Un film aparent plictisitor, cu o mama divortata care se muta, alaturi de copilul ei, intr-un oras nou. Vecini noi, context nou, probleme vechi. Aparent povestea nu avea nimic special. Totusi, pe afis mi-au luat ochii Bill Murray si Melissa McCarthy. Poate ma credeti sau nu, dar pentru mine a doua mi se parea mult mai interesanta decat Bill Murray. Candva, mi se zisese ca ea ar fi echivalentul meu feminin. In multe filme a jucat roluri care aveau multe in comun cu mine (unul de care-mi aduc aminte a fost Identity Thief). Regizorul, la al doilea film al sau, nu era un punct de interes, insa dupa experienta NightCrawler pot spune ca acesta nu mai este demult un dezavantaj al filmului. Pentru unii este chiar un punct de interes. Continue reading St Vincent
Recunosc, m-am dus cu asteptari extrem de mici la acest film. Stiam despre ce este vorba, dar mi se parea un pic prea OTV-ist. Dan Diaconescu, in varianta freelancer si cu camera in mana, nu-mi inspira prea mare incredere. In plus, trailerul mi s-a parut extrem de superficial. Faptul ca aveam parte de un regizor aflat la debut era o chestie care ma facea sa cred ca avem parte de un experiment. Paradoxal, este aspectul care mi-a starnit interesul mai mult decat sa ma dezamageasca. Continue reading Nightcrawler – Pradator de noapte
Va amenintam de mai mult timp cu un nou film romanesc pe afisul caruia va aparea frumosul Cinemil.RO. Stiti deja, probabil, pasiunea mea pentru filmele romanesti. Au un farmec aparte, un parfum aparte, iar faptul ca eu merg des si la teatru, unde vad pe multi dintre actorii romani, ma face sa-mi doresc si mai mult sa vad filme romanesti.
Va ofer in continuare comunicatul de presa al filmului Ana, care intra saptamana viitoare, vineri 12 decembrie, in cinematografe.
Cel mai noul film al regizorului Alexa Visarion, Ana, se inspira din traseul prin care regizorul a incercat obsesiv sa ecranizeze mitul Mesterului Manole. Continue reading Comunicat de presa – ANA
Un film cu un urs vorbitor. Avusesem acum ceva timp un urs de plus vorbitor. Acum trebuia sa fie un urs normal. Trailerul arata asa si asa: avea o faza scarboasa, insa in rest nu parea rau. Inainte de film zisesem ca macar va fi distractiv. Asteptarile nu erau foarte mari, dar plecam de la premisa ca nu voi iesi dezamagit din sala de cinema… Continue reading Paddington
Scriam mai demult, in deplasare (nu mai gasesc articolul) despre filmele facute dupa jocuri. Ultimii ani s-au dovedit foarte prolifici din acest punct de vedere. E drept, este dublu sens: se fac filme dupa jocuri, dar si jocuri dupa filme. Pentru ambele situatii voi folosi sintagma Movie Games. Suna mai bine si tind sa cred ca nu poate fi tradusa.
Exista filme transpuse cu succes pe calculator ori consola, asa cum exista jocuri transpuse magistral pe marele ecran. Care este, de fapt, miza si care sunt riscurile? Continue reading Movie games
Inainte de film, auzisem de carte, fapt care m-a intrigat. „O productie cinematografica bazata pe un roman cu un asemenea succes trebuie sa fie cu adevarat buna”, am gândit eu. Si curiozitatea m-a facut sa ma uit la trailer. Sincera sa fiu, nu prea am incredere in trailere, dat fiind faptul ca arata doar cea mai buna monstra a filmului si iti ridica asteptarile, iar apoi filmul in sine te poate dezamagi. Dar având in vedere ca filmul este o combinatie de drama, mister si thriller, facându-te sa te intrebi daca personajul principal chiar a ucis sau nu cu sânge rece, am zis sa ii dau o sansa.
Rezumat Gone Girl – Fata disparuta
Cu ocazia celei de a cincea aniversari de la casatorie, Nick Dune se vede nevoit sa declare la politie ca sotia lui, Amy Dune, a disparut. Sub presiunea politiei, a presei si a unor vecini, imaginea de casnicie perfecta a celor doi incepe sa se destrame, iesind la iveala secretele de nefericire ale acestora. Comportamentul ciudat a lui Nick ii face pe toti (chiar si pe privitori) sa isi puna aceeasi intrebare: Si-a ucis sau nu Nick sotia? Apare cliseul clasic al sotului care isi ucide sotia, disperarea acestuia de a-si demonstra nevinovatia, dar si „indicii” care duc la descoperirea adevarului.Continue reading Gone Girl – Fata dispăruta
Hannibal este productia americana a celor de la NBC, dezvoltata in colaborare cu Bryan Fueller (Dead like me, Wonderfalls). A debutat in aprilie 2013 cu un total de 2 sezoane la activ, a cate 13 episoade; intreaga serie urmareste firul narativ din cartea „ Red Dragon” a lui Thomas Harris. Harris este parintele lui Hannibal Lecter, asa cum ni-l amintim din productia „ Silence of the lambs”, film care se bazeaza pe a treia carte din seria celor cinci volume. Asa incat, serialul din 2013 este precursorul narativ al filmului din 1991, actiunea petrecandu-se inainte de deconspirarea lui Hannibal drept cel mai periculos criminal in serie care isi devoreaza victimele.
Sezonul I
Inainte de a trece la a rezuma actiunea, precizam ca toate cele 13 episoade au titluri in franceza, ce desemneaza retete gastronomice; daca suntem atenti la mici detalii din poveste, putem descoperi bucataria speciala a lui Hannibal si motivatia din spatele acelor alegeri sofisticate de preparare.
Rezumat Hanibal
Primul sezon se concentreaza pe construirea personajelor si a relatiilor dintre ele: Will Graham (Hugh Dancy), un criminalist ce are abilitatea de a empatiza cu psihopatii si Hannibal Lecter (Mads Mikkelsen), un profiler angajat de FBI sa ofere consultanta asupra cazurilor de crima ce apar pe parcurs si asistenta psihiatrica pentru unii dintre criminalistii FBI. Will Graham devine principalul client al lui Hannibal, dezvoltand, in timp, o relatie de incredere fata de acesta pana la primul semn care il tradeaza si il intoarce pe Will sa vada realitatea ascunsa: faptul ca Hannibal este un psihopat fara seaman, avid de control si putere, care manipuleaza situatiile si relatiile dintre oameni pentru a se simti ca un atotstapanitor.
Jack Crawford (Laurence Fishburne) este seful echipei de investigatii criminaliste de la FBI si totodata responsabil de transformarea lui Will Graham dintr-un profesor universitar intr-un criminalist ce exceleaza in a cauta si descoperi profilul si motivatiile reale ale psihopatului. Crawford este constient de abilitatea empatica a lui Will si de starile lui de angoasa care il fac sa fie vulnerabili si instabil, asa incat solicita ajutorul Alanei Bloom (Caroline Dhavernas), psihiatru si profesor universitar, prietena si colega a lui Will. Pe parcurs, relatia dintre cei doi se transforma, intrucat Will descopera anumite vulnerabilitati emotionale fata de Alana si relatia client-psihiatru nu mai poate fi continuata in mod normal.
Toate personajele isi arata mastile pe o scena construita in jurul mai multor cazuri de omor; 2 dintre ele le putem folosi ca exemplu:
Garrett Jacob Hobbs, individ investigat pentu uciderea mai multor tinere, ajunge sa-si omoare familia (cu exceptia fiicei lui, Abigail, pe care o raneste grav) in incercarea de a scapa de pedeapsa;
Cazul “Lost boys”, 2 tineri care isi omoara familiile aparent, fara legatura; cei doi se aflau sub influenta unei figuri materne, Molly Shannon, care ii determina sa-si ucida rudele in incercarea de a se apropia mai mult de noua familie pe care doreau sa si-o construiasca.
Puncte de interes
Este o abordare noua a lui Hannibal Lecter; o figura mai sofisticata, mai rece si diabolica; usor contradictorie in anumite situatii; nu iti poti da seama daca il foloseste pe Graham pentru a-si atinge scopurile sau Graham reprezinta, in sine, scopul lui Lecter, modalitatea prin care acest psihopat isi desemneaza un succesor;
Din punct de vedere vizual, este un deliciu, un mix sensibil intre culori, violenta grafica si nuantele de thriller; in ton cu apetitul si daruirea lui Hannibal pentru preparatele exotice, putem spune ca seria este un buchet intens de arome horror. Insa nu va ganditi la genul clasic de horror american: nimic din ce ar putea fi Saw, Texas Chainsaw Massacre sau povesti penibile cu fantome. Hannibal trebuie descoperit cu ochiul unui critic sceptic, ca mai apoi sa fii manipulat si atras de farmecul si absurditatea tragediei- miezul dulce al preparatului.
Complexitatea situatiilor si a scenelor- personajele isi impletesc vietile si actiunile intr-un fel de mozaic perfect; cel care stabileste ordinea pieselor se schimba pe parcurs, este fie Hannibal, fie Graham sau chiar Crawford. Raportul de putere este mereu altul, in final nu vei sti cine castiga jocul, nu vei avea pe cine sa pariezi.
Puncte tari
jocul excelent al tuturor actorilor;
actiune intensa prin complexitatea si exoticul scenelor de crima, al intentiilor ascunse ale personajelor si mobilul folosit in executarea crimei;
noua fata a lui Hannibal i se potriveste; e cumva diferit de Hannibal din „Tacerea mieilor”, insa Mads Mikkelsen se imbraca in pielea personajului, ca si cand Hannibal ar fi fost a doua lui natura;
seria este rece, sangeroasa si, pe alocuri, gretoasa; ceea ce, pentru unii fani, este o conditie obligatorie pentru reusita.
Puncte slabe
cateodata se resimte ambiguitatea scenariului si a lucrurilor care se petrec in fiecare episod; nu este o serie pentru cei nerabdatori sau lipsiti de spirit investigativ;
de asemenea, nu este un serial pentru cei cu stomacul sensibil; in fiecare episod gasim scene brutale, crime prezentate ca o adevarata opera artistica, vizualuri foarte fine si teatrale: sangele nu este doar al victimei, ci si un elixir al vietii; urmarindu-l pe Hannibal cum isi gateste victimele si apoi le serveste invitatilor sub forma unor feluri de mancare exotice, s-ar putea sa va faca foame, sau dimpotriva, sa va taie apetitul si somnul cel dulce.
desi se identifica ca fiind un thriller de investigatie, nu veti gasi tehnici spectaculoase de rezolvare a cazurilor, instrumente tip CSI sau nasul clasic al detectivului bine antrenat sa se prinda de firul criminalului; uneori, Graham iti da impresia de profet atotsimtitor (el simte criminalul si intentiile lui, se pune in pielea lui, judecand si facand crima in mentalul propriu). Asa incat, se pierde din realism si se creeaza un scenariu magic, in care lucrurile pur si simplu se intampla, fara o explicatie logica sau pseudo-stiintifica.
Opinie personala
Sunt un fan Hannibal de foarte mult timp; am vazut toate filmele, cartile in schimb nu le-am citit. Contrar asteptarilor, am fost foarte sceptica atunci cand s-a anuntat, prima oara, serialul. Eram sigura ca numai Anthony Hopkins poate sa duca personajul in spate, iar Mads, oricat de talentat il stiam, avea sanse mari sa dezamageasca. Cu toate acestea, serialul Hannibal mi-a placut foarte mult, iar sezonul 1, desi ii ia cam multe episoade pana sa se dezvaluie, construieste foarte metodic miezul problemei pentru sezonul 2, care promite si mai mult.
Articolul despre serialul Hannibal a fost scris de catre Sofia Ungureanu.
Un film bazat pe un caz real unde americanii nu inving. Un film despre putere, bani, sport, olimpiada si parvenism. Un film bazat pe fapte reale. Un film cu Channing Tatum. Un film american proiectat la Cannes. Hmm, nu suna deloc rau. Continue reading Foxcatcher
Incepe CinEmil, sa fie haitareala contra femeilor, Numazic!
Deja nu mai e un secret pentru nimeni din blogosfera si din afara blogosferei dar in galaxia bloggerilor cinefili s-a lansat pe orbita sau se va lansa, depinde de momentul in care va fi urcat in eter acest material blogul nr. 4 semnat de Emil Calinescu – CinEmil.
Si, pentru ca vrea un numar generos de articole ca sa aiba greutate si acolo nu doar pe blogul omonim, m-a invitat si m-a rugat si pe mine sa povestesc despre un serial care mi-a colorat existenta. Continue reading Cinemil & Two and a Half Men
Numele prea apropiat de Annabelle si apartenenta la acelasi gen, horror, ma duceau cu gandul la un fel de copie. Ulterior, am vazut trailerul. Mi s-a parut slab. Am citit sinopsisul. Mi s-a parut bunicel. Am revazut trailerul, tot slab, dar parca nu chiar atat de slab. M-am dus, deci, la vizionare cu inima indoita. Nici fan al filmelor horror nu sunt, deci asteptarile mele erau scazute. Continue reading Jessabelle
Cand ma gandesc la Heroes, imi vin in minte franturi din copilarie, cum isi amintesc mereu copii prima zapada din an. Povestea? Nu este nimic complicata la ea, poate de asta imi place la fel de mult ca atunci. Stiu, stiu, serial american obisnuit presarat cu ceva eroi. Doar ca, in acelasi timp, sunt prezentate lucruri din viata, oamenii cu adevaratele lor intentii si din cand in cand iti mai da si o lectie. De luat in calcul, zic eu. Continue reading Heroes
Lie to me este serialul care imbina cum nu se poate mai bine si mai frumos criminalistica cu psihologia. Dr. Cal Lightman, interpretat de actorul Tim Roth, incearca sa desluseasca de la cap la coada, cum s-a petrecu actul criminal, folosindu-se strict de arta psihologiei , interpretand fiecare grimasa a fetei si miscarile corpului. Continue reading Lie to me
Am vazut The Judge – Judecatorul la Festivalul de Psihanaliza si Film. Este un film potrivit pentru acest festival, iar faptul ca ulterior a fost explicat de catre un avocat si de catre un psiholog s-a dovedit a fi un lucru extrem de util. Continue reading The Judge – Judecatorul
In contextul in care campania electorala s-a incheiat, Victor Ponta a pierdut alegerile si pare ca toata lumea a uitat ce e aia politica, imi permit sa mai scriu cateva randuri despre dumneaei. Nu despre politica romaneasca, cea vesnic cufundata in mocirla, ci despre cum stiu americanii sa se joace cu puterea in stat. In urma cu doi ani Netflix a adus pe micile ecrane ale Statelor Unite unul dintre cele mai puternice seriale ale momentului, House of Cards, povestea oamenilor politici lipsiti de scrupule si gata sa sacrifice orice si pe oricine pentru a ajunge in varful piramidei. Asa cum, s-a vazut si pe meleagurile noastre, a fost dispus si Victor Ponta sa faca intr-o dezbatere televizata. Continue reading House of Cards – Culisele Puterii
Va promiteam intr-un articol precedent ca voi vorbi despre publicul roman. Ma refer, in special, la publicul roman din punct de vedere cinefil. Insa nu il putem extrage din publicul roman la modul general. Asadar, cateva adevaruri, constatari, presupuneri si pronosticuri:
1. Avem cel mai mic numar de sali de cinema din Europa.
2. Avem capitala cu cel mai mare numar de mall-uri din Europa.
3. De unde vine, deci, problema? Simplu: sunt foarte multe orase mici fara cinema. Nu ai mall, nu ai cinema.
4. In alte orase situatia nu este nici ea foarte roza: in Timisoara singurele sali de cinema sunt cele din mall. Am ajuns la bunul plac al acestora. Continue reading Publicul roman
Pe scurt, filmele comerciale sunt cele facute strict pentru public. Filmele 3D, comediile usoare, facute doar sa incaseze bani. Filmele fara continut, cum spun criticii. Pe langa ele, mai exista asa numitele filme de festival, de arta, care n-au priza la publicul larg, dar care sunt atat de apreciate de catre critici.
In general, filmele premiate la festivalurile EUROPENE, Cannes sau Berlin, intra in categoria asta. E adevarat, pe nedrept filmele europene sunt catalogate drept filme de festival. Putina lume merge sa vada un film francez, italian ori german. Sa nu mai zic de cele rusesti, poloneze, bulgaresti ori ucrainiene.
Mult mai nedrept este, insa, sa consideram filmele romanesti drept filme de festival. Este profund nedrept sa le tratam drept filme de arta, filme facute exclusiv pentru critici si pentru premii. Continue reading Filme de festival vs filme comerciale
Un film de festival, un pic mai vechi, despre un caz real de crima din America. Filmul urma sa ruleze la Festivalul de Psihanaliza si Film, unde urma a fi explicat de catre o doamna judecator si un psiholog. Sa mai punem si faptul ca in film urma sa fie vorba despre un angajat la pompe funebre. Un specialist in morti care omoara? Hai, ca asta chiar suna bine.
The Big Bang Theory – Teoria Big Bang e unul dintre cele mai vizionate si bine clasate seriale de televiziune din ultimii ani, la fel de faimos ca celebrele “Seinfeld” si “Friends”. Primul episod a fost transmis in urma cu 7 ani, iar de atunci serialul a castigat 41 de premii si 129 de nominalizari, unele dintre episoadele sale au un scor de peste 9.0 pe IMDB si are o audienta de peste 18 milioane de telespectatori in fiecare saptamana. Am fost norocoasa sa il descopar in primul an de facultate si m-a insotit de-a lungul ultimilor ani cu episoade incredibil de amuzante, perfecte pentru atunci cand eram bolnava, trista sau aveam nevoie sa ma deconectez pentru 20 de minute. Si inca 20 de minute. Si inca 20 de minute .… Continue reading The Big Bang Theory – Teoria Big Bang
M-au intrebat multi, deseori, de ce sunt atat de pretentios la filme. De ce imi displac atat de multe filme? De ce sunt greu impresionabil cand e vorba de filme? E drept, ma mai temperez, incerc sa gasesc si parti pozitive filmelor care, altfel, imi displac. Pe de alta parte, insa, aproape toate spectacolele de teatru imi plac. Nu cred sa existe vreunul despre care sa pot zice ca-l urasc. Filme pe care le urasc? Ohoo, o tona!
