Introducerea filmului Bacalaureat am facut-o in vlogul de astazi:
M-a filmat Malaezu, care Malaez a scris si el niste amintiri misto legate de bac.
Apropo de Malaezu, si eu si el am terminat acelasi liceu, Iulia Hasdeu. Liceul din film purta acelasi nume, desi nu se precizeaza cu exactitate in ce oras este. Unul de provincie, indiciile privind localizarea fiind contradictorii.
Cel mai nou film care urma sa ruleze la Serile Filmului Romanesc era 03.ByPass. Din ce intelesesem eu, urma sa fie un fel de Moartea Domnului Lazarescu in 2016. Citisem sinopsisul, mi se parea mult diferit, insa, cumva, actiunea se petrece tot in jurul decesului unui pacient.
Distributia se anunta buna, insa actiunea, cumva, nu ma incanta atat de mult. Curiozitatea m-a impins, insa, sa merg sa-l vad. Continue reading 03.ByPass
Festivalurile de film au rolul nu doar de a dezvalui niste filme noi, altfel necunoscute publicului larg, ci si rolul de a readuce in memoria cinefililor filme clasice.
Despre Serile Filmului Romanesc v-am mai zis cate ceva. Imi place ideea de a amesteca filme noi, pe unele le-am vazut, pe altele le-am ratat, cu filmele clasice, pe care unii nu le-au vazut ori au facut-o, dar vor sa le vada intr-o sala de cinema. Indiferent care-i calitatea peliculei, filmul vazut la cinema este ALTCEVA.
Legat de filmul Asfalt Tang zic un singur lucru cert: este inca de actualitate. Si acum pleaca fete cu autocare in Occident, insotite de impresari dubiosi si de parteneri straini asijderea. Povestea de dragoste, vointa de fier a personajului, toata acea zbatere, o putem avea lejer si in contextul anului 2016. Poate nu mai sunt valutisti la orice colt de strada, dar inca tot romanul se viseaza patron, inca occidentul este un el dorado si inca niste smecheri profita de pe urma unor fraieri.
Cinematografic, este la nivelul anului 1995: sunet care lasa de dorit, desi cu o muzica interesanta; o calitate a imaginii dezamagitoare chiar si pentru acele vremuri (comparativ cu filmele occidentale din acea perioada, cinematografia romaneasca statea foarte prost), insa ca regie, ca scenariu si ca interpretare, filmul este IREPROSABIL.
Daca Filantropica il are in prim plan pe Gheorghe Dinica, care face tot filmul, Asfalt Tango il are pe Mircea Diaconu, seconda, insa, de un tanar Florin Calinescu care nu devenise vedeta TV, de un Constantin Cotimanis excelent pe platou, de o Charlotte Rampling misterioasa si, intr-un rol mic, de o Rona Hartner ce peste cativa ani urma sa fie protagonista unui urias scandal politic.
Da, pentru asta sunt festivalurile: pentru a (re)descoperi astfel de filme. Spre rusinea mea, nu vazusem Asfalt Tango, eram, probabil, singurul din sala care nu facuse asta.
Legat de Mircea Diaconu, un singur lucru mai am de spus: cine spune despre el ca a fost doar un actor mediocru greseste enorm. Politica dezbina si ne face sa judecam altfel oamenii, insa CINEMATOGRAFIC vorbind, Mircea Diaconu a fost si este un actor MARE. Poate nu de talia lui Dinica sau Dem Radulescu, dar oricum un actor MARE. Pacat ca dansul a anuntat ca doreste sa joace in cat mai putine filme. Consider ca cinematografia romaneasca inca mai are nevoie de Mircea Diaconu.
Mergeti sa vedeti Asfalt Tango. Merita.
Articolul despre Asfalt Tango a fost scris dintr-o camera a Vilei Aris din Iasi. Despre Vila Aris din Iasi am scris un articol distinct pe EmilCalinescu.eu. Recomand aceasta locatie de cazare din mai multe motive. Pe absolut toate le gasiti in articolul link-uit. Salutari CINEMILE tuturor!
Atac de ziua nationala sau Bastille Day este un film de actiune 100%, primele 15 minute te vor lasa sa te bucuri de floricele si de suc, pentru ca apoi să te tina mereu în priza. Umor negru, multe impuscaturi si Paris-ul – o combinatie perfecta.Continue reading Atac de ziua nationala
Mr. Right Un iubit mortal este un film interesant. Spun asta de la inceput pentru ca sincer, nu pot spune daca mi-a placut sau nu. Are glume bune (din punctul meu de vedere), are actiune si are si o leaca de romantism, insa constructia punctului culminant a fost cam slaba si cam trasa de par.Continue reading Mr Right: Un iubit mortal
Personal n-am putut merge la avanpremiera filmului de animatie Un lup printre oi. L-am trimis pe amicul meu Trif, care a scris urmatorul articol:
Povestea ne trimite la un taram indepartat, pe o pajiste, unde o turma de oi duce un trai linistit. Problemele apar cand o haita de lupi se apropie de comunitatea lor boema.
Pentru ca dorea mai mult Grey, un posibil succesor pemtru conducerea haitei, apeleaza la trucurile magice pentru a seduce persoana iubita dar se transforma in berbec De aici se naste o intriga interesanta si face filmul captivant.Continue reading Un lup printre oi
O mare din introducere am scris-o deja pe EmilCalinescu.EU. Aici mai am de adaugat fix 2 chestiuni:
Nu vazusem acest film la vremea lui, pur si simplu il ratasem si considerasem ca alte filme sunt prioritare. L-am vazut acum, cu 2 zile inainte de aparitia noului film. Cu ochii de acum, pot spune ca este un film slab. Este, in teorie, un film pentru copii, un basm adresat celor mici, insa, in fapt, este un film extrem de sangeros. Nu este jucat deloc bine, iar povestea este cel putin dubioasa. Singura mea dilema este, insa, alta: oare daca l-as fi vazut in 2012 mi-ar fi placut?Continue reading Razboinicul Vanator si Craiasa Zapezii
V-ati dus vreodata la vreun film in orb, fara sa stiti despre ce este vorba? Ati mersi la vreun film stiind doar tara de origine si atat? Daca n-ati facut-o pana acum, va sfatuiesc s-o faceti, sa mergeti la un film despre care nu stiti ABSOLUT nimic, nici macar ce gen este.
Am mers la Cinema Elvira Popescu, stiam doar ca e in cadrul B-iff 2016, stiam doar ora de incepere si stiam ca e belgian. Restul urma sa intre la capitolul NEPREVAZUT.Continue reading BIFF 2016: D’Ardennen – The Ardennes
Introducerea filmului FAN am facut-o intr-un articol distinct, pe care va invit sa-l cititi. Sa trecem acum la punctele urmatoare
Povestea, pe scurt, este urmatoarea: un mare actor de Bollywood are un fan foarte infocat. Fanul acesta facuse o adevarata obsesie pentru idolul sau, unica sa dorinta fiind sa-l intalneasca. Pe langa obsesia bolnava pe care o avea, cei 2 mai aveau ceva in comun: semanau izbitor de mult. Pentru a-si intalni idolul este hotarat sa faca orice. Atunci cand idolul sau ii spune ca nu vrea sa-i acorde nici macar 5 secunde din viata sa, fanul hotaraste sa se razbune. Cat de departe poate merge razbunarea unui fan pe idolul sau si cum se termina totul veti descoperi singuri.
In continuare va voi spune cateva idei despre filmul FAN si cat de bune ori rele sunt acestea.
Multa lume uraste filmele indiene pentru ca se canta. Ma uit la film sau la un concert? Mie-mi place muzica indiana, asa ca vorbesc din perspectiva unui FAN al acestei muzici, insa pot intelege si pe cei care au alte gusturi.
Pot intelege, de asemenea, pe cei care considera ca, uneori, inserturile muzicale din filmele indiene dau acestora un aer de neseriozitate. Este valabil, in general, la filmele indiene vechi, cele pe care inca le mai vedem difuzate la TV (pe National TV si nu numai).
Totusi, din punctul meu de vedere, inserturile muzicale sunt parte a filmelor indiene. Ele au un triplu rol din punctul meu de vedere:
Din pacate, am avut dreptate. Acum mi-am dat seama de ce eu toleram filmele indiene de aproape 3 ore, dar mi se pareau prea lungi productiile americane de aceeasi durata.
Filmul FAN se poate dovedi dificil de urmarit pentru unii. iar acest lucru este cauzat de lipsa inserturilor muzicale. As putea sa spun ca este prea lung, ceea ce ar fi partial gresit, pentru ca nu vad ce parte din film ar trebui scoasa.
E drept, faptul ca nu se canta ne face sa-l luam in serios intr-o masura mult mai mare. In plus, nu e de condamnat faptul ca un produs (in acest caz un film) vrea sa iasa in evidenta cu ceva. In acesta caz, este unul dintre putinele filme indiene unde nu se canta.
Rolurile duble sunt extrem de grele. SRK joaca PERFECT. Iar ca sa confirm spusele mele, va zic ce ma intrebau cativa amici bloggeri la final: sunt doi actori sau e doar unul? Faptul ca un actor a reusit sa joace astfel incat sa para ca, de fapt, sunt 2, mi se pare uimitor. Felicitari si echipei din spate (in frunte cu cei de la machiaj), dar laudele se duc in special la actor. Un sincer BRAVO.
Al doilea mare repros adresat filmelor indiene este ca sunt prea siropoase. Nu sunt adeptul siropelilor, insa, recunosc, prefer siropelile indiene in dauna celor americane. Mi se par mai autentice. E drept, la multe filme mi s-a parut ca povestea de dragoste adiacenta strica intr-o oarecare masura filmul.
In acest caz, inca un bravo pentru cei care au facut filmul FAN. Au dovedit ca poate fi facut un film indiana fara sa aiba vreo poveste de dragoste in el. Si e foarte bine sa fie asa, faptul ca cinematografia indiana este diversificata este un lucru excelent.
In film se pun 2 probleme fundamentale:
Daca-n cazul Fanului putem stabili, fara teama de a gresi, ca depasise clar limita, in cazul vedetei lucrurile sunt destul de complicate. Din punctul meu de vedere, vedeta Aryan A GRESIT. Poate sunt eu defect, poate sunt prea narcisist, insa eu cred ca ORICINE si-ar dori fani infocati. Nu cred ca a acorda cuiva care te apreciaza 5 minute din viata ta este un lucru gresit. Dimpotriva: a-ti desconsidera fanii este o atitudine gresita.
Nu stiu cum sa va zic altfel, dar eu zic ca ar trebui sa-ti tii aproape astfel de fani si sa te lauzi cu ei. Ok, ce facuse acel FAN nu era ok, facuse ceva ilegal si imoral (nu va zic ce, trebuie sa descoperiti voi), dar reactia lui Aryan este una TOTAL gresita.
Totusi, mi-a placut ca a avut aceasta reactie, mi-a placut ce a vrut sa scoata in evidenta filmul. In fond, filmele bune au la baza, printre altele, actiuni gresite ale protagonistului. Nu stiu daca toti au inteles asta, dar eu asta am inteles: daca Aryan ar fi actionat altfel, toate ar fi fost bune si frumoase. Gresind, am avut parte de filmul FAN 🙂
Cei 2, infocatul FAN si idolul sau, se urmaresc si se bat. Scenele de urmarire mi se par bine realizate, te tin cu sufletul la gura, insa scenele de bataie mi se par slab realizate. Ok, e greu, pentru ca e vorba de un rol dublu, deci ele au fost lucrate in studio, insa cred ca puteau fi mai bune. Par artificiale chiar si la o privire superficiala, ceea ce nu e deloc bine. Acestea dau filmului un aer de imposibil, ii sterg o buna parte din realism.
Fanul vrea 5 minute, vedeta nu ii ofera nici 5 secunde. Fanul se cazeaza in camera 205. In plus, la inceputul filmului, o tipa cere sa stea inca 5 minute la sala de jocuri unde lucra Gaurav. Or mai exista 5-uri prin film, eu pe astea le-am evidentiat.
Acum, este interesant la care semnificatie a cifrei 5 s-au gandit scenaristii. In simbolismul hindus, insemna conjunctia dintre 2 si 3 (un numar feminin si unul masculin), numarul lui Shiva, regeneratorul. Pe de alta parte, fiind suma dintre primul numar par si primul numar prim, acest lucru insemnand o combinatie intre puterile binelui si puterile raului din univers. Potrivit pitagoreenilor, cifra 5 avea o nemapomenita putere. Ea putea opri efectul otravurilor si asigura protectie fata de spiritele rele.
Nu stiu la ce s-au gandit scenaristii, dar este clar ca cifra 5 este intalnita extrem de des in film. Iar pe indianexpress.com am gasit un articol cu 5 motive sa vezi acest film. Din nou 5 …
Per total, filmul FAN este unul foarte bun, avand la baza o poveste foarte bine scrisa. SRK are dublu rol si isi joaca ambele roluri absolut exceptional. Merita vazut si pentru ca a intrat in cinematografele noastre pe aceeasi data ca si-n SUA ori India: 15 aprilie. 15 aprilie, data care contine si ea un 5 #casazicasa 🙂 Este adus in Romania de BML Movie Entertainment, distribuitor unic al filmelor Bollywood in Romania. Salutari CINEMILE de 5 ORI tuturor!
Acum cativa ani, sa fie vreo 3, cineva imi zisese ca Melissa McCarthy ar fi echivalentul meu feminin. Multe roluri cam pe acest calapod sunt. In acel film, Hoata de identitate, Melissa McCarthy apare in prima scena imbracata intr-o camasa Hawaii. Exact ca mine 🙂
De atunci am inceput s-o urmaresc mai des. Poate din acest motiv, de la acel Identity Thief, mi-au placut toate filmele cu ea. De fiecare data spun ca interpreteaza foarte bine, nu pot, pur si simplu, s-o critic. Este ca si cum m-as critica pe mine.
Acum urma sa joace rolul unei sefe ce este arestata. Atat retinusem din trailer. Plus faptul ca era roscata („you stupid ginger”). De ajuns. Dupa mine, lucrurile erau clare: nu avea voie sa ratez filmul.Continue reading The Boss – Sefa
Dakino este festivalul cel mai longeviv din Bucuresti. Are avantajul de a combina lungmetrajele cu scurtmetrajele, nefiind axat doar pe unele. Are, anul acesta, o singura locatie, Hollywood Multiplex, anul urmator urmand a se muta in noua sala multifunctionala a cinematografului Gloria (asta daca ce spune primarul in functie al Sectorului 3 se va dovedi adevarat).
Anul acesta a fost proiectat, in deschidere, filmul Room. Din pacate, filmul nu are distribuitor oficial in Romania, asa ca singura sansa sa fie vazut in mod legal era (si este, ca va mai rula inca o data) Dakino 25.Continue reading Room a deschis Dakino 25
Desi filme pe tema asta intalnim des, nu as putea spune ca subiectul este epuizat. Transferul de informatii cerebrale de la o persoana decedata la una in viata, cu consecintele de rigoare, este un subiect incitant, chiar daca nu mai este ceva original. Care este unghiul de abordare in cazul filmului Criminal? Ce aduce nou acest film? Cat de bine este scris scenariul, cat de bine este regizat filmul si cat de bine este interpretat? Uitandu-ma pe distributie pot spune doar ca lucrurile sunau extrem de bine.
Sa o luam cronologic: filmul Cloverfield s-a lansat in 2008 si a venit cu 2 inovatii. Prima: a fost filmat cu o camera de mana; a doua: era vorba de o invazie extraterestra deloc explicata (Orice ar fi, inving – motto-ul filmului). Ca poveste: un tip urma sa plece din State in Japonia si i se organizeaza o petrecere de adio. La petrecere este invitat un tip, prieten comun, care trebuie sa filmeze toata petrecerea, ca amintire. In timpul petrecerii se intampla diverse lucruri. Fara sa intru in detalii, spun doar ca tot filmul il vedem din perspectiva acestui tip care filmeaza.
In 2016, la 8 ani diferenta, apare 10 Cloverfield Lane. Cu jumatate de gura se confirma ca are legatura cu primul Cloverfield, dar nu este nici remake, nici sequel, nici prequel. Nu stiu exact cum sa numesc tipul de film, actunea se petrece in acelasi timp cu primul film, avand cu totul alte personaje (dezastrul vazut dintr-o alta perspectiva).Continue reading Cloverfield
O reteta banal de simpla: iei o povestea reala, despre un caz rar (cum se spune: 99% din film sunt despre 1% din situatii), se adauga un actor de top (Hugh Jackman, care interpreteaza un personaj 100% fictiune), se presara niste exagerari specifice cinematografiei, se scot anumite lucruri reale care ar fi putut dauna si se face filmul. Care film va trebui apreciat, deopotriva, de fanii filmelor bune, de fanii filmelor motivationale si de fanii sporturilor olimpice de iarna. Ce a iesit? Cititi in continuare sa vedeti 🙂Continue reading Eddie Vulturul
Pentru mine filmul are un loc aparte in sufletul meu. V-as da 3 motive, dar ele sunt, de fapt, mai multe. Pe scurt de tot:
Despre acest film trebuie am de spus fix 7 lucruri: Continue reading Nunta a la grec 2
Filmele europene sunt ceva mai rar in Romania, daca nu esti genul care sa mearga la festivaluri cu greu vei vedea intr-o sala de mall un film care nu intra sub categoria blockbuster american. Cu siguranta, ai auzit macar de Vidoq, printre putinele filme care au rulat la mall si care este unul dintre cele mai cunoscute pelicule frantuzesti ale ultimilor 20 de ani, daca nu l-ai vazut – zic ca e cazul sa o faci pentru personaje si pentru imagine. sau poate ai auzit de filmele straine propuse pentru Oscarul de anul acesta, insa iar – e o leaca dificil sa le vizionezi daca nu esti pasionat de subiect, desi au la fel de multe plusuri ca un film clasic american, unde mai pui cireasa de pe tort cand unele dintre ele trateaza subiecte cu adevarat grele pentru perioada pe care o traversam. Continue reading Ultimul lup – o poveste de dragostea pentru natura
Relatia mea cu filmelele bazate pe benzi desenate este una speciala. Sunt, cumva, la mijloc: nu sunt fan infocat, dar nici nu le dispretuiesc. Nu am citit la viata mea benzi desenate foarte multe, dar nici nu sunt in extrema cealalta sa le consider pentru copii. Continue reading Batman vs Superman – cel mai bun film cu super-eroi
Nu sunt fan infocat al filmelor de groaza, din acest motiv pe multe le tratez ca pe comedii. Cu toate astea, in ultima vreme, de ceva ani, nu am mai vazut un film cu adevarat de groaza, unul care sa ma bage-n scaun de frica. Si, cumva, aveam sperante mari de la tehnologia asta 3D, care se pare ca este evitata constant de filmele horror. Habar n-am de ce.Continue reading The other side of the Door – De cealalta parte … a unui film bun