Relatia mea cu primul film din Seria Divergent este una ciudata. Prima oara, dupa vizionare, filmul ma enervase. Probabil nu avusesem starea necesara sa-l urmaresc. Mi se paruse prea complicat, prea greu de urmarit, iar acele 5 categorii in care fusesera impartiti oamenii mi se parusera total ilogice. Cumva, creierul meu spusese reject, fara ca pe moment sa pot explica in concret si coerent de ce.
Daca ma intrebati ce am scris la vremea respectiva despre Divergent, va dezamagesc: am articol pe EmilCalinescu.eu despre Divergent,d ar nu-i scris de mine (pe vremea aia inca nu aparuse Cinemil.ro).
L-am revazut acum cateva zile, fix inainte de vizionarea partii a III-a si asta datorita Freeman Entertainment, care mi-a trimis DVD-ul cu Divergent (ca de altfel si cel cu Insurgent).
Dupa a doua vizionare, filmul mi s-a parut mult mai logic, chiar daca, intr-un fel, nu parea un film care sa ma atraga. Cumva, insa, m-am autoconvins sa bag si DVD-ul Insurgent … (va voi povesti intr-un articol separat despre cat de misto este sa vezi filme pe PS4).
Insurgent
Partea a doua mi s-a parut mult mai dinamica. Si, fara sa zic ca ar fi vreun avantaj sau vreun dezavantaj, mult mai SF. Multa tehnologie. Foarte multa. Uneori te intrebi daca sigur e continuarea filmului Divergent.
Personajele sunt mai bine conturate, mai bine jucate, filmul este mult mai dinamic, momentele moarte lipsesc cu desavarsire si, cumva, te face sa iti doresti nespus sa vezi partea a treia. Si, as zice, te face si sa citesti cartile. Despre carti, insa, un capitol distinct.
Cartile din Seria Divergent
Mentionez din start: nu am citit cartile, insa, cumva, ma pune intr-o situatie speciala. Revenim asupra acestei idei la punctul urmator.
Acesta este Divergent, VOL I (disponibil la Elefant)
Pana atunci, spun asa: au aparut trei carti, Divergent, Insurgent si Allegiant (tradusa la noi Experiment), plus o a patra, Four, care este o sinteza a celor 3 din perspectiva lui Four.
Filmele respecta o cutuma a Hollywood-ului: primele 2 filme sunt ecranizarile primelor 2 carti, insa ultima carte, a treia, a fost sparta in 2 filme. Asa s-a intamplat si la Harry Potter (acolo erau mai multe, insa ultima carte a fost sparta in 2 filme), asa s-a intamplat, mai recent, si la Hunger Games. Nimic nou sub soare din acest punct de vedere.
Al treilea volum din seria Divergent – Allegiant, tradus Experiment (disponibil pe bookcity.ro)
Filmele sunt MULT diferite de carti
Despre ecranizari se spune ca sunt de 3 feluri (scrisesem candva un articol, mi-e lene sa-l mai caut, rezum aici totul):
Ecranizari imperfecte (filmul se abate mult de la litera cartii). Aici intra Divergent.
Adaptari. AIci imi vine-n minte filmul romanesc Sunt o baba comunista, unde au fost luate niste personaje, ele fiind transportate in alta perioada de timp, facand lucruri total diferite, dar ma gandesc si la un exemplu mai recent, Goosebumps, unde dintr-o serie intreaga de carti a rezultat un film care preia personaje din fiecare carte. E o adaptare, acesta este termenul corect.
Acum, in cazul ecranizarilor imperfecte, ca aici ne situam, exista 3 tipuri de reactii:
Fanii infocati ai cartilor, care se vor simti jigniti de faptul ca cineva a indraznit sa modifice, in vreun fel, actiunea.
Cei care vor aprecia mai mult filmele, acestia fiind, in general, cei dezamagiti de carti.
Cei care vor aprecia faptul ca filmele au schimbat cartile nu pentru ca le-ar aprecia mai mult, ci pentru ca apreciaza diversitatea. Apreciaza faptul ca au putut fi surprins. La Hunger Games marea problema a fost faptul ca toti cei care citisera cartile stiau cu exactitate ce se va intampla in film. Ma refer la ultima parte, cea in care publicul spectator asista la deznodamant.
Eu ma gasesc intr-o situatie speciala: nu am citit cartile, deci filmele oricum ma surprind. Nu ma pot dezamagi decat strict cinematografic, nu pot spune ca as putea fi dezamagit ca s-a schimbat firul narativ.
Totusi, trebuie sa recunosc faptul ca aceasta a treia parte, Allegiant, m-a facut sa-mi doresc sa citesc cartile.
Asa arata a IV-a carte, Four. Sunt curios daca aceasta va mai fi ecranizata. Este disponibila pe books-express.ro
Cum este, de fapt, Allegiant?
Fara sa mai fac puncte tari si puncte slabe, pot recunoaste ca filmul m-a prins. M-a prins, insa, intr-un mod extrem de ciudat si pervers: a reusit sa ma captiveze actiunea, sa ma faca sa fiu cu sufletul la gura, astfel incat sa ignor gafele cinematografice, altfel evidente. Pot recunoaste ca efectele lipsesc cu desavarsire, dar ii pot gasi filmului o circumstanta atenuanta: nici nu m-a obligat sa port ochelari 3D pe tot parcursul lui. Nu s-a laudat cu efectele, asa ca nu ar fi deloc ok sa il criticam pentru absenta lor.
Nu stau sa enumar defectele acestui film, unele vizibile cu ochiul, prefer sa spun ca m-am bucurat ca imaginea generala, Big Picture, este una placuta. Te captiveaza, te face sa-ti doresti sa vezi ultima parte, te face sa-ti doresti sa citesti cartile.
Si, oricum am lua-o, fata de primul Divergent, care pe mine ma enervase si plictisise intr-o masura egala la prima vizionare, e un mare pas inainte. Nu as putea spune daca-i mai bun sau nu decat Insurgent, diferenta fiind doar una de perceptie: Insurgent a fost vazut dupa marea dezamagire Divergent, deci, cumva, am tendinta de a-l supraevalua.
Concluzii Seria Divergent. Allegiant.
Allegiant este tipul pe film pe care-l vezi si intelegi doar vazandu-le pe cele de dinainte si, imi permit sa spun, este tipul de film care nu are cum sa te faca sa ramai neutru: fie il vei aprecia enorm, fie il vei dispretui profund. Imi doresc, de multe ori, sa fiu mai obiectiv si mai neutru cu filmele, insa in acest caz este imposibil. Ca sa folosesc chestii din film, pur si simplu nu sunt Divergent, ceea ce e de bine pentru ca, daca ati vazut filmele deja stiti, divergentii sunt un pericol pentru societate 🙂
Cel mai recent film din seria Divergent, Allegiant, intra de azi, 11 martie, in cinematografe, fiind adus in Romania de Freeman Entertainment. Salutari NEINFRICATE tuturor!
Aventuri In Pattaya sau cum sa iti aduci franceza la zi
Introducere Aventuri In Pattaya
Intr-o cinematografie in care Hollywood-ul este rege, lumea nu prea alege sa vada filme straine, adica de alta origine decat cea de peste ocean. Eu, personal, prefer sa dau bifa la altfel de filme, si printre cele mai bune pe care le-am vazut in viata mea de cinefila nu se numara cele americane ci cele cu aroma de Paris. La ultimul film frantuzesc la care m-a trimis Emil, am plecat cu febra musculara de la rasul provocat de poantele de pe ecran, asa ca atunci cand mi-a zis de Aventuri in Pattaya – am zis ca dau check-in.Continue reading Aventuri In Pattaya sau cum sa iti aduci franceza la zi
Cumva, filmul Usturoi insemna un ghinion pentru mine: ratasem vreo 2 vizionari, prima fiind cea de la TIFF din 2014. De fiecare data nu a mai fost loc si pentru mine.
Si, sa va zic sincer: filmul Usturoi e tipul de film pe care vrei sa-l vezi cu echipa. Din start mi-am propus sa gasesc o vizionare (unde o fi ea) dupa care sa fie un Q & A cu echipa. Desi ma tenta ideea de a-l vedea in mall, la calitate maxima, faptul ca echipa n-a fost prezenta acolo m-a facut sa ma razgandesc…
Dupa ce am vazut filmul, pot spune ca-mi pare rau ca nu l-am vazut mai inainte … Si pentru ca e un film special, articolul acesta va avea o structura speciala…
Un film special avea la intrare popcorn special 🙂
Rezumat Filmul Usturoi
Avem, in oglinda, 2 familii de tigani: familia Usturoi este cea mai bogata familie din sat, capul familiei fiind o persoana extrem de snoaba si mandra; in contrast, familia Ceapa este printre cele mai sarace din sat. Atunci cand unul dintre fiii Ceapa vrea sa se casatoreasca cu „a lu Usturoi” incepe problemele. Fratele mai mic „al lu’ Ceapa”, alaturi de prietenul sau cel mai bun, concep un plan pentru a face rost de bani si a facilita aceasta nunta: decid sa mearga la Cluj sa se faca actori. Bine, ei de fapt voiau sa mearga la Hollywood, dar cum Hollywood-ul e prea departe, e in regula si Clujul.
Sapte motive sa vezi Filmul Usturoi
Mi-a placut mult premisa de la care au plecat producatorii: am vrut sa facem spectatorii sa se simta bine, sa plece zambind din sala de cinema; daca pe langa asta putem strecura si niste chestii moralizatoare, cu atat mai bine. Ce bine ar fi ca TOTI producatorii de film romanesc ar pleca de la aceasta premisa: intai asigura-te ca oamenii vor vedea filmul tau, ca se vor simti bine vizionandu-l si apoi, daca se poate (daca te duce capul pe tine, ca scenarist si ca regizor), strecoara si ceva moralizator.
Am fost uimit de calitatea imaginii acestui film. Exact cum zicea cineva in sala: este film de vazut la cinema. Imi pare rau ca nu l-au tinut mai mult mall-urile, altfel ai toate motivele sa-l vezi in mall, la calitate maxima. O imagine aproape perfecta.
In film apar mai multi bloggeri. Io va zic doar 3: Groparu (care-i producator si scenarist al frumosului film, dar care are si un micut rol, va las pe voi sa descoperiti ce si cum), Gaben si Adi Hadean. Pe restul ii descoperiti voi. Cert este ca la Groparu trebuie sa fiti foarte atenti, s-ar putea sa nu-l recunoasteti 🙂
Muzica este absolut fabuloasa. Mixul muzical cuprinde urmatoarele: hip-hop tiganesc (exista asa ceva), o formatie olandeza specializata in muzici est-europene (exista SI asa ceva), o manea (trebuia si din aia) + ceva foarte misto si … occidental, muzica pe care o veti auzi cand cei 2 mici protagonisti strabat Clujul. Va arat in continuare, ati ghicit, maneaua:
Pentru ca am zis de Cluj, cadrele din Cluj sunt extrem de naturale. Se vede clar ca nu au eliberat zona, ci au filmat cadre naturale, asa cum e Clujul cand mergi prin el. O reclama foarte misto adusa acestui oras, chiar daca Municipalitatea nu a contribuit cu niciun leu.
Sunt foarte multe referiri atat de natura cinematografica, cat si la personaje din show-biz-ul romanesc. Cinematografic, vedem referiri la filmul 300, la „Cichie Cian” si calul „Ciubaca”; pe de alta parte, intalnim si … berbecul Pepe (paradoxal, aici nu este gaselnita scenaristului, pur si simplu asa il cheama pe acel berbec; interesant este faptul ca pe Cinemagia apare poza cantaretului Pepe, multi vor avea impresia ca-l vor intalni si pe Pepe), dar si o scena in care sunt ironizate vrajitoarele. Groparu, dupa film, a marturisit faptul ca a bagat acea scena pentru ca p-atunci era la televizor scandalul cu Oana Zavoranu care daduse o tona de bani vrajitoarelor.
El este Pepe 🙂
Interpretarile sunt la inaltime. Cum am zis de uimirea legata de calitatea imaginii, aceasta este a doua uimire: majoritatea actorilor sunt neprofesionisti, cei 2 actori principali sunt PUSTI, insa joaca absolut magistral. Unul dintre pusti vrea sa urmeze o cariera cinematografica, fiind inscris la un liceu de profil din Cluj. Viitorul arata bine, #casazicasa 🙂
Puncte slabe (defecte) Filmul Usturoi
Filmul Usturoi este departe de a fi perfect. I-am gasit 3 (posibile) defecte:
Modul in care ne este spusa povestea poate fi considerat obositor: cateva personaje povestesc (nu unul, mai multe), apoi vedem exact intamplarile, apoi un personaj revine, intrerupand, pentru ca apoi aventurile propriu-zise sa continue. Pe mine nu m-a deranjat, dar nici pot sa spun ca-s mare fan al ideii de „poveste in poveste”, chair daca aici este spusa cumva diferit.
O amica bloggerita mi-a semnalat un lucru (pe care nu-l observasem, dar cu care sunt partial de acord): cei 2 prieteni, roman si tigan, par ca trebuiau sa fie invers: romanul pare mai tigan si tiganul mai roman. Sa ne intelegem, nu e nimic peiorativ in asta. Poate constructia lor e intentionata, desi personal pot spune ca n-am prins metafora (daca ea exista).
Scena din masina manelistului mi s-a parut ilogica. Cu un pic de spoiler, v-o rezum: cei 2 mici prieteni, un roman si un tigan, se urca in masina unui manelist; el baga o manea (fix cea de mai sus), dupa aproape 1 minute unul dintre copii spune Nenea, dar muzica nu bagati? Nu conteaza ce se intampla dupa, aia descoperiti voi, ideea este, insa, alta: cum se poate ca un copil de tigan si un copil de roman trait printre tigani sa aiba asemenea reactie la auzul unei manele? Sa va uitati atenti la fetele lor cat erau in masina: pareau realmente socati ca aud asa ceva. Pai acolo, in satucul lor, nu se asculta manele? Deloc-deloc. Nu zic ca e musai sa le placa manelele, unul dintre ei e violonist (si-n film isi etaleaza talentul), dar parca reactia vizavi de manele este exagerata. Si, repet, nu prea se explica, chiar daca scena, luata ca atare, este extrem de misto realizata.
Opinie Filmul Usturoi
Filmul Usturoi poate fi rezumat astfel: un umor extrem de misto, cativa bloggeri cu roluri mai mult sau mai putin importante, 2 mici actori cu un viitor stralucitor, o imagine aproape perfecta, un mix muzical extrem de inteligent ales, care suna foarte bine … totul intr-un film cu un buget extrem de mic. Un film facut pentru public, care cu siguranta va incanta privirile tuturor spectatorilor. Sincere felicitari tuturor celor implicati.
Filmul Usturoi ruleaza in foarte putine cinematografe, in Bucuresti ruland, in acest moment, doar la Scala (excluzand vizionarile speciale, cum a fost cea de la MTR, la care am fost si eu). Salutari CINEMILE tuturor!
a trecut ceva vreme de cand am plecat de la un film fredonand o piesa muzicala si cu zambetul pe buze. Zootopia este genul acesta de animatie – bine desenat cu glume bune si memorabile, ira coloana sonora de exceptie (shakira – cum altfel) te va face sa dansezi pe scaun. Continue reading Zootropolis – Zootopia
A Bigger Splash debuteaza ca un film nostalgic dupa anii 70` si a epocii rock. Ne pune in centrul actiunii o vedeta rock, o femeie mondena ajunsa la sfarsitul carierei care incearca sa uite de vechea viata si trairile de alta data, dar nu poate. Filmul este redarea senzuala a dorintei, geloziei si rock and roll-ului, sub soarele placut de la Mediterana. Continue reading A bigger splash: Pasiuni periculoase
Duc de ceva timp o disputa cu mai multi amici bloggeri cinefili pe tema comediilor. Dupa mine, Grimsby este o comedie in adevaratul sens al cuvantului: un film care are ca unic scop sa te faca sa razi. Iar un film cu Sacha Baron Cohen nu avea cum sa fie altfel: o comedie spumoasa, poate exagerata, la care razi de la un capat la celalalt al filmului.
Din pacate, la vizionare multi colegi au preferat sa se faca nevazuti, fie ascunzandu-se in spatele unor treburi urgente, fie recunoscand direct ca nu vor sa vada asa ceva. Pierderea lor, #casazicasa.
Rezumat Grimsby
Nobby este un om plin de defecte: are o familie extrem de numeroasa, traieste de pe urma ajutoarele primite de la stat, este microbist inrait (nu stim exact cu cine tine, cu cineva din Londra probabil, insa stim clar ca uraste pe Manchester United), insa are un mare of: nu si-a mai vazut fratele de peste 20 de ani. Cand in sfarsit da de fratele sau, la o petrecere extrem de exclusivista la care a intrat prin intermediul unei invitatii furate, necazurile se tin lant. Cei doi frati trec ulterior printr-o gramada de belele pentru ca, am uitat sa precizez: fratele lui Nobby, Sebastian, este agent secret MI6. Prin ce aventuri trec ei, care este hopul lor final si cum se termina totul va las sa descoperiti singuri.
Puncte de interes Grimsby
Pe langa Sacha Baron Cohen (care este si unul dintre scenaristi), in distributie intalnim si alti actori cunoscuti: Penelope Cruz, Isla Fisher (in realitatea ea fiind sotia lui Sacha Baron Cohen), Mark Strong, Rebel Wilson.
In film vor aparea candidatul la presedentia SUA, Donald Trump, si Daniel Radcliffe (Harry Potter), care in film vor fi infestati accidental cu HIV. Ei nu sunt actorii reali, sunt interpretati, iar la final ni se precizeaza atat acest lucru, cat si faptul ca in viata reala cei doi NU sunt purtatori ai virusului HIV.
Regizor este Louis Letterier, care a mai regizat, printre altele, Clash of the Titans si Now you see me.
In Romania filmul a primit ratingul 18+. Nu inteleg nici DE CE a primit acest rating si nici cum acesta va influenta vanzarea de bilete. Pe de-o parte, as zice ca restrictioneaza accesul unei anumite parti a publicului la acest film, pe de alta parte s-ar putea ca, dimpotriva, acest rating sa atraga mai multe persoane in sala de cinema. In plus, nu stiu cum e cu controlul buletinului la intrarea in salile de cinema, deci, repet, chiar nu stiu daca si in ce fel acest rating va influenta vanzarea de bilete.
Filmul va fi apreciat atat de microbisti (asta daca nu cumva se vor simti jigniti de modul in care sunt prezentati fanii englezi), cat si de fanii jocurilor electronice. In multe momente avem impresia ca suntem intr-un joc de Counter Strike ori de Unreal Tournament.
Ca durata, filmul tine mai putin decat un meci de fotbal (82 de minute). Si nici pauza n-avem 🙂
In film veti vedea unica metoda prin care Anglia ar mai putea castiga vreodata Campionatul Mondial. Nu v-o dezvalui 🙂
Puncte tari Grimsby
Umor. Intai si intai umorul. Avem scene amuzante de la un capat la celalalt al filmului. Radem din primul minut pana la ultima scena. Fix acesta este motivul filmului: sa radem. Si o facem din plin pe parcursul celor 82 de minute.
O comedie scurta si intensa: momentele moarte lipsesc cu desavarsire, asa ca nici nu sesizam cand a trecut timpul.
Personajul Nobby este construit in asa fel incat nu te poti supara pe el cand face boacane. Nici macar atunci cand isi omoara coechipierii (vedeti voi cand se intampla asta). Nici macar atunci cand din cauza sa fratele intra in bucluc.
Puncte slabe Grimsby
Unele glume sunt exagerate si foarte scarboase. Ziceam ca nu-s momente moarte (chiar nu sunt), insa unele scene amuzante ar putea fi mai scurte. Scena in care Nobby este nevoit sa-i suga … otrava fratelui sau mi se pare ca este dusa la extrem. Era de ajuns prima parte. La fel, scena in care cei 2 se adapostesc intr-un Elefant (vad ca e la moda sa stai intr-un animal: Leo chiar a luat Oscarul dupa ce a dormit intr-un cal) si apoi urmeaza … o orgie elefanteasca mi se pare la fel de exagerata. Am inteles poanta, nu trebuie dusa la extrem si lungita inutil.
Filmul devine, in multe momente, extrem de siropos. Cumva, strica atmosfera generala a comediei. Ok, cei 2 frati isi amintesc multe din trecut si chiar e ok ca-s construiti asa, dar scenele efective, flash-back-urile, mi se par trase de par. Si, cumva, mult prea dese.
Modul in care cele 2 „vedete” sunt infestate cu HIV este total nerealist. Medical e aproape imposibil. Nu stiu la cata logica aveau altii pretentia de la acest film, dar din punctul meu de vedere, atat timp cat nu e SF, pretentiile sunt, parca, mai ridicate.
Stiu ca e un film facut doar ca sa razi, dar, cumva, mesajele moralizatoare din spatele lui sunt contradictorii. Din punctul meu de vedere, e mai ok sa faci un film fara mesaj moralizator, o comedie unde pur si simplu razi, decat sa faci unul cu un mesaj incert ori chiar cu mesaje contradictorii.
Opinie Grimsby
Grimsby este, din punctul meu de vedere, o comedie Sacha Baron Cohen inspirata, in multe momente, de filmele lui Adam Sandler. Fanii jocurilor electronice se vor simti ca acasa, umorul este unul extrem, insa, pe alocuri, filmul devine extrem de siropos. Pronostichez incasari bune la publicul din Romania, chiar daca, tot ca un pronostic personal, criticii si bloggerii de film il vor desfiinta.
Grimsby intra in cinematografe pe data de 4 martie, fiind adus in Romania de IntercomFilm. Salutari CINEMILE tuturor!
Ultimele filme ale fratilor Cohen mi-au placut. Nu le pot pune drept preferatele mele, dar au o mare calitate: sunt apreciate atat de critici, cat si de public. Tema nu ma incanta, dar aveam incredere in Fratii Cohen. Ce a iesit va las pe voi sa descoperiti citind articolul de mai jos, dar si vazand filmul. Continue reading Hail Caesar – Ave Cezar
Prima parte imi scapase, anul acesta fiind prima oara cand am auzit de aceasta serie. Dupa ce l-am vazut mi-am dat seama ca nu pierdusem absolut nimic. Pe scurt: un film fara logica (nici macar o logica a lui, interna), cu regia varza, cu interpretari aproape dezastru si cu niste glume scremute de care trebuie sa fugiti. Totusi, 6.6 pe IMDB si 61 pe Metascore mi-a dat de gandit. E ceva ce-mi scapa? Continue reading Zoolander 2
Introducere How to be single – Cum sa fii singur, punct!
Remarca unui prieten cand i-am zis ca merg la filmul acesta a fost: „Da’ stiu ca iti plac filmele cu Dakota Johnson!” Ei bine, de data asta voiam sa vad o comedie simpla care sa ma faca sa ma relaxez pentru minute in sir. Continue reading How to be single – Cum sa fii singur, punct!
Trei lucruri spun in introducere, lucruri fundamentale in intelegerea acestui articol:
Nu am fost niciodata fan al filmelor cu super-eroi. Nu le detest, e un entertainment ok, dar le vad cumva supra-evaluate. Nu voi zice ca-s de cacat, nu voi da cu pietre in ele, dar evit sa pun in vreun top filmele cu super-eroi.
Trauma si Bennet Omalu – cum sunt fotbalistii batuti la cap pana mor
„Dumnezeu e pe primul loc. Fotbalul pe-al doilea.” E un citat din filmul Trauma, cu Will Smith, despre o poveste adevarata. Poate ca fotbalul european presupune ceva riscuri pentru sanatatea mentala a fotbalistilor, printre care sa-ti zica Becali cu cine si cu cine nu sa iesi la intalnire, dar cam la asta se rezuma. In schimb, fotbalul american e mult mai violent iar acest film povesteste faptele reale care au dus la moartea in chinuri sau sinuciderea unor legende ale acestui sport. Continue reading Trauma si Bennet Omalu – cum sunt fotbalistii batuti la cap pana mor
La vizionarea filmului m-am dus cu gandul ca voi vedea o comedie prostuta cu o distributie foarte buna. Nu cu mult timp in urma vazusem Internul, unde Robert de Niro joaca extrem de bine. Asteptarile mele erau impartite, insa mersesem cu gandul ca e un film care va reusi sa ma faca sa rada. Ma temeam, insa, de faptul ca majoritatea fazelor amuzante sunt deja in trailer (uneori sunt chiar toate). Ce am constatat va las pe voi sa descoperiti. Continue reading Dirty Grandpa – Bunicul Dezlantuit
Înainte să trec la introducere, puncte de interes, puncte tari, puncte slabe, opinii sau orice altceva, am să las aici o întrebare care, mie cel puțin, mi-a rămas în minte de când m-am ridicat de pe scaunul din Imax.
Între iubirea ei, simțul datoriei, viață și moarte, tu ce ai alege?
INTRODUCERE The Finest Hours – Furtună Extremă
The Finest Hours este un film istoric, inspirat din realitate, cu fapte cât se poate de reale, care îți fac pielea de găină la propriu și cu un personaj căruia îi pasă mai mult de faptul că și-a pierdut căciula de pe cap decât că se află în prag de moarte (seamănă cu mine, că nici mie nu-mi mai pasă de nimic altceva când îmi uit căciula pe cine știe unde).Continue reading The Finest Hours – Furtună Extremă
Acest film este atipic. Nu poate fi analizat asa cum le analizam pe celelalte, nu putem vorbi despre puncte tari, puncte slabe si alte chestii in legatura cu acest film. Filmul are cateva probleme pe care le voi evoca mai jos. Asadar: Continue reading The Big Short – Brokerii apocalipsei
Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black
Despre parodii
Multa lume nu intelege utilitatea parodiilor. In general, o comedie ironizeaza situatii ori categorii sociale. De ce, totusi, ai face un film care sa ironizeze, de la un capat la altul, alt film? Si, mai ales, ce succes ar putea avea un astfel de film.
Incerc sa raspund la ambele intrebari, desi stiu ca nu acestea sunt raspunsurile oficiale. Asadar, exista o anumita categorie de filme, care se ocupa strict cu asta: cu parodierea altora. Este un gen aparte de film, acestea trebuind, dupa mine, incluse intr-o categorie distincta. Din pacate, nu se fac atat de multe parodii intr-un an incat sa faca cineva un festival dedicat lor. Zic, totusi, ca macar o sectiune la festivalurile de comedie tot ar merita.
Pe de alta parte, exista anumite filme care parca iti cer sa le parodiezi. Daca ar fi sa dau un exemplu in acest sens, acesta ar fi Fifty Shades of Grey. Sa ne intelegem: un film nu atat de rau precum l-au prezentat unii, insa un film care cu siguranta merita parodiat. Nu d-alta, dar daca despre Hunger Games am avut 2 parodii (Starving Games si Hungover Games), de ce n-am avea una si despre Fifty Shades?
Ce succes la public ar putea avea parodiile? Eh, aici e complicat. Motivele sunt evidente:
Publicul este deja restrans la cei care au vazut originalul. In general, sunt asa numitele inside jokes, glume care nu pot fi intelese de catre cei care NU au vazut originalul. Poate din acest motiv nu multa lume a apreciat seria Scary Movie.
Cei care apreciaza originalul s-ar putea sa nu aiba indeajuns de mult simt al umorului, astfel incat unii se vor simti jigniti de faptul ca este ironizat filmul lor favorit. Daca ne gandim la Fifty Shades of Grey, lucrurile sunt cu atat mai grave: publicul este format, in majoritate, din adolescenti, un public deloc matur. Sa vedem cum vor primi acestia glumele pe seama filmului lor favorit.
Cu mici exceptii, in parodii nu joaca actori mari. Valabil si-n cazul regizorilor (cu ceva exceptii). Drept urmare, sansele ca cineva sa mearga sa vada o parodie PENTRU DISTRIBUTIE sunt mici.
Multe parodii nici nu ajung in cinematografe. In cazul de fata avem parte de o exceptie laudabila, avand, in Romania, acelasi distribuitor care a adus atat originalul, cat si parodia: Ro Image 2000. Felicitari sincere pentru acest lucru.
Intalnim putine serii de parodii. Singurele care-mi vin in minte sunt seria Scary Movie si seria Haunted House.
Pe scurt: public restrans la cei care au vazut originalul, multi se simt jigniti ca e ironizat filmul favorit, actori din linia a II-a, apar rar in cinematografe si rar avem serii de mai multe filme. Succesul lor la public este, deci, limitat.
Fifty Shades of Grey
Bazata pe o trilogie citita de milioane de oameni din intreaga lume, ecranizarea partii I a fost un real succes comercial. Desi multi fani au iesit dezamagiti, in special de interpretarile celor 2 actori, incasarile au fost peste asteptari.
Puncte de interes Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black
Incep cu o recomandare: vedeti musai filmul initial. Nu veti intelege multe dintre chestiile din acest film, altfel extrem de amuzante.
Regizor este Michael Tiddes, cel care mai are la activ doar parodii: aceasta si cele 2 Haunted House (la primul Haunted House si la Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black fiind si scenarist).
Actorul principal este imprumutat tot din Haunted House: Marlon Wayans. Acesta mai are in palmares doua parodii celebre: Scary Movie 1 si 2.
Glumele la adresa primei parti se imbina cu glumele rasiste si cu cele de natura sexuala, rezultand o comedie neagra, sexy si sado-maso.
Durata de 92 de minute este specifica fimelor neserioase. Un astfel de film devine obositor daca dureaza peste 100 de minute.
Se fac cateva referiri scurte si la alte filme, probabil dorind sa se simta, macar in cateva momente, un fel de Scary Movie (serie care avea libertatea de a ironiza, in acelasi film, 4-5 filme deodata).
Puncte tari / puncte slabe Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black
Este tipul de film pe care trebuie sa-l iei ca atare. Toate glumele par in acelasi registru, deci fie-ti plac toate, fie le respingi pe toate. Interpretarile celor 2 personaje sunt in acelasi registru al tuturor parodiilor: nu impresioneaza, dar nici nu dezamagesc. Sunt tipul de interpretari care se fac nevazute (de exemplu, mai stie cineva ce distributii au avut Scary Movie-urile? nu, acolo era importanta actiunea, nu interpretarea), asta nefiind neaparat un lucru rau. Regiei i-ar putea fi gasite N defecte, dar asteptarile, in acest caz, erau foarte mici.
Singurul lucru care trage in jos acest film este nisarea publicului: sunt multi care au refuzat sa vada originalul, deci nu vor intelege nimic din parodie. Pe de alta parte, insa, cei care au vazut prima parte luati cu forta de catre prietene se pot razbuna acum pe ele luandu-le la parodie.
Parodia este mai buna decat originalul? Fifty Shades of Black vs Fifty Shades of Grey
Este o intrebare buna, la care as tinde sa raspund DA. Raspund da in masura in care am receptat Fifty Shades of Grey ca fiind comedie. Pentru scopul de baza al unei comedii, acela de a te face sa razi, este clar ca Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black il indeplineste intr-o masura MULT mai mare. Este adevarat, insa, ca acest film nu va genera un interes atat de mare si nu va avea atatia fani infocati. Si, desi unii nu-s de acord cu asta, filmul acesta nu are nimic in spate: in afara de cele 92 de minute petrecute razand nu te alegi cu altceva de pe urma lui.
Ca sa mai gasesc o calitate, o bila cu adevarat alba pentru Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black: Christian este, aici, MULT mai bine interpretat. Christian cel negru este superior lui Christian cel alb, oricat de ciudat ar suna asta.
Asadar, ca sa raspund complet, Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black este o comedie mai buna decat Fifty Shades of Grey, din pacate (sau din fericire, depinde de perspectiva), insa, Fifty Shades of Grey nu este doar o comedie. Adica unii nu l-au receptat deloc ca fiind comedie.
Opinii Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black
Nu stiu la ce vizionare s-a mai ras atat de mult si atat de zgomotos cum s-a ras la Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black. Sunt curios, insa, cine dintre critici ori bloggeri va avea curajul sa nominalizeze acest film ca fiind comedia anului 2016. Eu zic de pe acum ca este un pretendent serios.
4 bloggeri care au facut, in total, 50 de umbre.
Despre Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black au mai scris SuperGulia, Andrei Dinu, Marius Calin si Andreea Mihaila. Despre Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black voi mai scrie pe Minunat.eu, insa acolo voi avea o misiune imposibila: sa ironizez o parodie! Sa vedem ce iese! 😀
Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black intra de vineri, 29 ianuarie, in cinematografe, fiind adus in Romania de RoImage 2000, acelasi distribuitor care cu 1 an in urma aducea Fifty Shades of Grey. Salutari NEGRE tuturor!
ps: Oare va face cineva vreo camera de evadare Fifty Shades of Black? Camera Fifty Shades of Grey arata bine, de ce sa nu faca cineva si o camera parodie? Zic si eu… 🙂
Introducere Ride Along 2 – Un politist si trei sferturi
Marele avantaj al unui sequel este ca esti deja obisnuit cu personajele. In cazul comediilor de actiune acest lucru inseamna o introducere mai scurta si mai multa actiune. Riscul, ca-n cazul oricarui sequel, este sa nu para o ciorba reincalzita. Majoritatea sequel-urilor dezamagesc, unele reusesc sa se ridice la nivelul primului si FOARTE PUTINE reusesc sa-si depaseasca predecesorul. Intrebarea pe care mi-o puneam inainte de Ride Along 2 – Un politist si trei sferturi era: oare in ce categorie de sequel va intra acest film? Continue reading Ride Along 2 – Un politist si trei sferturi
Toata lumea care vazuse inaintea mea The Revenant mi-l laudase. A castigat 3 Globuri de Aur, are niste multe nominalizari la Oscar si la Bafta. Puteam afirma cu certitudine ca a fost placut de critici. Totusi, ceva ma facea sa cred ca nu ma va da pe spate: subiectul. Pe scurt, subiectul este SUPRAVIETUIREA. Ah, si inca ceva: gusturile mele si ale criticilor coincid foarte rar. Ultimul exemplu: Cei 8 odiosi, de Tarantino, nu pare a fi (aproape) deloc pe placul acestora. MIE mi-a placut, insa, enorm.
Inca ceva: NU voi avea sectiunea REZUMAT. Mie mi se ca trebuie sa te bucuri de acest film cu cat mai putine informatii prealabile. Eu stiam vreo 3 scene din film si, din pacate, in unele momente era mai bine sa nu le stiu. E o scena cu un cal (de care cu siguranta ati auzit), pe care o tot asteptam: cum vedeam un cal, cum ziceam ca va urma ACEA scena. Cumva, ea trebuia sa ma surprinda, insa reactia mea, atunci cand am vazut-o, a fost ceva de genul: Uite, asta e scena de care se tot vorbea. Da, din punctul ASTA de vedere, urasc spoilerele. Despre ele, pe larg, voi scrie cat de curand. Continue reading The Revenant
Imi plac mult animatiile! Personajele alea simpatice si mereu puse pe ghidusii nu au cum sa nu iti insenineze ziua! Asa ca va dati seama ca nu aveam cum sa lipsesc de la acest film.
Norm from the North – Norm de la Polul Nord este o comedie adresata intregii familii, de la cei mai mici si pana la cei mai mari. Continue reading Norm de la Polul Nord
Nu sunt fan al filmelor horror, nu as pune niciodata un horror drept filmul meu preferat. Cu toate astea, mi-am propus sa ma apuc serios de acest gen. Sunt, insa, greu de miscat, deci va trebui sa fie un horror cu adevarat infricosator sa ma impresioneze. E drept, mai am un defect: nu-mi plac horror-urile scarboase, adica alea cu persoane desfigurate, cu membre zburand prin aer si chestii de genul. Vreau sa ma sperii, nu sa-mi fie greata. In plus, caut (prea mult) logica in filme, in multe cazuri horrorurile avand fracturi logice evidente.
Oare ce nevoie de introducere mai are un film de Tarantino? Poate doar ca e nominalizat la diverse premii (Oscar, Globuri, Bafta), ca multi critici si fani l-au criticat si ca e … al VIII-lea film din cariera controversatului cineast. Eu recunosc un lucru: mi-am dorit musai sa-l vad in cinema. Nu am conceput sa-l vad acasa, la un tv mic, de 81 de cm. Continue reading The Hateful Eight – Cei 8 odiosi
