, in care am chef sa vad filme. Si deseori, visandu-ma la un festival, caut sa ma surprind singur. Nu ca Mister Bean care isi facea singur cadouri, ci pur si simplu luand un film despre care nu stiu nimic. Un film cumva verificat, caruia ii stiu, macar partial, genul, dar despre care sa nu stiu mare lucru.Continue reading Bartkowiak (2021) – Netflix
5 gang: Un altfel de Craciun este un vlog de 96 de minute, bagat in cinematografe doar pentru ca vloggerii isi doreau sa li se vada mutrele pe marile ecrane.
Miracol in celula 7 este un film pe care vreo 3 prieteni reali si inca vreo 10 virtuali mi-l recomandasera. Practic, cam toata lumea care-l vazuse spunea ca e incredibil, fabulos, emotionant, iti stoarce si ultima lacrima din tine. Ca de obicei, pe langa 5 opinii #pebune au mai aparut si alte 2 opinii de papagali, oameni care pur si simplu vor sa fie intr-o turma, care n-au curajul sa-si exprime opinia in mod sincer si care se ascund in spatele unor clisee.
Miracol in celula 7 este o drama turceasca despre abuzurile facute de militari in aceasta tara. Memo este un tanar cu dizabilitati intelectuale („are creierul cat o nuca”), dizabilitati care nu-l impiedica sa-si iubeasca fetita ca pe ochii din cap. Este pastor, avand grija de oile sale, de fetita sa si de bunica lui, insa toata lumea il stia drept Nebunu’. Colegii de scoala ai fetitei lui il strigau asa, insa el nu parea deloc deranjat de apelativ.
Din pacate, insa, armonia familia sale se destrama atunci cand Memo este condamnat pentru o crima pe care n-a comis-o. Marea lui problema: victima era fata unui om important din armata, care armata, in acea perioada si in acea zona din Turcia, era cea care dicta totul.
La aceasta nenorocire mai adaugam alte cateva: bunica era oricum batrana si bolnava, de fetita trebuia sa aiba cineva grija, iar in inchisoare, in Turcia si nu numai, ucigasii de copii nu au parte de tratamente usoare. Nu va spun cum se termina totul, desi din punctul meu de vedere titlul in sine, MIRACOL in celula 7, este un mare spoiler. Sincer, a anulat mare parte din suspans si m-a facut sa astept twist-ul, eram convins ca acesta exista, era doar o chestiune de timp pana cand sa apara … MIRACOLUL!
Pana sa va spun parerea mea despre film, trebuie sa va vorbesc un pic despre … manea, despre termenul in sine. Candva chiar studiam acest termen si acest fenomen in mod serios, oricat de ciudat, de incredibil, vi s-ar parea. Asadar, cuvantul MANEA vine din limba turca (ce surpiza) si inseamna, ori insemna la inceputuri, un cantec de dragoste lent, taraganat. O manea era un cantec turcesc de dragoste, taraganat, de obicei fara versuri. Ce a ajuns maneaua in zilele noastre, in Romania, e cu totul altceva. Insa mai sunt momente, chiar melodii, care aduc aminte de intelesul ORIGINAL al cuvantului manea.
Si ca sa intelegeti de ce am catalogat DIN START filmul drept manea, trebuie sa va arat trailerul:
Dupa acest trailer si ce se spunea despre film in online, am dedus ca e o manea. Sa ne intelegem, termenul nu e peiorativ pentru mine, o manea bine facuta, care sa te faca sa plangi, nu inseamna un film rau. Dimpotriva.
Ca sa intelegeti, in plan cinematografic Life of PI e o manea in intelesul romanesc, o manea pseudo-indiana, in timp ce Miracol in celula 7 este o manea in intelesul clasic al cuvantului. Si nu, nu sunt omul care sa repudieze manelele, dimpotriva. E drept, nu am obiceiul sa plang ascultand manele.
Si ca sa fie tacamul complet, am aflat ca acest film este … un remake. Ca sa fie manea si in intelesul ROMANESC al cuvantului. Filmul original este unul sud-coreean, din 2013, acesta dorindu-se a fi … o comedie. O comedie in stil coreean, cu accente de drama, dar in esenta comedie. Va las trailerul.
Ca o paranteza la acest trailer, la inceput (secunda 9) inculpatul este scos din masina de politie cu masca pe fata. Oare filmul anticipa pandemie din aceste zile?
Turcii au luat aceasta poveste, au adaptat-o (FOARTE BINE) situatiei politice si sociale de la ei din tara, chiar daca accentuand parca prea apasat cliseele (civilii sunt oameni buni, militarii sunt oameni rai), au scos aproape complet partile amuzante, rezultatul fiind o drama lacrimogena APROAPE perfecta. As putea pune intrebari legate nu de cat de adevarata e povestea, e cert ca nu e, ci legate de realismul ei. Primele 3 intrebari care-mi vin in cap:
Cand a fost legea martiala in Turcia si ce putere aveau cu exactitate militarii?
La inceputul filmului auzim cu pedeapsa capitala a fost abolita in Turcia. Cu toate astea, Memo este condamnat la moarte (prin spanzurare), pedeapsa care urmeaza sa fie pusa in aplicare aproape imediat. Nu este o fractura logica evidenta?
Finalul este plin de semne de intrebare. Initial pusesem aici cateva intrebari, apoi le-am sters, zic sa nu fac spoilere.
Analizand strict latura cinematografica a filmului, spun pe scurt 3 chestii:
Filmul este foarte previzibil. O amica virtuala tocmai a scris pe Facebook ca ea anticipa cam tot ce urmeaza sa se intample cu 3 secunde inainte. Singurul lucru pe care nu l-a anticipat a fost finalul. Problema e ca eu si pe ala l-am anticipat. E drept, am trisat: intr-un moment cheie am pus pauza si am analizat complet peisajul. Fix d-asta iubesc sa vad filmele la cinema: nu doar ca n-as fi putut face asta, dar as fi fost influentat si de reactiile din jur.
Cei 2 actori interpreteaza exceptional, cu amendamentul ca roluri de genul, de nebun, retardat, persoana cu dizabilitati, sunt extrem de greu de interpretat. Pe langa el, pe cel care-l interpreteaza pe Memo, si fetita exceleaza, desi ea este naturala. Putini copii o dau in bara in astfel de roluri. Nu inseamna, insa, ca sunt roluri exceptionale, geniale, divine, care sa te dea pe spate. Nu vorbim de Joaquin Phoenix din Joker ori de James McAvoy din Split, unde vorbim de interpretari cu adevarat geniale. Sau poate, ca sa fiu incorect politic, rolurile de nebun (ma?) atrag mai mult decat rolurile de retardat.
In sens contrar, batrana, BUNICA, este interpretata destul de slab. Scena aceea in care se prabuseste pare a fi jucata in teatru, unde trebuie sa te prefaci in mod real. In film, unde ai la dispozitie tot felul de efecte vizuale, scena e fix ca musca-n lapte. S-a prabusit cu incetinitorul, ca sa avem timp sa ne bucuram de scena. Logic.
Nu am vazut originalul Miracol in celula 7 (Miracle in cell NO. 7), cel coreean, trailerul mi-a adus aminte de filmele cu „Chickie Chan”, o prostioara asiatica simpatica, dar tind sa cred ca acela nu ar fi stors atatea lacrimi. Asta pentru ca, ghiciti ce, NU SI-A PROPUS sa faca asta.
Miracol in celula 7, varianta turceasca de Netflix, este per total un film bun, insa doar atat. Nu exceleaza in niciun fel, fiind plin de clisee si extrem de previzibil. Unul ca mine isi pune si problema realismului: cat de CREDIBILA este o astfel de poveste, in ce masura ea s-ar putea cu adevarat petrece. Si, atentie, nu ma refer doar la finalul acela de tip Deus-Ex Machina (sau, ma rog, mana invizibila a lui Allah).
Nu am o problema cu filmul, poate doar ca-i remake (chiar daca multi spun ca ar fi, de fapt, mai bun decat originalul), insa am o mare problema cu fanii sai infocati. Miracol in celula 7 e un film decent, pe care multi il ridica in slavi in mod inutil. Iar acum, din cauza pandemiei, necinefilii, care nu aveau timp si bani sa mearga la cinema, parc-au cucerit internetul cu opiniile lor. Fix din acest motiv cei care ar fi putut sa-si spuna in mod obiectiv o parere despre acest film nu se fac auziti. Nu stie nimeni de ei. Au cazut in anonimat, asa cum, din pacate, ma astept sa se intample si cu acest articol.
UPDATE: Cu scuzele de rigoare, trebuie sa fac niste rectificari. Filmul incepe in anul 2003, cand pedeapsa cu moartea a fost abolita. Eroina principala, fetita, ajunsa mare, asculta incantata aceasta veste si-si aminteste povestea din trecut. Povestea, partea principala a filmului, se petrece candva in anii 80 (in 1980 a fost instituita Legea Martiala in Turcia). Filmul este, deci, credibil si ne arata Turcia acelor ani. Este surprinzator pentru mine ca un remake, Miracol in celula 7 RAMANE un remake, poate arata atat de fidel imaginea tarii de adoptie a filmului. Nu inseamna ca brusc filmul imi place, inseamna doar ca am inteles mai multe din el. Impresionat tot nu sunt, dar macar totul are mai mult sens. Nu am sters nimic din articolul initial, doar am pus niste taieturi care scot in evidenta chestiile spuse in acest paragraf. Forma initiala a articolului, in cazul in care-l cititi in aceasta forma, este fara acest paragraf si fara acele taieturi.
Miracol in celula 7 poate fi vazut pe Netflix. Vi-l recomand, fie si pentru a putea spune ca-s un insensibil care ar trebui sa nu-si dea cu parerea despre filme de genul (N-AI COPII. NU POTI INTELEGE).
De documentarul Familia: Fundamentalismul si politica americana – The Family nu as fi auzit daca nu as fi vazut, in treacat, vorbindu-se despre el pe Realitatea TV. Am cautat la ei pe site, am aflat despre ce documentar este vorba, l-am vazut (vrand sa ma refer la sursa originala, nu la ce zice X despre ce zice documentarul Y) si nu mi-a parut deloc rau.
Atentie: nu este vorba doar despre CpF, despre Iohannis foarte putin, ce a facut Realitatea, habar n-am de ce, a fost o scoatere ciudata din context (nu inteleg de ce pentru ca pana acum Realitatea imi parea un post pro-Iohannis).
Pe scurt: exista o organizatie religioasa (teocrata) aparent fara ierarhie, apolitica in aparenta ( transpartinica, de fapt), care in numele religiei crestine (de fapt, al lui Iisus) incearca sa uneasca politicienii cu viziuni crestine din toata lumea. Aceasta Familie organizeaza an de an, neintrerupt de peste 6 decenii, Micul dejun cu rugaciune (la care anul acesta au participat si cativa politicieni romani). Strict legat de acest Mic Dejun cu Rugaciune, fara sa intru in detalii (puteti vedea detalii si pe Wikipedia), este interesant de observat cum la acest eveniment au participat negresit toti presedintii SUA. Inclusiv Obama cel laic si progresist. Continue reading Familia: Fundamentalismul si politica americana – The Family (NETFLIX)
Una dintre pasiunile mele este studiul criminalilor în serie, poate este faptul că m-am pregătit pentru psihologie sau pentru că îmi place să înțeleg felul în care oamenii funcționează – însă dacă am ocazia de a citi, vedea sau studia lucruri care au legătură cu acest subiect voi fi prima. Din lipsa de timp Emil m-a trimis să îl înlocuiesc la vizionarea filmului Extrem de pervers socant de violent si diabolic (Extremely Wicked Shockingly Evil and Vile) – povestea lui Ted Bundy.
Unul dintre cei mai cunoscuți criminali în serie, cu un număr recunoscut de 30 de victime – americanul era recunoscut pentru carismă și pentru inteligență. Și ca tabloul să fie complet și să înțelegi fascinația pe care America a avut-o și o are în continuare în ceea ce privește acest personaj, rolul principal este interpretat de către Zac Efron. Devenit cunoscut datorită filmului High School Musical – până la acest metraj pentru mine actorul a apărut doar în comedii simple pe care să le vezi când ai nevoie de o pauză de la gândit: Neighbors, Baywatch sau Dirty Grandpa unde joacă alături de Robert De Niro.Continue reading Extrem de pervers socant de violent si diabolic
Desi am Netflix de cateva luni bune, am vazut foarte putine lungmetraje prin intermediul sau. Dintre filmele produse de Netflix, Polar: Viforul mortii este abia al treilea, dupa Roma (plictiseala maxima, dar cica film de arta) si Bird Box: Orbeste (film care nu trebuia sa existe; cititi cartea si rezolvati problema). Bright nu am vazut, un film mega-laudat, dar cred ca-i voi da o sansa si lui.
Acum, poate ar trebui sa scriu inainte 2-3 cuvinte despre ideea in sine, de filme Netflix, filme care NU ruleaza in cinematografe. Nu pot critica, in sine, ideea, fiecare face ce doreste cu banii sai. Netflix vrea sa produca filme, foarte multe filme, sa faca o filmografie ampla, urmand ca treptat sa creasca pretul abonamentului. Daca de la 12 ar creste brusc la 24 ar fi nasol, dar daca ar creste cu cate 1 euro/dolar la fiecare 5 luni, nu vi s-ar mai parea nasol.Continue reading Polar: Viforul mortii – Netflix
