#Selfie mi-a placut super-mult. Pe Cristina am cunoscut-o si cand i-am luat interviu. Am o parere buna despre ea: o persoana extrem de misto, cu un simt al umorului extrem de dezvoltat. Desi Poveste de Dragoste stiam ca va fi un love-story, ceva nespecific cinematografiei romanesti, am mers la film setat sa-mi placa. Distributia si mai ales regizoarea #Selfie ma faceau sa am asteptari de la acest film. Continue reading Poveste de dragoste
Un film regizat de Spielberg, cu Tom Hanks in rolul principal, bazat pe un caz real, nu putea fi decat un film bun. Premisele erau bune, trailerul promitator, nota pe IMDB ridicata. Din nou motive de optimism 🙂
Refuz sa inteleg traducatorii de filme. Unele titluri nu pot fi traduse, eu sunt resemnat cu acest gand. Ei, insa, o tin pe-a lor: majoritatea titlurilor trebuie sa aiba nume si in romaneste. Nici macar filmele romanesti cu nume in engleza, Selfie, Love Building ori Killing Time, nu ii pot convinge de acest lucru. In acest caz, a fost adoptata o varianta des intalnita: titlul original urmat de o explicatie. A iesit Goosebumps: Iti facem parul maciuca, un titlu care mie mi-a provocat, initial, o ras isteric. Oare nu putea ramane doar Goosebumps? Continue reading Goosebumps
Relatia mea cu florile e una complicata (asa cum s-ar exprima facebook-ul). Am capatat o repulsie fata de ele, repulsie de care incerc sa scap. Antipatia mea fata de ele este data de locurile unde am fost nevoit sa dau flori. Sa vi le zic:
In scoala dadeam flori profesorilor. Nu le dadeam din placere niciodata, ci tot timpul obligat. Gestul ala frumos era, de fapt, unul fortat. Ii apreciam pe acei profesori? Cu siguranta nu, desi acum mi-am schimbat parerea despre multi dintre ei. Oricum, dac-ar fi fost sa iau flori doar celor care merita, as fi luat flori la maximum un sfert.
Flori se dau la nunta. Oricum am lua-o, tot ceva obligat este.
Trebuie sa zic si de inmormantare, nu? Da, multa vreme am asociat florile, care sunt ceva frumos si care ar trebui sa indemne la ceva pozitiv, cu inmormantarea. De ce as lua flori cuiva care este in viata? Las’, ii iau cand moare.
Introducere 2 – Sunt fan Hunger Games
In cazul multor ecranizari aplic urmatoarea metoda: vad primul film, daca imi place, ma apuc de carti. Daca-mi displace, nu ma obosesc sa citesc cartile. La Hunger Games a fost dragoste la prima vedere: primul lucru pe care mi l-am dorit dupa ce am vazut prima parte a fost sa vad cum se termina. La Divergent, de exemplu, sentimentul a fost total opus: ura la prima vedere. Atat de mult mi-a displacut prima parte incat am refuzat sa ii vad continuarea. Nu doar ca nu vreau sa vad cum se termina, dar am capatat o repulsie enorma fata de serie. Candva, cand ma voi calma, probabil voi revedea prima parte si o voi putea judeca obiectiv.
Si, era sa uit: PRIMUL articol de pe acest blog a fost, pe 29 noiembrie 2014, recenzia la filmul Hunger Games – Mockingjay 1!
Semnificatiile unui trandafir alb
Un trandafir alb semnifica puritatea. Legendele sunt multe, unele antice, cum ca trandafirul alb ar proveni de la Zei (de la Zeita Afrodita), altii zic ca ar proveni din Rai. Oricum ar fi, trandafirul alb are, in aproape toate culturile, o semnificatie pozitiva.
In Hunger Games, insa, un banal trandafir alb are cu totul alta insemnatate. Pentru ca nu-mi plac spoilerele, nu voi dezvalui nimic din secretele minunatului trandafir. Va las sa le descoperiti citind cartile si vazand filmele. Daca vreti nitel spoiler, puteti intra AICI si AICI.
Am adus, insa, in discutie trandafirul pentru un gest pe care distribuitorul filmului, Cineforum, l-a facut astazi. Asadar …
Nu vei iubi florile pana nu primesti …
Nu stiu cati barbati se pot lauda ca au primit flori. Nu stiu cate femei se pot lauda ca au dat flori barbatilor. Un buchet de flori dat unui barbat este considerat un gest … absurd.
V-ati gandit vreodata sa trimiteti un cos cu flori unui barbat? Unui amic care v-a ajutat candva, sotului care v-a fost si va este alaturi … Poate tatalui caruia ii sunteti recunoscatori … Poate unui profesor pe care-l respectati …
Nici eu nu m-am gandit astazi pana nu am primit, de la Cineforum, un trandafir alb, exact ca cel al presedintelui Snow. Unora li s-a parut absurd, eu l-am pus degraba pe facebook si m-am bucurat sincer. M-am bucurat mai mult decat atunci cand am primit multe alte cadouri.
Acum incep sa inteleg fetele care se topesc la primirea unei flori. Nu musai trandafiri, pot fi trei banale garoafe, poate fi un ghiocel care sa vesteasca primavara.
Si partea si mai misto, de fapt obiectivul celor de la Cineforum, este ca m-am simtit, prin acest mic gest, direct in actiunea filmului. M-am simtit alaturi de Katniss si ai sai aliati, alaturi de revolta lor, m-am simtit la fel de revoltat pe presedintele Snow precum este si ea. Nu fac spoiler, nu va zic finalul, va spun doar ca la final m-am simtit la fel de … ca si ei. Va las voua sansa sa descoperiti finalul.
Totusi, imi permit un sfat: daca vreti sa faceti o surpriza persoanei dragi, trimiteti-i un bilet la Hunger Games, alaturi de un trandafir alb. Daca este cunoscatoare a fenomenului, va aprecia gestul.
Concluzii
Pana nu primesti o floare nu iti poti imagina sentimentul pe care-l are cineva cand o primeste. Iar cand acea floare are o semnificatie speciala, gestul capata greutate.
Daca vreti sa aplicati ideea mea, puteti apela la BucheteTrandafiri.RO, o florarie online din Bucuresti cu livrare la domiciliu. Cereti, la livrare, sa fie adaugate si 2 bilete la film. Sigur nu va vor refuza.
Acum trebuie sa fiu sincer cu voi pana la capat: articolul Am primit un trandafir alb. Hunger Games. este proba in cadrul competitiei Super-Blog 2015. Proba a sosit inca de marti, insa pana astazi nu aveam nici cea mai vaga idee despre ce as putea scrie. Despre cum REFUZ eu sa daruiesc flori? Despre cum mi se par inutile? Multumesc, Cineforum, nu doar pentru gest. Si multumesc Suzanne Collins pentru minunata carte 🙂 Nu stiu daca am zis vreodata asta! 🙂 Salutari CINEMILE tuturor si va las in compania trailerului ultimei parti din seria Hunger Games (pe care voi avea privilegiul s-o vad maine seara; in trailer veti vedea si frumosul Trandafir alb de care v-am tot vorbit aici)!
Acest film mi-a atras atentia din start prin gestul sau extrem de misto, de a-si dona toate incasarile pentru doua dintre victimele din Colectiv. Pana atunci despre film nu stiam foarte multe, insa acela a fost momentul in care am inceput sa ma informez despre el. Si am aflat chestii extrem de misto. Continue reading Bucuresti NonStop
Vizionarea ultimului film cu James Bond, Spectre, nu venea intr-un context foarte placut. Simteam ca, intr-un fel, nu ma voi putea bucura complet de film. Plecati, va rog, de la premisa ca acest articol este scris sub influenta ultimelor evenimente sociale si politice. Continue reading James Bond Spectre
Filmul despre Amy un documentar extrem de bine realizat, extrem de bine documentat, despre viata si moartea celebrei cantarete britanice. Ratasem vizionarea de presa a filmului, auzisem cate ceva despre el de la cei care fusesera, insa, cumva, evitasem pana acum sa merg sa-l vad. Continue reading Filmul despre AMY la Les Films de Cannes
Emil a parasit capitala. E la Cluj. Drept urmare, m-a lasat pe mine, Daniela Bojinca, ambasadoare a blogului cinemil.ro in cadrul festivalului Le Films de Cannes a Bucarest. Iar eu, azi, va voi povesti cate ceva despre filmul Dheepan. Si o voi face tare diferit de Emil. El, sa zicem, e mai tehnic in articolele lui, cu puncte tari, puncte slabe si alte din astea. Eu am sa fiu mai „pe sentiment”, ca sa zic asa, oricat de manelist ar suna. Continue reading Daniela Bojinca despre Dheepan – Palme d`Or 2015
Burnt – Super-Chef il transforma pe Bradley Cooper intr-un supererou al gastronomiei
AVERTISMENT: Pentru o extra doza de motivare, te invit sa vizionezi filmul
Burnt – Super Chef!
Cu acest lucru mi-am propus sa incep aceasta recenzie deoarece asta a fost pentru mine vizionarea acestui film: o extradoza de motivare, un fel de palma din partea vietii pentru a reveni cu picioarele pe pamant si a ma apuca de treaba, nu neaparat de gatit.
E genul acela de film care te face sa lupti si mai tare pentru visul tau, pentru ceea ce iti doresti si te implineste sufleteste, dar care te pune putin pe ganduri in privinta oamenilor din jurul tau. Acei oameni carora tu le-ai oferit prietenia si increderea ta, carora le-ai intins o mana la nevoie, dar care te tradeaza exact atunci cand ti-e lumea mai draga.
De data asta, frumuselul Bradley (ladies, recunoasteti ca va place, nu e vreun pacat capital J) ) a avut noroc pentru ca nu a pierdut nici mult ravnita stea Michelin si mai ales, nici viata. E dureros sa afli ca omul pe care tu il cunosti de mult timp si care pretinde ca iti e prieten, te tradeaza fix cand tu ti-ai propus sa le dai tuturor peste nas si sa castigi cea de-a treia stea Michelin, un fel de Nobel al bucatariei.
Ce Anthony Bourdain, ce Masterchef domnule (fie vorba intre noi, baietii de la astfel de emisiuni culinare ar putea lua lectii de la SuperChef-ul nostru intr-ale trantitului de tigai si oale si spart farfurii)… Cand te duci sa vezi acest film, te rog eu, din experienta iti zic, nu te duce nemancat pentru ca altfel pe toata durata filmului, adica o ora si 40 de minute ca sa fiu mai precisa, vei inghiti muuult in sec. Ochii tai vor avea multe orgasme privind la bunatatile pe care le prepara bucatarul Adam Jones si echipa sa. Si cand zic echipa, ma refer la acei oameni care i-au ramas alaturi, l-au ajutat, l-au sprijinit si incurajat pe Mr. Jones chiar si dupa ce el a facut greseala vietii lui, pe care te las sa o descoperi singurica/singurel vazand filmul 😉
Pe principiul Orice om in viata merita o a doua sansa, personajul nostru principal ne ofera o lectie de viata din care avem multe de invatat daca ne deschidem ochii mintii si ai sufletului si privim lucrurile dincolo de aparente.
In speranta ca ti-am starnit inca o data curiozitatea, pun punct acestei recenzii, dar nu inainte de a-i multumi marelui Emil (pe care l-am rugat din adancul sufletului sa faca rost de invitatie la acest film. Imi doream neaparat sa il vad dupa ce am vazut trailer-ul, in timp ce ma pregateam sa vad #Sicario, cu un alt blogger simpatic, MariusCalin.ro).
#Heylo, eu sunt Alexandra Duica, desi cei mai multi imi spun Amy. Placerile mele vinovate sunt ciocolata, ceaiurile, lumanarile parfumate & serialele/filmele. Daca vrei sa vorbim mai multe, scrie-mi pe pagina de Facebook Alexandra Duica. Te astept cu drag! 😀
Burnt – Super-Chef este de ieri in cinematografe, fiind adus in Romania de Cineforum. Despre film au mai scris Malaezu, Andreea Mihaila, Angela si Andrei. Salutari CINEMILE tuturor si multumiri Alexandrei pentru articol!
Introducere Singuratatea unui asasin inainte sa traga
Sunt unele filme unde titlul este incert. Poate insemna orice. Mai ales cand este numele unui personaj. Sunt alte titluri complete, ti se zice din start cum va fi acea pelicula.
Sunt titluri scurte, cateva cuvinte fiind de ajuns. E drept, pentru ca au tot aparut sequel-uri, titlul original, scurt, a fost prelungit pentru diferentiere.
Exista, insa, filme cu titluri lungi si complete. In titlu rezumi tot, dar absolut tot ce se intampla in acel film. Fix in acest caz ne situam acum. Nu inseamna ca nu merita vazut filmul, ci inseamna ca filmul este ceea ce si-a asumat din start ca este. Continue reading Singuratatea unui asasin inainte sa traga la Comedy Cluj 2015
Filmele indiene facusera o pauza in cinematografele patriei. Nici prin festivaluri n-am prea mai vazut (la HipTrip am vazut unul, dar slabut). Am primit vestea revenirii lor in cinematografe cu mare bucurie. Aveam, deci, asteptari mari, eram CONVINS ca cei de la BML nu-si permit sa aduca un film slab la noua lor revenire in cinematografe. Continue reading Bajrangi Bhaijaan – Puterea credintei
Un film horror in regia lui Eli Roth. Acesta este, de altfel, si co-autorul scenariului. Green Inferno – Infernul din Amazon nu este un film horror clasic. Scenele nu vor baga groaza in noi si nici nu ne vor face sa tresarim in scaun. Actiunea este mai mult dezgustatoare decat infricosatoare. Continue reading Green Inferno – Infernul din Amazon
The Last Witch Hunter – Ultimul vanator de vrajitoare
Introducere The Last Witch Hunter – Ultimul vanator de vrajitoare
Daca sunteti fan “Harry Potter”, daca va place viteza si ati urmarit cu sufletul la gura “The Fast and the Furious”, daca vreti sa intrati in atmosfera de Halloween fara sa va compromiteti somnul, atunci mergeti la The Last Witch Hunter – Ultimul vanator de vrajitoare. Nu intrati in sala cu asteptari prea mari. Magia neagra si puterea binelui se lupta pe viata si pe moarte intr-un aranjament cinematografic indoielnic, tolerabil insa intr-o seara ploioasa cand tanjiti dupa un regal de efecte vizuale. Continue reading The Last Witch Hunter – Ultimul vanator de vrajitoare
Ce cuvinte folosim cand vorbim despre un film? MacBeth
Cum poate fi caracterizat un film? Ce cuvinte am putea folosi (si am folosit) pentru caracterizarea acestuia? Pai sa vedem:
Bun/slab. Aici se poate lucra si cu nuante: bunicel, slabut, acceptabil de bun. O astfel de caracterizare, nejustificata, este pur si simplu nociva. Un film, in sine, poate fi slab dintr-o perspectiva si bun din alta.
Introducere O ora de liniste – Une heure de tranquillité
Cea mai buna introducere pentru acest film a fost invitatia la vizionarea de presa. V-o dau intocmai:
„Buna ziua,
Va doriti O ora de liniste?
Va invitam marti, 13 octombrie, ora 10.30, la vizionarea de presa unei comedii extrem de simpatice:
O ora de liniste, in regia lui Patrice Leconte, cu Christian Clavier(Qu’est-ce qu’on a fait au Bon Dieu?).
Proiectia va avea loc la Cinema Elvira Popesco.
Va reatasam comunicatul cu mai multe date pentru film si ultima varianta de poster.
Va rugam sa ne trimiteti confirmarile voastre si va asteptam cu cafea:).
O zi frumoasa,”
Rezumat O ora de liniste – Une heure de tranquillité
Michel este, aparent, un dentist banal. La un magazin de lucruri Vintage gaseste un disc de vinil foarte important pentru el, cu un album de jazz pe care nu-l gasea nicaieri. Singurul lucru pe care si-l doreste este o ora de liniste in care sa poata asculta acest disc. Se pare, insa, ca acest lucru este imposibil: este ziua vecinilor de pretutindeni, mama suna continuu, nevasta are probleme, iar fiul vine intr-o vizita neasteptata. Va gasi el, oare, o ora de liniste pentru a-si putea asculta albumul?
Puncte de interes O ora de liniste – Une heure de tranquillité
Actorul principal este Christian Clavier, din Cu ce ti-am gresit noi, doamne?, o comedie ce a poposit si-n cinematografele patriei noastre.
Un film scurt, de 79 de minute, putine filme de sub 90 de minute intrand in cinematografe in ultima vreme.
Filmul va rula si in cadrul Comedy Cluj (azi la ora 22, la Casa TIFF, si pe 25 octombrie, ora 19, la Cinema Victoria). Ce e interesant este ca acolo ruleaza sub titlul O ora de liniste (Nu deranjati). Vad ca acea paranteza este pusa doar de catre organizatorii festivalului, in rest filmul ruland doar cu primul titlu. Despre festival si, mai ales, unul dintre sponsori, am scris, pe larg, AICI.
Puncte tari O ora de liniste – Une heure de tranquillité
O interpretare foarte buna a actorului principal Christian Clavier. Un rol foarte bun, care i se potriveste manusa.
Un film extrem de compact, punctele moarte lipsind complet.
O situatie pe care cu siguranta ati intalnit-o si voi: fix cand vreti facesa faceti ceva, sa va bucurati de un lucru aparent minor, dar important pentru voi, atunci vin toti sa va ceara ceva. Vin toti sa doreasca sa vorbeasca cu voi. Personal am patit-o si nu o singura data.
O muzica bine aleasa face acest film extrem de placut.
Cateva situatii extrem de comice, in care publicul spectator rade cu gura pana la urechi.
Finalul mi-a placut enorm, el incheie foarte frumos un film extrem de placut per total.
Puncte slabe O ora de liniste – Une heure de tranquillité
Desi nu este o capodopera, nu are puncte slabe evidente. Per total, mi l-as fi dorit mai amuzant si, poate, cu unele personaje mai bine conturate.
Opinie O ora de liniste – Une heure de tranquillité
Per total, O ora de liniste – Une heure de tranquillité este un film diferit fata de ce vedem in mod curent in cinematografe. Gasim un umor frantuzesc de buna calitate, filmul putand fi vizionat impreuna cu intreaga familie.
O ora de liniste – Une heure de tranquillité este deja in cinematografe (de vineri, 16 octombrie), fiind adus in Romania de Independenta Film. Salutari LINISTITE tuturor!
Un horror de epoca regizat de Guillermo del Toro. Cam asta ar fi introducerea perfecta pentru Crimson Peak. Dupa vizionare am ceva dubii cu privire la calitatea sa de horror, dar trecem peste detalii. Inainte de film eram convins ca voi merge la un horror.
Rezumat Crimson Peak
Edith Chusing si Sir Thomas Sharpe sunt un cuplu oarecum atipic. Ea este aspiranta la titlul de scriitoare, insa mostenitoarea unei averi considerabile; el ajunsese in oras alaturi de sora sa intr-o incercare disperata de a obtine un credit pentru inventia sa. Se vor casatori dupa moartea tatalui lui Edith si se vor muta in casa lui Sir Thomas, o casa care ascunde extrem de multe secrete. Cum se va termina intreaga poveste va las pe voi sa descoperiti.
Puncte de interes Crimson Peak
Pe langa ce am punctat in introducere, mai semnalez urmatoarele:
In rolul lui Sir Thomas Sharpe il regasim pe Tom Hiddleston (cunoscut ca Loki din seria de filme Avengers).
In rolul lui Edith o regasim pe Mia Wasikowska (Alice in Wonderland, Jane Eyre, Stoker).
Jessica Chastain este sora lui Sir Thomas Sharpe, pe ea o cunoastem din Domnisoara Julie, Mama si Martianul.
7.2 pe IMDB si 67 pe Metacritic.
Puncte tari Crimson Peak
Personajul cheie al acestui film este sora lui Sir Thomas Sharpe, Lady Lucille Sharpe. Un personaj FABULOS construit si extrem de bine interpretat.
O atmosfera extrem bine redata, designul fiind realmente spectaculos.
Se joaca cu mintea spectatorului intr-un mod extrem de misto.
Este imprevizibil, nefind deloc tipul de film al carui final sa-l intuiesti dupa 15 minute.
Puncte slabe Crimson Peak
In afara de durata un pic cam mare, nu as gasi vreun punct slab evident acestui film.
Opinii Crimson Peak
Nu stiu ce pretentii aveau altii de la Crimson Peak, ce termeni de comparatie au, dar mi se pare printre cele mai bune filme de acest gen din ultimii ani. E drept, nu i-as zice horror, e un termen exagerat dupa mine. Depinde ce sperie pe fiecare.
Mai sus este posterul filmului. Dupa mine, acesta este cel mai bun poster de film romanesc din ultimii ani. Cea mai buna introducere a acestui film este posterul: ambitios, tineresc, curajos. Si, as zice eu, actual. Singurul lucru pe care-l stiam este ca subiectul este unul cat se poate de actual, actiunea petrecandu-se in prezent. Continue reading Lumea e a mea
La scurt timp dupa Black Mass, un nou film cu gangsteri urma sa intre in cinematografele patriei. Si, exact ca in cazul precedent, urma sa avem parte de o poveste inspirata din fapte reale. Partea interesanta, care probabil atrage pe toata lumea, este dublul rol pe care Tom Hardy l-a interpretat aici. Era clar ca-i un film de neratat, desi din strainatate nu veneau opinii atat de favorabile precum ma asteptam.
