Titlul rezuma perfect opinia mea generala legata de filmul 355. As putea sa scriu 3 paragrafe si sa inchei, asa cum facea acum ceva un timp celebru site de filme. N-o fac. insa cei lenesi se pot opri aici cu cititul.
Filmul 355 poate fi rezumat pe scurt in felul urmator: un hard-disk extrem de periculos, care continea un program prin intermediul caruia puteai patrunde in orice sistem de securitate (putand distruge cam orice obiect, avion ori cladire), ajunge pe mainile cui nu trebuie, urmand a fi vandut la o licitatie in Shanghai. Pentru a-l recupera isi dau mana agentii mai multor state: o americanca, o nemtoaica, o britanica, o columbianca (oficial era PSIHOLOG), acestea fiind ajutate de o chinezoaica. Ca de obicei, exista tradatori, exista oameni rai, malefici, fortele binelui luptandu-se pe tot parcursul filmului cu cele rele. Scenele de urmarire si lupta ocupa cam 70% din durata filmului, restul de 30% fiind cumva de umplutura, fiind pregatirea luptelor.
Cu ocazia asta mi-am amintit un banc simpatic, despre un blogger celebru la acea vreme. Cica pe blogul lui se gasesc doar 2 tipuri de cuvinte: cuvinte cheie si cuvinte de legatura. Cam la fel si cu filmul 355.
Trebuie sa subliniez cele 3 calitati importante ale filmului 355, adica cele 3 motive pentru care ar trebui sa-l vedeti. Voi spune ulterior si cele 3 mari defecte ale lui. Asadar:
Un film de actiune extrem de intens si de dinamic. Nu ai timp sa te plictisesti ori sa adormi. Totul e intens, e rapid, nu ai timp sa respiri. Ca bonus: eu am vazut filmul in sala Dolby Atmos din cadrul Cinemax Veranda, deci scenele de actiune au fost amplificate, in special din punct de vedere auditiv.
Trebuie sa subliniez interpretarea foarte buna a Dianei Kruger (agentul german). Iese in evidenta poate si pentru ca interpretarile celorlalte/celorlalti sunt mai slabe.
Mi-a placut si Sebastian Stan, in special in momentul acela in care ii da o indicatie IN ROMANESTE unui coleg de-al sau. Este un cadou pe care Sebastian Stan il face romanilor de pretutindeni.
Acum trebuie sa spun si cele 3 defecte ale filmului. As fi putut semnala mai multe, insa ma limitez la 3, ca sa fie egale ca numar cu calitatile.
Incep cu multele fracturi logice ale povestii, care impreuna fac ca filmul sa fie complet nerealist. Nu zic ca filmele de actiune ar trebui sa fie realiste, insa multe dintre ele au o asa numita logica interna. Aici lipseste chiar si asa ceva. Fracturile logice, din pacate, nu l-au facut deloc imprevizibil. Macar de l-ar fi facut cu mai mult suspans…
Interpretarile personajelor, in afara celor 2 de mai sus, sunt slabe si foarte slabe. Cel mai mult m-a enervat Penelope Cruz, cu a ei engleza vorbita cu accent spaniol extrem de cliseica (si enervanta). Pentru americani nu exista accent columbian, mexican, argentinian ori spaniol. Exista doar o engleza vorbita de un latino-american. Ea, insa, o vorbeste fortat, fals. Ca si cum ai pune un oltean sa vorbeasca cu accent moldovenesc.
Mi-a displacut si feminismul mult prea evident al filmului: toti agentii secreti BUNI erau femei, ele salveaza lumea de la dezastru, in timp ce toti tradatorii erau barbati.
Acum, ca sa compar acest film cu ceva, l-as compara cu urmatoarele:
Cu o mancare de fast-food: e corect facuta, e satioasa, e gustoasa, dar are gust de fals. Ketchup-ul e iute, dar parca prea intens, ingredientele (carnea si chifla) nu sunt rele, insa totul pare fake.
Daca e sa-l compar cu o bautura, pare un vin slabut, pe care-l fierbi, il amesteci cu zahar si condimente si iti rezulta un vin fiert decent. Evident nu va fi adresat cunoscatorilor, criticilor (somelierilor), dar va fi apreciat de publicul larg.
In termeni strict cinematografici, este film de popcorn. La TV s-ar potrivi perfect in peisaj duminica dupa-amiaza pe ProTV, putand fi intrerupt de multe ori, ca nu e grav daca pierzi firul epic; iar in online se potriveste perfect pe Netflix, nu gandesti, doar te bucuri de ce vezi si atat.
Nu pot incheia articolul despre filmul 355 fara sa aduc aminte de regizor. Simon Kinberg este abia la al treilea film regizat, celelalte 2 fiind revenirea francizei Twilight Zone (din 2019) si X-Men: Dark Pheonix (din acelasi an). Un alt regizor poate ar fi scos mai mult din poveste si mai ales din acesti actori. E doar un feeling, nu pot dovedi acest lucru.
Filmul 355 este, per total, un film de actiune foarte previzibil, cu actori decenti (care nu toti joaca la adevaratul nivel), pe care il vei uita foarte repede. Nu e rau, nu este ceva cu adevarat gresit, insa nu are nimic memorabil in el.
Filmul 355 a intrat in cinematografele noastre de astazi, 7 ianuarie 2022, fiind distribuit in Romania de Vertical Entertaiment. Eu l-am vazut la Cinemax Veranda, loc unde va recomand si voua sa mergeti. Programul complet al cinemtografului in cauza il gasiti pe www.cine-max.ro.
Nu priviti in sus! – Don’t look up! este filmul cel mai controversat al ultimelor zile. Cel mai controversat, cel mai discutat, cel mai ambiguu ca mesaj (desi pentru toata lumea mesajul e clar), filmul care a inflamat atat social-media pseudo-cunoscatoare, cat si partea ei elitista.
Paradoxul este ca, pana la un punct, cu totii au dreptate. Cu mentiunea ca indiferent cata dreptate ai, tot trebuie sa accepti si parerea celorlalti. Desi filmul, zica-se, fix cu asta se lupta: cu ideea ca toata lumea are dreptate. Toata lumea, mai putin specialistii. Vedem mai incolo cum si in ce fel.
Despre film putem vorbi, insa, din 3 perspective, fiecare dintre ele fiind interesanta in felul ei. A treia este, de fapt, cea controversata, primele 2 fiind cumva acceptate de toata lumea.
Pana sa va zic perspectivele, va spun despre ce-i filmul: 2 cercetatori (o doctoranda si coordonatorul ei de doctorat) descopera ca o cometa va lovi Pamantul peste 6 luni, coliziunea urmand a distruge complet rasa umana. Cei 2 incearca sa contacteze Casa Alba, presa, sa traga un semnal de alarma, insa nimeni nu pare a-i lua cu adevarat in seama. Restul descoperiti singuri, inclusiv finalul. 🙂Continue reading Nu priviti in sus! – Don’t look up!
Tabara este al doilea film produs de celebrul vlogger Selly. Pe primul, 5gang: Un altfel de Craciun, l-am vazut pe Netflix si nu intr-o sala de cinema si NU mi-a placut. Ceea ce, paradoxal, este un mare avantaj pentru acest nou film, Tabara: seteaza extrem de jos asteptarile, care asteptari, cel putin in cazul meu, au fost depasite.Continue reading Tabara
Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) a fost pentru mine cel mai asteptat film al acestui an. Pentru mine, avand in vedere vremurile pe care le traim, ideile din Matrix (din intreaga serie) mi se par relevante, importante, fundamentale chiar.
Nu vreau sa va vorbesc efectiv despre film, nu voi face (ca de obicei?) o recenzie clasica, ci va voi vorbi despre sentimentele pe care le-am trait pe parcursul proiectiei. O spun pentru a mia oara, sunt blogger si nu critic (de teatru, de carte ori de film).
Asadar, din punctul meu de vedere, noul Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) va avea 3 tipuri de public(uri), dupa cum urmeaza:
Publicul care a vazut LA VREMEA LOR cele 3 filme Matrix, dar care nu-si mai aminteste mare lucru.
Publicul care nu a vazut nici macar 1 film precedent.
Cumva, Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) incearca sa se adreseze tuturor, insa, din punctul meu de vedere, tinteste cu precadere publicul din a doua categorie. Un prieten mi-a marturisit dupa vizionarea filmului ca el a fost un pic deranjat de scenele mult prea explicite. Practic, el face parte din prima categorie si se considera aproape jignit de modul in care a fost tratat. Eu, recunosc, faceam parte din a doua categorie, am vazut cele 3 Matrixuri in 2003, dupa ce a aparut al treilea, insa multe chestii nu mi le mai aminteam. Mi-au prins bine scenele explicite. Nu doar ca imi reaminteau de ideile si scenele din filmele originale, dar imi aduceau aminte si de acea perioada, de copilaria si adolescenta mea.
Partea a doua este legata de libertatea alegerii. Aici, recunosc, filmul m-a facut sa am mari mustrari de constiinta. Caci la intrarea in mall mi s-a scanat certificatul, astfel incat in sala de cinema nu au putut intra decat vaccinatii, trecutii prin boala si cei putini, foarte putini, care au ales varianta testului. Dupa ce am trecut prin aceasta corvoada (noroc ca am intrat in mall pe undeva pe unde intra putini, deci n-am stat la coada), am primit in sala de cinema o adevarata lectie de libertate.
La final, am constientizat ca chestia cu certificatul ar putea fi transpusa in film prin urmatoarele lucruri: nu ai de ales intre pilula albastra si cea rosie, ci esti obligat sa inghiti 2 pastile (sa zicem) albastre, urmand ca apoi, la fiecare portal, sa te scaneze pentru a se asigura ca ai luat acea pastila. Daca au trecut 9 luni de la ultima pastial albastra, va trebui s-o iei si pe a treia. Libertatea alegerii? Pai ea exista, dragi tovarasi, doar ca alegerea a fost facuta de altii, evident mai destepti decat tine. Deci filmul a reusit sa ma faca sa am mustrari de constiinta, sa imi regret deciziile, nu cea legata de vaccinare, ci acceptarea scanarii certificatului. Sunt dat peste cap. Fucked up, ca sa ma exprim altfel.
La modul serios, desi chiar am fost serios si mai sus, un singur lucru m-a dezamagit la acest film: ca nu a fost 3D. O revenire dupa 18 ani (fix atatia au trecut din 2003!) trebuia sa fie cu adevarat epica. Efectele vizuale au fost bune, insa nu a fost nimic REVOLUTIONAR. M-as fi bucurat sa stea mai bine din acest punct de vedere.
Nu intru in detaliile povestii, nu va zic cum si in ce fel se revine la povestea initiala, asta trebuie sa descoperiti singuri. Tot ce va pot spune este ca Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) este, pentru mine, filmul anului 2021. Si, atentie, spun asta fara sa fiu fan infocat al SF-urilor. Pentru mine, SERIA Matrix are un loc special in inima si in mintea mea, m-a MARCAT, mi-a schimbat perspectiva, iar acest film, avand in vedere contextul social, politic si sanitar, era ABSOLUT necesar.
Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) intra in cinematografe din 24 decembrie, fiind distribuit in tara noastra de Vertical Entertainment. Eu l-am vazut la Cineplexx Baneasa, loc in care am revenit dupa o absenta de aproape 2 ani. Cei de la Cineplexx au acum 5 cinematografe, 2 in Bucuresti (Baneasa si Auchan Titan) si 3 in provincie (Sibiu, Satu Mare si Targu Mures). Si revenirea aceasta a fost pentru mine speciala, chiar imi era dor de acest cinema si de acest mall. Cu cat revin in mai multe locuri pe care le frecventam des inainte de pandemie, cu atat am impresia mai mult ca pandemia e pe final. Psihic ma ajuta foarte mult.
PS: Personajul meu preferat din Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) este pisica Deja-VU. Pe langa una dintre glumele mele oltenesti preferate (daca filmul ar fi fost facut de olteni, pisica s-ar fi chemat DEJA-FU), pisica m-a dus cu gandul si la Salsa The Cat, pisica lu frati-miu, care tot imi face onoarea sa-mi calce pragul casei. Daca in 2003, cand am vazut primele, nu aveam o pasiune pentru pisici, ma lasau rece, acum pot sa spun ca nu-mi puteam lua ochii de la Deja-VU. Si mai era si neagra, fix ca Salsa… 🙂 Gandindu-ma la Deja-VU si la Salsa, imi dau seama, de fapt, si cum m-am schimbat in acesti 18 ani. Cum am crescut, cum m-am maturizat, cum mi s-a schimbat radical perceptia, in aceasta mica (dar relevanta) privinta: relatia cu animalele. Filmele de genul, seriile vechi reinviate dupa multi ani, au acest efect asupra mea. Cu atat mai mult Matrix, care este un film profund filosofic.
PS2: Vad ca unii evita sa spuna clar si raspicat, insa eu cred ca nu e deloc spoiler daca va dezvalui ca Matrix Renasterea – The Matrix Resurrections (Matrix 4) ARE un AFTER-CREDIT. Este la final, dupa TOT genericul si toate creditele. Eu zic ca merita. Oricum, regula este aceeasi: cine sta pana la final de tot este cinefil adevarat. Restul sunt doar privitori ocazionali de filme.
Te urasc te iubesc – The Hating Game este o comedioara usoara, numai buna de vazut in aceasta perioada, pe care chiar o recomand. Sunt multe lucruri care nu ma recomanda pe mine, nu am trait acele lucruri din nicio perspectiva, asa ca nu as putea baga mana-n foc in ceea ce priveste realismul povestii, veridicitatea ei.
Pe scurt, avem 2 colegi de birou, Lucy si Josh, care sunt cum nu se poate mai diferiti: el rece si eficient, aproape robotic, ea mereu zambitoare, insa de multe ori luata de proasta. Cei 2 ajung sa se lupte inclusiv pentru un post de conducere.
Cine castiga, ce relatie este intre ei si cum se raporteaza restul firmei la disputa lor ramane sa descoperiti singuri. Oricum, spun din start, nu pentru suspans veti merge in sala de cinema sa vedeti acest film. Cu siguranta nu acesta va fi motivul.Continue reading Te urasc te iubesc – The Hating Game
A fost odata-n Soho – Last Night in Soho este tipul de horror care-ti ramane in minte mult timp dupa ce-l vezi. Pentru mine, scrisul pe blog este terapeutic, in multe situatii am scapat de astfel de bantuiri scriind pe blog. Nu vorbesc DOAR despre filme, la fel stau lucrurile si-n cazul cartilor ori spectacolelor de teatru.
Iar aici lucrurile sunt mult mai accentuate, caci despre vise este vorba si-n acest A fost odata-n Soho – Last Night in Soho.
Eloise este o tanara ce viseaza sa ajunga designer de moda, drept urmare se inscrie la o facultate de profil din Londra. Aici se cazeaza intai la camin, insa din cauza colegelor pleaca repede de acolo, gasindu-si o camera ieftina intr-o casa veche a unei batrane. Fara sa-si dea seama cum, seara ea ajungea, prin vis, in Londra anilor 60 si asista la mai multe crime din perioada acelor ani. Trebuie sa-si dea seama ce este cu acele crime, cine se face vinovat de ele si cum poate scapa de cosmaruri.
Acum, trebuie sa va marturisesc ceva important, ca tot e ziua mea si-s la ora marturisirilor: filmul A fost odata-n Soho – Last Night in Soho reuseste sa bifeze din start 2 mici pasiuni ale mele.
Prima dintre ele este legata de anii 60: daca este sa-mi doresc sa traiesc o perioada, eu as vrea anii 60 si 70. Nu anii 20, atat de laudati, nu anii 80 (care mi se par pentru intreaga Europa ani tristi, in special pentru Romania), nu anii 50 (Europa postbelica nu arata deloc bine), ci anii 60.
A doua chestie este legata de acest cartier minunat numit Soho, unde as vrea sa merg in aceasta viata. Ma rog, o parte din mine isi doreste chiar sa si locuiasca acolo. Evident, nu in perioada pandemiei, dar la modul general este unul dintre cartierele fascinante pentru mine.
Va dati seama ca un film care inglobeaza cele 2 chestii, cele 2 pasiuni, nu are cum sa ma dezamageasca. Asta nu inseamna ca as aprecia ORICE film care le bifeaza pe ambele. Nicidecum.
Pentru mine, A fost odata-n Soho – Last Night in Soho este printre cele mai bune horror-uri vazute in ultima vreme. Nu este un horror scarbos, unde vezi ar trebui sa te distrezi vazand diverse modalitati de a ucide, si nu este nici un horror absurd, fara sens, fara logica.
A fost odata-n Soho – Last Night in Soho este un horror inteligent, care nu te sperie neaparat, ci doar te tine in suspans pana la final. Acolo, la final, exista o scena importanta, memorabila, excelent construita, partea pe care ai asteptat-o tot filmul. Si pe care eu am adorat-o si am savurat-o.
Bonus, tot ca o experienta personala, am iesit de la A fost odata-n Soho – Last Night in Soho cand era noapte (21 si ceva) si am nimerit fix intr-un peisaj horror: Piata Obor parasita, abandonata, locul aparent ideal pentru un film de groaza, pentru o distopie. Mi-a accentuat starea pe care filmul deja mi-o indusese.
Caci, ati ghicit, si acest A fost odata-n Soho – Last Night in Soho a fost vazut in Cine-Max Veranda, loc unde va indemn si pe voi sa mergeti. Programul complet al cinematografului il gasiti pe www.cine-max.ro. Din pacate, acest cinematograf a scos din program frumosul film, insa gasiti multe alte filme misto acolo. Tot aici, la Cine-Max, gasiti un card misto, numit Film Card. Nu va zic mai multe despre el, gasiti toate detaliile pe link-ul anterior.
A fost odata-n Soho – Last Night in Soho a intrat in cinematografe din 29 octombrie, fiind distribuit in Romania de RoImage 2000.
ps: Am vazut A fost odata-n Soho – Last Night in Soho imediat dupa Eternals. Poate d-aia laud atat de mult filmul, caci multe filme mi-ar fi placut dupa acea dezamagire cinematografica.
Resident Evil: Bun venit in Raccoon City este un reboot, o renastere a unei serii cu ceva succes la public. E greu de spus cat de buna este seria veche, evident ca are fanii ei, insa acele filme nu au fost niciodata filme cu adevarat bune nici macar pentru genul horror.
Resident Evil: Bun venit in Raccoon City, reboot-ul din acest an, poate fi analizat, privit, din 3 perspective, primele 2 putand fi chiar unite. A treia, insa, mi se pare cea mai interesanta, cea mai ofertanta.
Prima este cea cu care partial am inceput acest articol, adica Resident Evil: Bun venit in Raccoon City este privit in comparatie cu seria veche. Evident, acest nou film al seriei este intr-un mare dezavantaj. Noul Resident Evil nu este in avantaj din absolut niciun punct de vedere, nici macar al efectelor ori al coloanei sonore. Ceea ce este intr-adevar surprinzator.Continue reading Resident Evil: Bun venit in Raccoon City
Imediat dupa ce am iesit de la filmul Eternii – Eternals, am postat pe Facebook cateva cuvinte despre film, comparandu-l cu un mers la all inclusive: atunci cand pui in aceeasi farfurie din absolut toate preparatele, rezultatul este si prea mult, si cu gust incert.
Acestea erau primele ganduri. Dupa vreo 2 zile de cugetat, sunt pregatit sa explic, sa completez si sa reformulez.
Asadar, este cert ca sunt prea multe personaje introduse deodata, intr-un singur film. Sunt prea multe si prea putin conturate, ca sa fiu mai precis. Nu le poti tine minte nu doar ca-s prea multe, ci si ca-s prea soft, prea putin importante. Nu este nici macar un personaj mega-simpatic si memorabil precum Groot. Ca s-o spun altfel, la 2 saptamani dupa vizionarea filmului peste 50% dintre cei care l-au vazut (cei care nu-s fani infocati, ca sa fiu mai precis) nu vor putea spune niciun personaj, nu-si vor mai aminti pe niciunul dintre Eternii – Eternals vazuti cu cateva saptamani in urma. De pilda, Gardienii Galaxiei erau memorabili si la cativa ani dupa.
Eternii – Eternals au fost ganditi, de fapt, ca un personaj colectiv, unic, sa fie tinuti minte ca atare si nu separat (chiar daca, in mod evident, nu functioneaza ca un bloc unitar, veti vedea exact si de ce).Continue reading Eternii – Eternals
Regele Richard: Crescand campioni este filmul care spune povestea reala a tatalui celor 2 surori Williams, Venus si Serena, cele care inca joaca tenis, inca sunt in circuit, si care au ajuns mari si datorita tatalui lor. Ma rog, multi spun ca intai si intai datorita tatalui lor.
Regele Richard: Crescand campioni va deveni cu siguranta un film de referinta pentru seminariile de dezvoltare personala si de parenting, Richard Williams fiind un exemplu pozitiv pentru multi. Eu ma voi referi cu precadere la acest lucru, la ce ar trebui sa invatam din acest film (si ce nu, evident). Cateva aspecte despre realizarea cinematografica urmeaza sa evidentiez la finalul articolului.
Tromperie (Deception) este ecranizarea unei carti omonime scrise in 1990. Desi filmul este frantuzesc, se aude frumoasa limba franceza pe tot parcursul sau, personajul principal este un scriitor american plecat la Londra, care avea o amanta cehoslovaca ajunsa si ea pe acolo. Un american si o cehoslovaca vorbesc franceza la Londra. Da, stiu, limba unui film este o conventie, dar tot e ceva ce da eroare, iar daca vorbim despre filme de genul, cele mai mici detalii conteaza, schimba complet perspectiva.
Nu am citit cartea in cauza, nu stiu daca este tradusa in romaneste, ma rog, as fi putut s-o iau de pe Amazon in format electronic, drept urmare nu stiu cat de buna este aceasta. Unii spun ca ar fi printre cele mai slabe scrieri ale lui Philip Roth. Ceea ce ma duce cu gandul la o intrebare logica: daca asa arata o carte slaba de-a lui, oare cum o arata una buna?Continue reading Tromperie (Deception) – Les Films de Cannes a Bucarest 2021
Halloween Kills – Halloween: Noaptea crimelor este continuarea seriei Halloween (primul film a aparut in 2018), serie anuntata a se incheia anul viitor cu filmul Halloween Ends.
Nu este, totusi, atat de relevant daca ati vazut sau nu prima parte, filmele horror au aceasta calitate de a putea fi vazute distinct, avand sens si luate separat. Nu stiti cine e Michael Myers, insa aflati destule despre el in acest film: este un criminal in serie care terorizeaza un oras intreg. Nu ca s-ar schimba foarte mult datele problemei daca ati avea habar ce e cu Michael Myers.
Oricum filmele horror au o asa numita logica interna, nu incercati sa aplicati logica comuna, sa incercati sa numarati fracturile logice ori sa va ganditi la cat de posibila e situatia respectiva. Continue reading Halloween Kills – Halloween: Noaptea crimelor
Drive my car este ecranizarea povestirii omonime scrise de Haruki Murakami, povestire ce face parte din volumul Barbati fara femei (Men Without Women). Desi am citit mai multe carti de-ale lui Murakami, pe acesta nu am apucat s-o lecturez, drept urmare nu voi putea face comparatia carte-film.
Unica observatie este o intrebare: cum de o povestire scurta a fost ecranizata intr-un film de 3 ore? E ceva care nu se pupa aici, ceva care da eroare la mine.
Altfel, pana sa va vorbesc despre film, trebuie sa va spun 2 vorbe despre Murakami. Ca sa incep direct, voi afirma ca filmul m-a dus din start cu gandul la Murakami, desi pana sa ies din sala de cinema nu stiam ca este o ecranizare dupa Murakami. Sa ne intelegem: am citit doar 3 carti de-ale lui, lectura autorului japonez incepand-o cu ultima sa carte, Pur si simplu despre muzica.Continue reading Drive my car – Les Films de Cannes a Bucarest 2021
Ultimul duel (The Last Duel) este cel mai recent film al celebrului regizor Ridley Scott, film bazat pe fapte reale.
Ultimul duel consemnat oficial in Franta este cel intre fostii prieteni Jean de Carrouges (cavaler, om respectat pentru curajul de care dadea dovada pe campul de lupta) si Jacques Le Gris (un nobil normand, fost luptator, faimos pentru inteligenta si elocventa sa). Atunci cand Le Gris este acuzat de Marguerite, sotia lui Jean de Carrouges, de viol, singura rezolvare posibila ramane … duelul. Nu va zic deznodamantul lui, nu va zic intreg istoricul relatiei dintre cei 2 (fosti camarazi), toate acestea urmand sa le aflati singuri mergand la cinema.
Noul Dune, caruia eu i-am zis, pentru a-l distinge de precedentele ecranizari, Dune 2021, este cel mai asteptat film al anului … 2020. Da, este unul dintre multele filme care si-a amanat lansarea 1 an. Avand in vedere cartea ecranizata si fanii infocati ai acesteia, pelicula a fost asteptata realmente cu sufletul la gura.
Mentionez din start: nu am citit cartea, dar am de gand s-o fac. Motivele sunt multe, le voi detalia in articolul aferent de pe blogul de carte. Conform criticilor si altor prieteni care au citit cartea, aceasta ecranizare este cea mai fidela, respecta litera cartii in proportie de peste 90%. Un prieten cinefil, auzind procentul de fidelitate de 95% invocat pe multe site-uri de afara, mi-a spus: E periculos de mult! Un regizor care face asta este socant de lipsit de personalitate!Continue reading Dune 2021
Venom: Sa fie carnagiu – Venom: Let There Be Carnage este cel mai nou film cu super-eroi intrat in cinematografele noastre. Din cauza restrictiilor pandemice nu va avea parte de un public prea numeros, cel putin in tara noastra, dar asta nu e in vreun fel vina lui. Personal, l-am vazut in sala Dolby Atmos din cadrul CineMax Veranda. Mentionez din start acest aspect pentru ca opinia mea imi este clar influentata de locatia in care l-am vazut.
Si tot ca introducere, tin sa precizez faptul ca nu sunt fan al filmelor cu super-eroi, nici Marvel, nici DC Comics, aceste pelicule fiind pentru mine bune numai pentru entertainment. In mod evident, din acest motiv nici nu citesc benzi desenate, drept urmare nu pot spune in ce masura filmele deraiaza de la benzile desenate pe care le ecranizeaza. In mod la fel de evident, nici nu ma deranjeaza sa aflu acest lucru.
Strict ca entertainment, Venom: Sa fie carnagiu – Venom: Let There Be Carnage este un film excelent. Are efecte vizuale decente spre bune (unde lupta finala dintre cei doi simbioti, Venom si Carnage, exceleaza), are interpretari decente si bune, iar pe partea auditiva filmul este chiar la inaltime. Sunetul din sala Dolby Atmos in mod cert a accentuat aceasta senzatie (desi, sincer sa fiu, ma asteptam ca in anumite momente, de pilda in cele in care Frances Barrison / Shriek urla, sa se cutremure sala, lucru care, din pacate sau din fericire, nu s-a intamplat).Continue reading Venom: Sa fie carnagiu – Venom: Let There Be Carnage
Spun din start: animatiile nu sunt specialitatea mea. Nu ca nu le pot savura, nu ca nu pot recunoaste o animatie bine facuta, insa exista in cazul lor foarte multe lucruri pe care o le ignor. Sunt o gramada de tehnici de animatie, de mod in care ele sunt construite, chestii la care evident ca nu sunt atent. Drept urmare, va invit sa cititi in continuare cateva IMPRESII despre animatia japoneza BELLE, vazuta de mine in cadrul Animest 2021 (a rulat in deschidere, la 18:30, dar a mai avut o proiectie in aceeasi zi, la acelasi cinema, de la 21:30; eu am vazut-o la a doua proiectie, caci a trebuit sa vad care-i treaba cu Uratul).
Avand in vedere cele de mai sus, este clar ca ma voi referi cu precadere la actiunea filmului, la morala lui, lasand analiza tehnicilor cinematografice in dauna celor care se pricep.
O avem, deci, pe Suzu, o adolescenta timida de 17 ani, care locuieste impreuna cu tatal sau, cu care are o relatie dificila. Mama ei a murit in urma cu mai multi ani, incercand sa salveze viata unui copil, de atunci Suzu inchizandu-se aproape complet in ea. Continue reading Belle – Animest 2021
James Bond: Nu e vreme de murit este cel mai nou film avandu-l ca protagonist pe agentul preferat al reginei. Este filmul numarul 25 din serie si al V-lea in care Daniel Craig il interpreteaza pe James Bond.
Actiunea filmului se desfasoara la 5 ani dupa Spectre. James Bond este retras si isi petrece o frumoasa vacanta alaturi de prietena lui. Desi nu mai avea treaba cu spionajul, reflexul de a se uita peste umar ii ramasese, acest reflex reusind (ca de obicei) sa-i salveze viata. Vacanta ii este intrerupta, prietenul sau din CIA Felix Leiter apeleaza la el pentru o misiune aparent simpla, extragerea unui om de stiinta. Misiunea devine brusc foarte complicata si foarte importanta, caci James Bond trebuie acum sa distruga un laborator care producea o arma de distrugere in masa. Nu va zic mai multe, nu va zic cum se termina totul, va spun doar ca acesta este ultimul film in care Daniel Craig este James Bond, insa nu este deloc ultimul film al seriei.
Dirijorul tacerilor ne spune povestea unui imobil, a unei case ridicate in perioada interbelica, a carei poveste se continua pana in prezentul zbuciumat plin de rechini imobiliari, avocati ticalosi si politicieni influenti.
In prezent, in acest imobil locuiesc 3 familii: un afacerist deloc cinstit impreuna cu sotia sa casnica si copilul lor; un alt cuplu format dintr-un arhitect si o psiholoaga si un al treilea cuplu de pensionari, el fiind fiul inginerului constructor care a ridicat imobilul.
Nu va zic fiecare ce rol are in poveste, nu va spun care este povestea imobilului si nici cum se termina totul, insa si daca v-as spune tot ar avea farmec sa vedeti acest film. Caci filmul este in sine o poezie, una extrem de melodioasa (muzica curge perfect) si extrem de estetica (superb din punct de vedere vizual), una pe care trebuie s-o savurezi, pe care nu ai voie s-o ratezi. Altfel spus, suspansul e doar un mic ingredient, un condiment, nicidecum cel principal, al acestui film.
Despre celelalte aspecte strict cinematografice ar mai fi multe de spus. Eu voi incerca sa va vorbesc despre 3 dintre ele, pe scurt.Continue reading Dirijorul tacerilor
Casa cu papusi este un film care a rulat prima data la TIFF 2020, fiind un documentar despre … batranete si despre relatia dintre generatii.
Casa cu papusi este o incursiune intr-o lume speciala: vacanta anuala a unor doamne in varsta de peste 70 de ani. Nu va spun cine sunt, nu va spun povestile lor, nu va spun relatia lor de rudenie cu regizorul Tudor Platon, asta va trebui sa aflati singuri. Va spun doar ca Tudor Platon a semnat imaginea pentru mai multe filme de scurtmetraj si de lungmetraj, cele mai cunoscute fiind Scurtmetrajul de Oscar Cadoul de Craciun si lungmetrajul Sa nu ucizi. Un director de imagine foarte bun decide sa isi faca un documentar propriu, in care si apara. Deja suna altfel premisa acestui film, nu?
Casa cu papusi este filmat intr-un stil foarte sincer: protagonistelor li se cere sa fie naturale, fara sa li se spuna efectiv cand sunt filmate. Uneori chiar sunt mintite ca filmarea s-a oprit, desi ea continua. Oricum, nefiind actrite, ele nu s-ar fi putut preface, nu ar fi putut juca alt rol. Practic, tot greul cadea pe umerii regizorului, care trebuia sa selecteze cele mai bune scene si cadre, montajul fiind cheia acestui film.
Casa de papusi este un film necesar, care trebuie vazut de cat mai multi ani, de absolut toata familia, drept urmare nu voi intra in prea multe detalii. Va las pe voi sa le descoperiti pe protagoniste, sa le descoperiti povestile lor de viata. Eu va voi povesti o experienta personala care, cumva, m-a marcat, mi-a marcat modul de a vedea varstele.Continue reading Casa cu papusi
Zapada ceai si dragoste este cel mai nou hit cinematografic romanesc, hit care ne aminteste de celebrul Miami Bici. Cele 2 filme sunt comparabile, iar cuvantul HIT este potrivit in context avand in vedere prezenta celebrului Liviu Varciu.
Avem 3 prieteni, pe numele lor Zapada Ceai si Dragoste, ma rog, irelevant cat de prieteni erau de fapt, care ajung sa fie inchisi in aceeasi celula. Ei evadeaza cu ajutorul unui mare interlop, care reuseste sa obtina o bautura care te teleporta vreo 20 de metri. Din pacate, nu ni se spune exact ce era cu aceasta bautura, cum functiona exact (este o explicatie pe jumatate amuzanta, din pacate SINGURA), cum a fost descoperita, insa filmul NU este SF, drept urmare nu ar trebui sa avem pretentii in acest sens. Cu toate astea, este mai SF decat 90% dintre filmele romanesti. Continue reading Zapada Ceai si dragoste
