Precizez din start: filmul Asistent de (ne)voie – The Upside este un remake AMERICAN dupa productia frantuzeasca Invincibilii (Intouchables) din 2011.Continue reading Asistent de (ne)voie – The Upside – copia n-are valoare!
Ralph rupe netu’ este sequel al filmului Disney din 2012, Wreck-it Ralph, tradus la noi Ralph Rupe-Tot. Daca in prima parte avem duelul dintre personajul negativ si cel pozitiv al unui joc, in aceasta a doua parte avem duelul dintre vechi si noi, dintre jocurile clasice, arcade, si jocurile moderne, aduse de Internet.
De altfel, acest duel vechi vs nou pare a fi laitmotivul acestui film. Nu ideea de joc arcade, clasic, este cea prezenta in film, ci ideea de a arunca pur si simplu o chestie de care te-ai folosit ani de zile. O chestie pe care mii de clienti de-ai tai au indragit-o.
Nu stiu cum va comportati voi, dar am prieteni care se ataseaza enorm de produsele lor. Telefoanele lor nu sunt niste simple telefoane, ci niste obiecte la care ei tin. Eu, unul, am tinut mult la PRIMUL meu telefon, pe care l-am pierdut intr-un taxi dupa balul de absolvire a facultatii. Mi-a parut rau de el si nu doar din cauza pagubei materiale pricinuite.Continue reading Ralph rupe netu’ – Ralph Breaks the Internet
Dakino este festivalul cel mai longeviv din Bucuresti. Are avantajul de a combina lungmetrajele cu scurtmetrajele, nefiind axat doar pe unele. Are, anul acesta, o singura locatie, Hollywood Multiplex, anul urmator urmand a se muta in noua sala multifunctionala a cinematografului Gloria (asta daca ce spune primarul in functie al Sectorului 3 se va dovedi adevarat).
Anul acesta a fost proiectat, in deschidere, filmul Room. Din pacate, filmul nu are distribuitor oficial in Romania, asa ca singura sansa sa fie vazut in mod legal era (si este, ca va mai rula inca o data) Dakino 25.Continue reading Room a deschis Dakino 25
Pentru mine filmul are un loc aparte in sufletul meu. V-as da 3 motive, dar ele sunt, de fapt, mai multe. Pe scurt de tot:
Despre acest film trebuie am de spus fix 7 lucruri: Continue reading Nunta a la grec 2
Filmele europene sunt ceva mai rar in Romania, daca nu esti genul care sa mearga la festivaluri cu greu vei vedea intr-o sala de mall un film care nu intra sub categoria blockbuster american. Cu siguranta, ai auzit macar de Vidoq, printre putinele filme care au rulat la mall si care este unul dintre cele mai cunoscute pelicule frantuzesti ale ultimilor 20 de ani, daca nu l-ai vazut – zic ca e cazul sa o faci pentru personaje si pentru imagine. sau poate ai auzit de filmele straine propuse pentru Oscarul de anul acesta, insa iar – e o leaca dificil sa le vizionezi daca nu esti pasionat de subiect, desi au la fel de multe plusuri ca un film clasic american, unde mai pui cireasa de pe tort cand unele dintre ele trateaza subiecte cu adevarat grele pentru perioada pe care o traversam. Continue reading Ultimul lup – o poveste de dragostea pentru natura
Relatia mea cu filmelele bazate pe benzi desenate este una speciala. Sunt, cumva, la mijloc: nu sunt fan infocat, dar nici nu le dispretuiesc. Nu am citit la viata mea benzi desenate foarte multe, dar nici nu sunt in extrema cealalta sa le consider pentru copii. Continue reading Batman vs Superman – cel mai bun film cu super-eroi
Nu sunt fan infocat al filmelor de groaza, din acest motiv pe multe le tratez ca pe comedii. Cu toate astea, in ultima vreme, de ceva ani, nu am mai vazut un film cu adevarat de groaza, unul care sa ma bage-n scaun de frica. Si, cumva, aveam sperante mari de la tehnologia asta 3D, care se pare ca este evitata constant de filmele horror. Habar n-am de ce.Continue reading The other side of the Door – De cealalta parte … a unui film bun
Toata lumea cunoaste sintagma Sexul vinde. Fie ca vorbim de presa scrisa, de presa audio-vizuala ori chiar de cinema, sexul, ca subiect, vinde. Cinematografic, un film despre sex este catalogat, cumva automat, drept film comercial. Continue reading Love 3D este un film contradictoriu
Continuarea Olympus has Fallen (tradus Cod Rosu la Casa Alba), London Has Fallen – Cod rosu la Londra se anunta a fi un sequel ca multe altele. Incredientele principale din primul film se pastrasera (ma refer la actorii principali), singura diferenta majora fiind bucatarul (adica regizorul). Bineinteles, si decorul a fost schimbat, acum totul urma sa se petreaca in Londra. Sa vedem ce a iesit 🙂 Continue reading London Has Fallen – Cod rosu la Londra
Recunosc ca titlul filmului mi-a starnit zambetul. Anticipasem, in mare, despre ce este vorba, lucru care nu-mi dau seama cat este de bine pentru film. Titlul original, Fusi, in fapt numele personajului principal, era, intr-adevar, oarecum sec, dar nici titlul ales de romani nu-mi surade: este, deopotriva, amuzant, neserios, cu un pic de spoiler si, cumva, deloc comercial. Sper sa gresesc, dar parca nu te imbie sa te duci la cinema vazandu-l.
Altfel, un film nordic, o coproductie Danemarca-Islanda, bine vazut de critici, nu putea fi decat un film interesant. Continue reading Fusi – Un munte de virginitate
Am asteptat cu interes intrarea unui nou film indian in cinematografe. Nu repet argumentatia, stiti deja ca sunt un fan al lor si al vizionarii lor in cinematografe si nu acasa.
Ce urma sa fie special in acest caz era tipul de film: un film istoric indian. Recunosc, asa ceva nu mai vazusem pana acum, asa ca nu aveam cum sa ratez acest film. Si din ce am auzisem pana sa merg la vizionare, filmul respecta intr-o proportie foarte mare adevarul istoric (ma rog, cat adevar este, ca multe aspecte sunt contradictorii chiar si pentru istorici). Cumva, filmul acesta istoric are mult mai mult adevar decat echivalentele sale americane.Continue reading Bajirao Mastani – Glorie si Iubire
Relatia mea cu primul film din Seria Divergent este una ciudata. Prima oara, dupa vizionare, filmul ma enervase. Probabil nu avusesem starea necesara sa-l urmaresc. Mi se paruse prea complicat, prea greu de urmarit, iar acele 5 categorii in care fusesera impartiti oamenii mi se parusera total ilogice. Cumva, creierul meu spusese reject, fara ca pe moment sa pot explica in concret si coerent de ce.
Daca ma intrebati ce am scris la vremea respectiva despre Divergent, va dezamagesc: am articol pe EmilCalinescu.eu despre Divergent,d ar nu-i scris de mine (pe vremea aia inca nu aparuse Cinemil.ro).
L-am revazut acum cateva zile, fix inainte de vizionarea partii a III-a si asta datorita Freeman Entertainment, care mi-a trimis DVD-ul cu Divergent (ca de altfel si cel cu Insurgent).
Dupa a doua vizionare, filmul mi s-a parut mult mai logic, chiar daca, intr-un fel, nu parea un film care sa ma atraga. Cumva, insa, m-am autoconvins sa bag si DVD-ul Insurgent … (va voi povesti intr-un articol separat despre cat de misto este sa vezi filme pe PS4).
Partea a doua mi s-a parut mult mai dinamica. Si, fara sa zic ca ar fi vreun avantaj sau vreun dezavantaj, mult mai SF. Multa tehnologie. Foarte multa. Uneori te intrebi daca sigur e continuarea filmului Divergent.
Personajele sunt mai bine conturate, mai bine jucate, filmul este mult mai dinamic, momentele moarte lipsesc cu desavarsire si, cumva, te face sa iti doresti nespus sa vezi partea a treia. Si, as zice, te face si sa citesti cartile. Despre carti, insa, un capitol distinct.
Mentionez din start: nu am citit cartile, insa, cumva, ma pune intr-o situatie speciala. Revenim asupra acestei idei la punctul urmator.
Pana atunci, spun asa: au aparut trei carti, Divergent, Insurgent si Allegiant (tradusa la noi Experiment), plus o a patra, Four, care este o sinteza a celor 3 din perspectiva lui Four.
Filmele respecta o cutuma a Hollywood-ului: primele 2 filme sunt ecranizarile primelor 2 carti, insa ultima carte, a treia, a fost sparta in 2 filme. Asa s-a intamplat si la Harry Potter (acolo erau mai multe, insa ultima carte a fost sparta in 2 filme), asa s-a intamplat, mai recent, si la Hunger Games. Nimic nou sub soare din acest punct de vedere.
Despre ecranizari se spune ca sunt de 3 feluri (scrisesem candva un articol, mi-e lene sa-l mai caut, rezum aici totul):
Acum, in cazul ecranizarilor imperfecte, ca aici ne situam, exista 3 tipuri de reactii:
Eu ma gasesc intr-o situatie speciala: nu am citit cartile, deci filmele oricum ma surprind. Nu ma pot dezamagi decat strict cinematografic, nu pot spune ca as putea fi dezamagit ca s-a schimbat firul narativ.
Totusi, trebuie sa recunosc faptul ca aceasta a treia parte, Allegiant, m-a facut sa-mi doresc sa citesc cartile.
Fara sa mai fac puncte tari si puncte slabe, pot recunoaste ca filmul m-a prins. M-a prins, insa, intr-un mod extrem de ciudat si pervers: a reusit sa ma captiveze actiunea, sa ma faca sa fiu cu sufletul la gura, astfel incat sa ignor gafele cinematografice, altfel evidente. Pot recunoaste ca efectele lipsesc cu desavarsire, dar ii pot gasi filmului o circumstanta atenuanta: nici nu m-a obligat sa port ochelari 3D pe tot parcursul lui. Nu s-a laudat cu efectele, asa ca nu ar fi deloc ok sa il criticam pentru absenta lor.
Nu stau sa enumar defectele acestui film, unele vizibile cu ochiul, prefer sa spun ca m-am bucurat ca imaginea generala, Big Picture, este una placuta. Te captiveaza, te face sa-ti doresti sa vezi ultima parte, te face sa-ti doresti sa citesti cartile.
Si, oricum am lua-o, fata de primul Divergent, care pe mine ma enervase si plictisise intr-o masura egala la prima vizionare, e un mare pas inainte. Nu as putea spune daca-i mai bun sau nu decat Insurgent, diferenta fiind doar una de perceptie: Insurgent a fost vazut dupa marea dezamagire Divergent, deci, cumva, am tendinta de a-l supraevalua.
Allegiant este tipul pe film pe care-l vezi si intelegi doar vazandu-le pe cele de dinainte si, imi permit sa spun, este tipul de film care nu are cum sa te faca sa ramai neutru: fie il vei aprecia enorm, fie il vei dispretui profund. Imi doresc, de multe ori, sa fiu mai obiectiv si mai neutru cu filmele, insa in acest caz este imposibil. Ca sa folosesc chestii din film, pur si simplu nu sunt Divergent, ceea ce e de bine pentru ca, daca ati vazut filmele deja stiti, divergentii sunt un pericol pentru societate 🙂
Cel mai recent film din seria Divergent, Allegiant, intra de azi, 11 martie, in cinematografe, fiind adus in Romania de Freeman Entertainment. Salutari NEINFRICATE tuturor!
Intr-o cinematografie in care Hollywood-ul este rege, lumea nu prea alege sa vada filme straine, adica de alta origine decat cea de peste ocean. Eu, personal, prefer sa dau bifa la altfel de filme, si printre cele mai bune pe care le-am vazut in viata mea de cinefila nu se numara cele americane ci cele cu aroma de Paris. La ultimul film frantuzesc la care m-a trimis Emil, am plecat cu febra musculara de la rasul provocat de poantele de pe ecran, asa ca atunci cand mi-a zis de Aventuri in Pattaya – am zis ca dau check-in. Continue reading Aventuri In Pattaya sau cum sa iti aduci franceza la zi
Cumva, filmul Usturoi insemna un ghinion pentru mine: ratasem vreo 2 vizionari, prima fiind cea de la TIFF din 2014. De fiecare data nu a mai fost loc si pentru mine.
Si, sa va zic sincer: filmul Usturoi e tipul de film pe care vrei sa-l vezi cu echipa. Din start mi-am propus sa gasesc o vizionare (unde o fi ea) dupa care sa fie un Q & A cu echipa. Desi ma tenta ideea de a-l vedea in mall, la calitate maxima, faptul ca echipa n-a fost prezenta acolo m-a facut sa ma razgandesc…
Dupa ce am vazut filmul, pot spune ca-mi pare rau ca nu l-am vazut mai inainte … Si pentru ca e un film special, articolul acesta va avea o structura speciala…
Avem, in oglinda, 2 familii de tigani: familia Usturoi este cea mai bogata familie din sat, capul familiei fiind o persoana extrem de snoaba si mandra; in contrast, familia Ceapa este printre cele mai sarace din sat. Atunci cand unul dintre fiii Ceapa vrea sa se casatoreasca cu „a lu Usturoi” incepe problemele. Fratele mai mic „al lu’ Ceapa”, alaturi de prietenul sau cel mai bun, concep un plan pentru a face rost de bani si a facilita aceasta nunta: decid sa mearga la Cluj sa se faca actori. Bine, ei de fapt voiau sa mearga la Hollywood, dar cum Hollywood-ul e prea departe, e in regula si Clujul.
Filmul Usturoi este departe de a fi perfect. I-am gasit 3 (posibile) defecte:
Filmul Usturoi poate fi rezumat astfel: un umor extrem de misto, cativa bloggeri cu roluri mai mult sau mai putin importante, 2 mici actori cu un viitor stralucitor, o imagine aproape perfecta, un mix muzical extrem de inteligent ales, care suna foarte bine … totul intr-un film cu un buget extrem de mic. Un film facut pentru public, care cu siguranta va incanta privirile tuturor spectatorilor. Sincere felicitari tuturor celor implicati.
Filmul Usturoi ruleaza in foarte putine cinematografe, in Bucuresti ruland, in acest moment, doar la Scala (excluzand vizionarile speciale, cum a fost cea de la MTR, la care am fost si eu). Salutari CINEMILE tuturor!
a trecut ceva vreme de cand am plecat de la un film fredonand o piesa muzicala si cu zambetul pe buze. Zootopia este genul acesta de animatie – bine desenat cu glume bune si memorabile, ira coloana sonora de exceptie (shakira – cum altfel) te va face sa dansezi pe scaun. Continue reading Zootropolis – Zootopia
A Bigger Splash debuteaza ca un film nostalgic dupa anii 70` si a epocii rock. Ne pune in centrul actiunii o vedeta rock, o femeie mondena ajunsa la sfarsitul carierei care incearca sa uite de vechea viata si trairile de alta data, dar nu poate. Filmul este redarea senzuala a dorintei, geloziei si rock and roll-ului, sub soarele placut de la Mediterana. Continue reading A bigger splash: Pasiuni periculoase
Duc de ceva timp o disputa cu mai multi amici bloggeri cinefili pe tema comediilor. Dupa mine, Grimsby este o comedie in adevaratul sens al cuvantului: un film care are ca unic scop sa te faca sa razi. Iar un film cu Sacha Baron Cohen nu avea cum sa fie altfel: o comedie spumoasa, poate exagerata, la care razi de la un capat la celalalt al filmului.
Din pacate, la vizionare multi colegi au preferat sa se faca nevazuti, fie ascunzandu-se in spatele unor treburi urgente, fie recunoscand direct ca nu vor sa vada asa ceva. Pierderea lor, #casazicasa.
Nobby este un om plin de defecte: are o familie extrem de numeroasa, traieste de pe urma ajutoarele primite de la stat, este microbist inrait (nu stim exact cu cine tine, cu cineva din Londra probabil, insa stim clar ca uraste pe Manchester United), insa are un mare of: nu si-a mai vazut fratele de peste 20 de ani. Cand in sfarsit da de fratele sau, la o petrecere extrem de exclusivista la care a intrat prin intermediul unei invitatii furate, necazurile se tin lant. Cei doi frati trec ulterior printr-o gramada de belele pentru ca, am uitat sa precizez: fratele lui Nobby, Sebastian, este agent secret MI6. Prin ce aventuri trec ei, care este hopul lor final si cum se termina totul va las sa descoperiti singuri.
Grimsby este, din punctul meu de vedere, o comedie Sacha Baron Cohen inspirata, in multe momente, de filmele lui Adam Sandler. Fanii jocurilor electronice se vor simti ca acasa, umorul este unul extrem, insa, pe alocuri, filmul devine extrem de siropos. Pronostichez incasari bune la publicul din Romania, chiar daca, tot ca un pronostic personal, criticii si bloggerii de film il vor desfiinta.
Grimsby intra in cinematografe pe data de 4 martie, fiind adus in Romania de IntercomFilm. Salutari CINEMILE tuturor!
Ultimele filme ale fratilor Cohen mi-au placut. Nu le pot pune drept preferatele mele, dar au o mare calitate: sunt apreciate atat de critici, cat si de public. Tema nu ma incanta, dar aveam incredere in Fratii Cohen. Ce a iesit va las pe voi sa descoperiti citind articolul de mai jos, dar si vazand filmul. Continue reading Hail Caesar – Ave Cezar
Prima parte imi scapase, anul acesta fiind prima oara cand am auzit de aceasta serie. Dupa ce l-am vazut mi-am dat seama ca nu pierdusem absolut nimic. Pe scurt: un film fara logica (nici macar o logica a lui, interna), cu regia varza, cu interpretari aproape dezastru si cu niste glume scremute de care trebuie sa fugiti. Totusi, 6.6 pe IMDB si 61 pe Metascore mi-a dat de gandit. E ceva ce-mi scapa? Continue reading Zoolander 2